Episcopul Martir Valeriu Traian Frentiu – 140 de ani de la nastere,

„

,,Non omnis moriar”- (,,Nu voi muri de tot”); ,,Din mine o

parte, partea cea mai mare,

Va-nfrânge moartea”.

Horatius

,,Numai bunul Dumnezeu stie orele de suferinta, clipele
rugaciunilor fierbinti înaltate la Cer si strigatul mut, înabusit
de calai, al Sfintilor Episcopi martirizati la Sighet”.
Episcop Virgil Bercea

Episcopul Martir Valeriu Traian Frentiu

25 aprilie 1875- 11 iulie 1952

-140 de ani de la nastere-

Cu inima plecata si în rugaciune, la 140 de ani de la nasterea Î.P.S. Valeriu Traian Frentiu, încercam sa-i readucem între noi, de peste timp, imaginea, asa cum s-a pastrat si s-a transmis de cei care i-au fost aproape, asa cum reiese din tot ce a întreprins ca Episcop în Eparhia si Biserica noastra, asa cum îl stie gândul si inima celor care l-au cunoscut: ferm în credinta, inteligent, blând, bun si plin de întelegere si iubire.
A fost iubit în timpul vietii, pretuit pentru limpezimea credintei, pentru viziunea clara si spiritul practic, pentru promovarea valorilor autentice si a distantei fata de mediocritate, pentru orizontul larg si pentru puterea de patrundere în miezul lucrurilor si a inimii oamenilor.
Înaltul Arhiereu a sadit BINELE pe tot cuprinsul Diecezei noastre…,,Strabatând în lung si larg Tara Bihariei, o parte din Satmar si Salaj, ti se vadesc minunatele alveole de asezare româneasca- bisericeasca, lucrate sub îndelunga pastorire a Înalt Preasfintiei Sale dr. Valeriu Traian Frentiu”, ne spune Episcopul Ioan Suciu.
Si totusi, pentru ca a trait într-o lume biciuita de dezlantuirea întunericului, cum scrie în ,,Memoriile” sale Cardinalul Iuliu Hossu, Episcopul Valeriu Traian Frentiu a avut de strabatut un drum al Crucii, ,,calea luminata de Domnul, cu pasi statorniciti de darul Lui, pe Calea Crucii Sale…”
Martiriul Episcopului Valeriu Traian Frentiu este cunoscut azi în toata lumea. Se stie ca la suprimarea prin violenta a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolica, în 1948, pentru refuzul de a-si trada credinta si a trece la Biserica Ortodoxa, Episcopii si cei mai multi preoti au fost întemnitati. La Jubileul celor 2000 de ani de crestinism a aparut cartea ,,Le Livre des Merveilles’’( Cartea miracolelor), editata de o echipa internationala de 158 de specialisti, sub responsabilitatea Mgr. Joseph Dore, Arhiepiscop de Strasbourg. Pentru fiecare din cele 365 de zile ale anului se comemoreaza un eveniment sau o personalitate în a carei viata se recunoaste sfintenia. La pagina 1250, în capitolul ,,Martiriul Episcopilor români sau cum regimul comunist a condamnat sase Episcopi la sfintenie”, este schitat portretul Episcopului în ultimii ani de viata: ,,… are 73 de ani si o magnifica barba alba. Tinuta îi este semeata, ea aminteste de elitele ierarhilor Bisericilor care ascund în sine un suflet de misionar gata oricând sa-si dea viata pentru credinta. In închisoare i-a uimit pe gardieni când, palmuit fiind, cu mâna tremurânda, dar cu o voce care nu si-a pierdut fermitatea, i-a binecuvântat”.
Episcopul Valeriu Traian Frentiu a fost fiu de preot. S-a nascut la Resita, a urmat Liceul ,,Sfântul Vasile” din Blaj si Teologia la Universitatea din Budapesta, unde au studiat si I. Agârbiceanu si Francisc Hubic. Si-a continuat studiile la Institutul ,,Augustinaeum” din Viena, unde a fost promovat doctor în Teologie si hirotonit preot celib.
A lucrat doi ani la Episcopia de Lugoj, apoi a fost fost preot-paroh la Orastie si Hateg, unde învioreaza profund viata spirituala.
