„M-am întrebat daca mai era util, pentru mine si cititorii nostri, rostul unui alt articol despre „Craciun-Boboteaza”, datorita faptului ca de câtiva ani scriu despre aceste evenimente. Oare este ceva nou de spus? M-am gândit ca era cazul sa subliniez faptul ca o sarbatoare crestina nu este ca si una laica, cu cineva care vorbeste de la un pupitru spunând poate lucruri în care nici el nu crede.
O sarbatoare crestina este un praznic, ceva care se traieste nu doar cu gândul, adeseori rece, ci si cu inima, cu toata fiinta noastra. Si timpul atmosferic, senin, limpede, cu cerul albastru, asa de clar ca ne permitea sa vedem muntii chiar de la Venetia, ne-a ajutat sa ne amintim ca Epifania este „Sarbatoarea Luminilor”, dupa cum spun si bizantinii în liturghia lor.
Isus este „Lumina”, asa cum spune Sfântul evanghelist Ioan: „În El era viata si viata era lumina oamenilor” (Ioan 1,3), si Crezul: „Lumina din Lumina”. Din aceasta cauza si cel care primeste Botezul este chemat, în traditia crestina rasariteana, „nou-luminat”.
Atmosfera liturgica armeneasca, respectul fata de Sfânta Masa a altarului, odajdiile sclipitoare ajuta la uitarea rutinei zilnice si la apropierea de „Mister”, de aceasta data, de cel al Nasterii Mântuitorului, care a vrut sa se întrupeze pentru mântuirea noastra.

Scrie Sf. Apostol Pavel în Epistola sa catre Filipeni:
„Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o stirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
Ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luând, facându-Se asemenea oamenilor, si la înfatisare aflându-Se ca un om.
S-a smerit pe Sine, ascultator facându-Se pâna la moarte, si înca moarte pe Cruce. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preaînaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Isus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamântesti si al celor de dedesubt.
Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Isus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatal” (Fil. 2,8-11).

Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie a fost celebrata de catre Parintele Abate General Elia Kilaghbian. La altar au slujit si Parintele P. Hamazasp Kechichian, diaconii Anton Zakevos Grigoryan, Ghevork (Sarkis) Sargysian si novicii Congregatiei armene Sfântului Lazar. Au asistat la strana Pr. Vardapet Vahan Ohanian, Vicar General al Congregatiei, Pr. Vardapet Aristakes Manukian, Pr. Vartaped Grigoris Siranian si alti preoti. În cor a cântat si doamna Karine Ohanian, cu vocea sa minunata de mezzosoprana.
Impresionanta este frumusetea troparului urmator, atribuit Sf. Movses Xorenac?i (Khorenatsi) (circa 410-490), parintele istoriei armenilor:

„Pe Sfânta Maica a lui Dumnezeu
O laudam cu binecuvântare
Îngerul mesager Îl vestea
pe Mântuitorul nascut din Sfânta Fecioara,
spunând: Bucura-te, Tu care esti fericita
caci Domnul Domnilor este cu tine”.

Am dat numai un exemplu. Armenii ca si bizantinii si alti orientali crestini sarbatoresc praznice folosind textele cele mai frumoase si elegante si din punct de vedere literar[1].

La Apostol au fost rostite cuvintele Sfântului Pavel: „Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost aratat si ne învata sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, în veacul de acum, sa traim cu întelepciune, cu dreptate si cu cucernicie; Si sa asteptam fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu si Mântuitorului nostru Hristos Isus” (Tit 2,11-15).
La Evanghelie s-a proclamat chiar Nasterea lui Isus: „În zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se înscrie toata lumea. Aceasta înscriere s-a facut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Si se duceau toti sa se înscrie, fiecare în cetatea sa. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David. Ca sa se înscrie împreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era însarcinata. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a înfasat si L-a culcat în iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei. Si în tinutul acela erau pastori, stând pe câmp si facând de straja noaptea împrejurul turmei lor. Si iata îngerul Domnului a statut lânga ei si slava Domnului a stralucit împrejurul lor, si ei s-au înfricosat cu frica mare. Dar îngerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc înfasat, culcat în iesle. Si deodata s-a vazut, împreuna cu îngerul, multime de oaste cereasca, laudând pe Dumnezeu si zicând: Slava întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, între oameni bunavoire! Iar dupa ce îngerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pâna la Betleem, sa vedem cuvântul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat în iesle. Si vazându-L, au vestit cuvântul grait lor despre acest Copil” (Luca 2,1-17).
Multi credinciosi, ajunsi nu numai de la Venetia ci de la Padova, Vicenta, Treviso si de alte provincii s-au împartasit. Patrunzatoare au fost în aceste momente melodiile cântate la duduk de catre Maestrul Aram Ipekdjian.
A urmat ritul Sfintirii Apei, în timpul caruia am putut sa retraim Botezul Domnului în apele râului Iordan. S-au citit prorociile, troparele si o epicleza unde se subliniaza coborârea Sfântului Spirit si actiunea savârsita de catre Sf. Ioan Botezatorul, ultimul proroc din Vechiul si primul din Noul Legamânt.
Se pot sublinia trei aspecte ale sarbatorii. Mai întâi, celebrarea Botezului ca o manifestare (aratare) a dumnezeirii în chip trinitar: botezul lui Hristos în Iordan arata într-adevar revelatia Cuvântului lui Dumnezeu, dar o include si pe cea a Tatalui si a Spiritului Sfânt; în al doilea rând, celebrarea arata lucrarea mântuitoare a lui Hristos, evidentiata în umilirea sa, adica în întruparea sa si venirea sa la râul Iordanului, privite ca si „kenoza” (din limba greaca „umilire”, coborâre”), iar, la final, sarbatoarea Bobotezei înseamna si coborârea Spiritului Sfânt asupra credinciosilor prin intermediul apei botezului”[2].
Momentul emotionant a fost imnul cântat dupa glasul VII: «Lumina din lumina, de la Tatal ai fost trimis si Te-ai întrupat din Sfânta Fecioara ca sa-l reînnoiesti din nou pe Adam care era corupt. Tu, Dumnezeu, ai aparut pe pamânt, ai umblat împreuna cu omul si ai mântuit universul din blestemul lui Adam».
Nasul Botezului, anul acesta a fost domnul Smbat Karapetian, un prieten al Congregatiei, un bun armean din diaspora.
Au fost varsate în apa câteva picaturi din Sfântul Mir, care era continut într-un porumbel din material pretios. Crucea a fost scufundata iar în timpul acestor gesturi se cânta: «Binecuvântata sa fie aceasta apa prin semnul Sfintei Cruci si Sfintei Evanghelii si harul acestei zile, în numele Tatalui si al Fiului si al Spiritului Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. Alleluia, Alleluia, Alleluia».
Dupa Sf. Liturghie si ritul Sfintirii Apei, parintele abate general si calugarii au salutat cu traditionalul: „Hristos dzanav iev haidnetav” („Cristos s-a nascut si aratat”), la care cei prezenti au raspuns: „Orhneal e haidnutiunan Cristos!” („Binecuvântata sa fie Nasterea lui Hristos!”) si Shnoravor Nor Dari” („An Nou Fericit!”).

A urmat, ca în fiecare an, o agapa frateasca oferita de catre membri Congregatiei, în cursul caruia cei prezenti, dupa mult timp, au putut sa se reîntâlneasca si schimbe gânduri de prietenie.
Doamna Karine Ohanian si domnul Aram Ipekdjian au interpretat cântece si melodii care au trezit dorul si întarit dragostea fata de tara stramoseasca si de natie.
Sursa:http://www.araratonline.com