„Este bine ca într-o zi ca aceasta, de 1 decembrie, când serbam Marea Unire de la 1918, sa ne uitam în trecut pentru a vedea cum un astfel de eveniment a fost posibil. Da, circumstantele istorice ne-au fost favorabile, însa au fost cativa oameni vizionari care s-au zbatut pe plan international nu doar pentru ca unirea de la 1918 sa se realizeze, dar si sa fie recunoscuta de marile puteri.
Unul dintre acesti oameni vizionari a fost preotul greco-catolic Epaminonda Lucaciu din Statele Unite, care a pornit o actiune de lobby si propaganda pro-româneasca pentru convingerea opiniei publice si oficialilor americani sa sustina dreptul românilor din Transilvania la "autodeterminare". Cu sprijinul unor emisari trimisi din Romania (doi preoti greco-catolici si un locotent de armata) actiunea reuseste, presedintele american Woodrow Wilson sustine principiul "autodeterminarii" popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, principiu care creeaza premiza Proclamatiei de la Alba-Iulia citita pe data de 1 decembrie 1918 de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu.
Prezint pe scurt campania de lobby facuta de comunitatea greco-catolica din Statele Unite care a condus la o pozitie favorabila a oficialilor americani fata de situatia românilor din Transilvania.
Preotul Epaminonda Lucaciu – fiul preotului greco-catolic Vasile Lucaciu din Sisesti, promotor al unirii românilor într-un singur stat – vine în Statele Unite în 1905 unde înfiinteaza biserica Sf. Elena din Cleveland, Ohio, prima biserica româneasca din SUA. Acesta stabileste în timp mai multe comunitati greco-catolice în Ohio si Illinois.
Tot în 1905, pr. Epaminonda porneste si ziarul romano-american cu numele "Românul", prin care promoveaza cultura româneasca.
Inspirat fiind de ideea unirii românilor într-un singur stat de la tatal sau, pr. Epaminonda Lucaciu îi pregateste, prin paginile revistei “Românul”, pe românii-americani sa ia foarte în serios posibilitatea unirii românilor într-un stat.
De exemplu, în 1913, pr. Epaminonda Lucaciu a scris în acest ziar: "Poate cât de curând, mai curând decât ne asteptam, mai curând decât ne închipuim, România va fi chemata sa aduca la îndeplinire nazuintele noastre, dezrobirea întregului neam românesc". (cf. Nicolae Iorga, Istoria Contemporana de la 1904 la 1930, Bucuresti, 1932, p.162)
În 1916 România intra în razboi împotriva Austro-Ungariei. Tot în 1916 are loc o reuniune a românilor-americani în localitatea Alliance, Ohio, unde se naste "Comitetul National" Român din America care-l alege ca presedinte pe pr. Epaminonda.
Din pozitia de presedinte al acestui Comitet, având în spate si sprijinul comunitatilor greco-catolice deja înfiintate în SUA plus sprijinul Bisericii Catolice, pr. Epaminonda începe o activitate de propaganda pro-româneasca în rândul opiniei publice americane si de lobby în Congress si la Casa Alba pentru sustinerea dreptului românilor din Transilvania la "autodeterminare".
Initiativa a venit si ca o încercare de contrabalansare a actiunii de lobby si propaganda maghiara din America, care sustinea ca drepturile românilor din Transilvania sunt respectate.
În prima parte a anului 1917 pr. Epaminonda editeaza brosura "Book of Sorrow" (Cartea jalei), în care explica opiniei publice americane suferinta românilor din Transilvania si abuzurile la care acestia erau supusi de catre autoritatile maghiare.
În România, de partea cealalta, înca de la intrarea tarii în razboi, liderii miscarii nationale din Transilvania, refugiati la Bucuresti, militau pentru formarea unei unitati militare românesti pe teritoriul Statelor Unite ale Americii care sa lupte în Europa. (Nota: majoritatea datelor de mai jos sunt extrase din articolul lui Mihai-Octavian Groza, Proiecte privind crearea "Legiunii române din america" si propaganda în favoarea unirii Transilvaniei cu Regatul României (1917-1918) )
În luna aprilie 1917, din ordinul Marelui Cartier General al Armatei Române din Iasi, a fost trimisa o delegatie, purtând numele de "Misiunea Patriotica Româna", în Statele Unite cu scopul:
• de a asigura cercurile politice, diplomatice si opinia publica americana de atasamentul României fata de idealurile Antantei;
• de a face cunoscute între românii din Statele Unite ale Americii obiectivele pentru care România a intrat în razboi alaturi de Antanta;
• de a organiza o unitate militara din emigrantii români transilvaneni care sa lupte pe frontul francez;
• de a sprijini actiunea de lobby si propaganda pro-româneasca începuta de pr. Epaminonda Lucaciu.
Delegatia româneasca a fost compusa din preotii greco-catolici Vasile Lucaciu (tatal pr. Epaminonda) si Ioan Mota, si locotenentul Vasile Stoica.