La 14 ianuarie 1913 este consacrat Episcop al Diecezei de Lugoj. Unul dintre fostii colegi, în cuvântul sau, a spus atunci: ,,Tu stii ca coroana arhiereasca, cu toata stralucirea ei aurita, nu e decât un simbol. Ea înfatiseaza, într-adevar, cununa de spini a Mântuitorului si toata splendoarea ce te va împrejmui, toate bogatiile ce te vor înconjura nu vor fi ale tale, ci ale Bisericii, ale scolilor si ale poporului credincios al carui Parinte bun si milostiv esti de azi înainte. Tu le stii acestea, toate! Si purcezând pe cararea dificila si sublima a pastoririi tale, vei simti adesea ostenelile Aceluia care a fost îmbrâncit sub povara Crucii”. Ce previziune cutremuratoare!!!
Dupa moartea Episcopului Demetriu Radu, în atentatul din Senat, în 1922, P.S.S.Valeriu Traian Frentiu este numit Episcop al Diecezei de Oradea. În noua calitate, a continuat opera înaintasilor si a ridicat-o la trepte mai înalte, a deschis spatiu larg vietii spirituale, bazându-se pe doi piloni: Cultul Sfintei Euharistii si Reuniunea Mariana în Dieceza noastra au existat Reuniuni Mariane în fiecare parohie.
Ca sa mentina vii fortele sufletesti ale preotilor, le-a impus o continuare a vietii de seminar prin celebrarea zilnica a Sfintei Liturghii, prin lectura spirituala, meditatie si rugaciune. Pentru desavârsirea vietii crestine, a introdus în întreaga Dieceza Exercitiile spirituale si Misiunile, a creat centre de pelerinaj la Zalau si Dragesti. La Catedrala ,,Sfântul Nicolae” din Oradea Sfintele Liturghii erau înaltatoare, raspunsurile Corului ,,Francisc Hubic” erau acompaniate de orchestra introdusa de Înalt Preasfintia Sa. La chemarea Episcopului, au venit în Dieceza Ordinele calugaresti, Asumptionistii si Oblatele Asumptioniste, carora le-a încredintat educatia elevelor si elevilor din internatele ,,Pavelian” ale scolilor confesionale din Beius: Liceul ,,Samuil Vulcan” si ,,Liceul Român Unit de Fete”. Ordinul ,,Fratii Scolilor Crestine” a fost adus în Oradea pentru ,,Scoala Normala” si ,,Academia Teologica”. Calugaritelor Ordinului ,,Notre Dame de Sion”, le-a revenit, tot la Oradea, un liceu de fete, o gradinita, precum si ,,Scoala de Aplicatie” de pe lânga ,,Scoala Normala”. Scolile greco-catolice fiind deschise tuturor, indiferent de nationalitate si confesiune, foarte multi intelectuali îsi datoreaza destinul lor Bisericii Unite cu Roma si Episcopilor ei, în cazul nostru, si Episcopului Valeriu Traian Frentiu.
Franciscanii au fost adusi pentru pastoratie. Prin toate aceste eforturi, Episcopul a dorit sa formeze oameni cu credinta, cu larga cultura umanista, seriosi în fata vietii, generosi, buni si demni, adevarate carectere.
Episcopul nu a lasat lucrari scrise în afara de ,,pastorale”, dar a sprijinit cultura. A publicat din scrierile lui I. Agârbiceanu, ,,Teologia morala” a lui Aloisie Tautu, ,,Teologia pastorala” a lui N. Brânzeu si ,,Noul Testament”, tradus de Episcopul I. Balan al Lugojului, în 1925 a scos revista ,,Vestitorul”; ,,Seminarul Teologic” l-a ridicat la rang de ,,Academie Teologica”. Se poate afirma ca a fost un MECENA al culturii din Bihor.
Înconjurat de oameni luminati, a realizat foarte mult din planurile generate de gândirea sa chibzuita. În constructii a promovat stilul românesc cu totul nou în tinuturile bihorene – e vorba de fatadele în stil brâncovenesc de la Institutul Teologic, de cladirea Liceului Greco-Catolic din Oradea si de a fostului Liceu Român Unit de Fete din Beius, constructie proiectata si ridicata de Preasfintia Sa. A zidit si restaurat o multime de biserici, în Palatul episcopal a deschis o capela cu un iconostas sculptat în lemn, adevarata opera de arta, cum opera de înalta arta a fost si pictura murala a pictorului A. Pall.