Dat fiind faptul ca o asemenea calatorie era imposibil de intreprins prin vest, zona fiind stapânita de Austro-Ungaria, membrii delegatiei au ales calea cea mai lunga, prin Kiev, Rusia si Japonia, ajungând în Statele Unite ale Americii la 29 iunie 1917.
De retinut este faptul ca trecând prin Kiev, membrii delegatiei au primit de la comandamentul corpului voluntarilor români un exemplar din celebra "Declaratie-Manifest de la Darnita", act ce proclama dreptul românilor ardeleni de a se uni cu Regatul României.
La trei zile de la sosirea în Statele Unite ale Americii, membrii delegatiei române erau primiti de secretarul de stat american Robert Lansing, de ministrul de razboi Newton Baker, de ministrul de interne William Phillips, iar mai târziu de însasi presedintele american Woodrow Wilson.
Ajunsa în SUA, misiunea româna se va orienta spre intensificarea propagandei pentru sustinerea unirii Transilvaniei cu Regatul României, propaganda începuta de pr. Epaminonda Lucaciu.
În acest sens, delegatia româna organizeaza întruniri populare în marile centre unde numarul românilor era mai mare, tinând cuvântari, raspândind brosuri, ziare si harti propagandistice. Astfel de întâlniri au avut loc în Cleveland, Joungstown, Boston, Chicago etc., unde marele talent oratoric al preotului Vasile Lucaciu a fascinat si entuziasmat întreaga asistenta.
De exemplu, în 16 august 1917, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu s-a adresat astfel celor adunati: "Frati români! Cu dragoste frateasca va salutam si îmbratisându-va cu bucuria revederii, va spunem: bine v-am gasit. În acest cuvânt de salutare nu rasuna numai glasul nostru de frate, ci în el se cuprinde si salutul dulce al mamei duioase a românilor de pretutindeni, care prin reprezentantii autorizati ai natiunii, prin guvernul României, ne-au trimis la voi, la fratii nostrii iubiti. Si pentru ce anume? Pentru ca sa vorbim de tainele vremilor mari ce ne-au cuprins, pentru ca sa luam raspunsul pe care e dator sa-l dea tot românul, la întrebarea ce-i adreseaza Idealul National, care trebuie sa se întrupeze. Trebuie, pentru ca este o porunca dumnezeiasca, este o vointa a proniei dumnezeiesti, descoperita si ar atâta noua prin dezvoltarea istorica a vietii noastre nationale[…]".
În septembrie 1917, la Michigan, afirma ca: "A sunat ceasul si trebuie sa pricepem chemarea vremilor. Pâna acum am tot suferit si ne-am tot plâns în contra asupritorilor. Nu ne-au ascultat. Acum a sosit vremea ca popoarele, ele însele sa-si faca dreptatea si drepturile nationale […]".
Desi deja în vârsta de 70 de ani, pr. greco-catolic Vasile Lucaciu era plin de energie si a reusit prin discursurile sale publice sa determine un numar semnificativ de români sa se înroleze în armata americana, precum si sa convinga opinia publica americana de necesitatea sustinerii cauzei românesti.
Au fost tiparite cu aceasta ocazie numeroase brosuri, articole, carti bilingve privind istoria României, s-au tiparit chiar si harti cu teritoriile românesti aflate sub dominatie straina, pentru ca în cele mai multe cazuri nu se cunostea pozitia acestora pe harta Europei.
Aceste actiuni de informare si educare au mers mâna în mâna cu actiuni de propaganda pro-românesti întreprinse în mass-media americana.
Astfel, cu sprijinul capitanului Luke C. Doyle, din armata americana, delegatia româneasca a reusit sa câstige încrederea si suportul proprietarului ziarului "Washington Post", Mac Laren, si directorului aceluiasi ziar, Ira F. Bennett, astfel cotidianul devenind un promotor al aspiratiilor nationale românesti. Apoi au mai fost câstigati de partea românilor, istoricul Frank H. Simonds (de la ziarul "New York Tribune") si ziarul "National Review", care vor explica opiniei publice americane situatia românilor. Ulterior si New York Times a trecut de partea cauzei românesti.
De exemplu, pr. Epaminonda Lucaciu a adresat la 2 aprilie 1918 o scrisoare redactorului sef al cotidianului The New York Times în care multumea, în numele Comitetului National Român din America pe care îl conducea, pentru sprijinul moral acordat de cotidian fratilor din România. (Cornel Grad, Viorel Ciubota, 1918 – Sfârsit si început de epoca, 1998, p.124)
Scopul lobby-ului si propagandei pro-românesti facute de locotonentul Stoica si preotii greco-catolici din Statele Unite ale Americii era de a câstiga cercurile politice americane de partea cauzei românesti, si pentru a obtine astfel din partea guvernului american o declaratie prin care sa aprobe realizarea aspiratiilor românesti la autodeterminare si unire într-un singur stat.