A modernizat Stâna de Vale, proprietatea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, a ridicat o biserica si, tot acolo, a creat o gradina botanica subalpina sub conducerea preotului-profesor universitar Alexandru Borza. La Finis a construit o linie ferata de 30 de km pentru exploatarea lemnului si alta de 50 de km la Remeti, a facut pescaria de la Huta, a civilizat o întreaga regiune muntoasa.
Pe plan spiritual, cultural si economic, Episcopul Valeriu Traian Frentiu a pus pecetea personalitatii sale creatoare în întregul Bihor.
Loviturile nedrepte nu l-au ocolit însa pe Preasfintia Sa. Ca participant la actul Unirii de la 1 Decembrie 1918, traieste în 1940, în urma Diktatului de la Viena, durerea de a fi vazut luat din hotarele Tarii Ardealul de Nord. Expulzat din Oradea, îsi muta resedinta episcopala la Beius, fiind în acelasi timp si Administratolul Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia si Fagaras. În Oradea ramânea Episcopul Ioan Suciu.
Pentru credinta în Una, Sfânta, Catolica si Apostolica Biserica, toti Episcopii greco-catolici au fost arestati în noaptea de 28 octombrie 1948, închisi la Dragoslavele, în vila Patriarhului Ortodox, de unde, în închisoarea de exterminare de la Sighet. La arestare, Preasfintitului i s-a permis sa celebreze o Sf.Liturghie în Capela Palatului episcopal. Când a iesit din cladire, portarul i-a pus în mâini o bucata de prescura…De-acum, Î.P.S. Valeriu Traian Frentiu avea sa traiasca din plin strivitoarele osteneli ,,ale Aceluia care a fost îmbrâncit sub povara Crucii”… A fost tratat cu ura si cu rautate, înjuraturi si batjocura, supus celor mai umilitoare munci. A suportat totul cu rabdare senina, având la întrebarile celor din jur, invariabilul raspuns: ,,Pentru aceea suntem aici, sa suferim”. Episcopului nostru, care era deja foarte înaintat în vârsta, i-ar fi fost suficiente ,,ostenelile’’ anilor.
Pâna în ultima clipa a vietii, Episcopii au fost lânga bunul si blândul nostru Parinte, iar Pr. Coriolan Tamâian, cu devotament si iubire fara margini, l-a îngrijit pâna a trecut la Domnul.
În ,,Memoriile” sale, Cardinalul Iuliu Hossu mentioneza cu durere: ,,N-a sunat atunci nici clopotul mare de la Catedrala din Oradea, unde nu se stia atunci de trecerea la vesnicie a marelui si bunului Arhipastor, dar nu cred sa fi sunat nici mai târziu, ajunse si clopotele si sunatul lor pe mâna straina…”
Trupul Sfântului nostru Episcop a fost aruncat într-o groapa comuna din ,,Cimitirul Saracilor” din Sighet… Asa au fost aruncate si trupurile Episcpilor greco-catolici Ioan Suciu si Tit Liviu Chinezu si a Episcopului romano-catolic Anton Durcovici.
Dupa 1989, când Biserica Greco-Catolica si-a obtinut libertatea, prin grija Arhiepiscopiei Majore Greco-Catolice si a P.S.S.Virgil Bercea, câtiva pumni de târâna din ,,Cimitirul Saracilor” au fost pusi într-o urna care a fost depusa în cripta Catedralei,, Sf.Nicolae” din Oradea pentru Episcopul Martir si Sfânt, Valeriu Traian Frentiu.
Pentru cei care doresc în viata lor un drum drept, un drum de credinta fara sovairi, Episcopul Valeriu Traian Frentiu este un model în acceptiunea ideala a cuvântului. Si a nu-l uita, si a-i cinsti memoria este pentru noi toti o datorie de constiinta si de onoare…Si a ne ruga pentru canonizarea sa: Ridica-l, Doamne, la cinstea altarelor pe Episcopul Valeriu Traian Frentiu.