În cele din urma presedintele american Woodrow Wilson îmbratiseaza propunerea românilor, iar în discursul din 8 ianuarie 1918 din fata Congresului sustine "autodeterminarea natiunilor din Imperiul Austro-Ungar".
În discursul cu 14 puncte, presedintele american Wilson afirma: "The peoples of Austria-Hungary, whose place among the nations we wish to see safeguarded and assured, should be accorded the freest opportunity to autonomous development."
Pornind de la aceasta declaratie, preotii greco-catolici continua activitatea de lobby, pledând pe lânga oficialii americani ca acestia sa sustina lupta la autoderminare a românilor din Transilvania.
La 5 iunie 1918, secretarul de stat adjunct american William Philips îi transmite o scrisoare preotului Eparminonda Lucaciu prin care-i asigura pe românii din SUA ca guvernul american va sprijini România. (a se vedea Manole Neagoe, Documente straine despre români, 1979, p. 312).
Pozitia exprimata de presedintele american Wilson, favorabila popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, a influentat hotarârea "Congresului Reprezentantilor Natiunilor Oprimate din Austro-Ungaria", întrunit la New York, la 15 septembrie 1918, vizând dreptul la autodeterminare, pâna la desprinderea de stat a popoarelor si destramarea monarhiei dualiste. Primiti la Casa Alba, la 20 septembrie 1918, participantii la congres au fost si mai mult încurajati de declaratia presedintelui Wilson, prin care acesta îsi acorda sprijinul total pentru eliberarea popoarelor din Austro-Ungaria.
Greco-catolicii din Statele Unite s-au folosit de declaratia presedintelui american Wilson, care recunoaste dreptul la "autodeterminare" al popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, pentru a face lobby cauzei românesti si la alte cancelarii.
Astfel, pe data de 30 noiembrie 1918, R. Graham de la Foreign Office îi scrie presedintelui Comitetului Executiv al Comitetului National român din America, pr. Epaminonda Lucaciu, reproducând pasajul din discursul secretarului de stat pentru afaceri externe al Marii Britanii, lordul James Arthur Balfour, referitor la drepturile românilor. (1918 la români: desavârsirea unitatii national-statale a poporului român: documente externe, Volume 2, p. 1021)
Tot în noiembrie 1918 secretarul de stat american Robert Lansing trimite o nota pr. Epaminonda Lucaciu si Comitetului National Român din America în care exprima simpatia guvernului american pentru cauza românilor, asigurându-i ca guvernul Statelor Unite ale Americii "n-a pierdut din vedere fericirea si integritatea României ca tara libera si independenta" si ca "nu va neglija – îndata ce va veni momentul – sa se foloseasca de influenta sa pentru ca justele drepturi politice si teritoriale ale poporului român sa fie obtinute si asigurate contra oricarei agresiuni straine".
Demersurile românesti pe lânga autoritatile americane, atât pentru formarea unei unitati militare cu români-americani, cât si pentru sustinerea unitatii nationale a românilor vor contribui la întarirea pozitiilor politice ale României dupa sfârsitul primului razboi mondial, lucru sesizabil prin atitudinea favorabila a Statelor Unite ale Americii, în cadrul tratatelor de pace, fata de problema româneasca.
Idealurile promovate de românii greco-catolici din Statele Unite, precum si principii din Declaratia de Independenta si Constitutia SUA, se regasesc în Proclamatia de Unire de la 1 decembrie 1918, citita de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu la Alba-Iulia.
Spicuiesc din Proclamatia de la Alba-Iulia:
"[…] Adunarea Nationala proclama urmatoarele:
• Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii în proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.
• Egala îndreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din Stat.
• Înfaptuirea desavârsita a unui regim curat democratic pe toate tarâmurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proportional, pentru ambele sexe, în vârsta de 21 de ani la reprezentarea în comune, judete ori parlament.
• Desavârsita libertate de presa, asociere si întrunire, libera propaganda a tuturor gândurilor omenesti."
Deloc întâmplator, în mesajul cu ocazia zilei nationale a României din 1 decembrie 2014, Departamentul de Stat afirma:
"În urma cu 96 de ani, poporul român a creat o democratie care a garantat egalitate pentru toate nationalitatile si religiile si a protejat libertatea presei, de asociere si a cuvântului.
Aducem un omagiu acelor lideri vizionari si îi felicitam pe toti cei care azi continua sa apere aceste drepturi fundamentale si sa consolideze democratia, statul de drept si diversitatea nationala în România."
Un astfel de vizionar laudat de americani, si caruia România ar trebui sa-i aduca un omagiu, a fost preotul greco-catolic Epaminonda Lucaciu din Statele Unite. Fara actiunea sa de lobby în favoarea autodeterminarii românilor din Transilvania si unirii românilor într-un singur stat este greu de crezut ca autoritatile americane ar fi sustinut cauza românilor, mai ales ca maghiarii desfasurau o puternica activitate de lobby în Statele Unite sustinând ca drepturile românilor din Transilvania nu sunt încalcate.
Stiti cum le-a platit România acestor lideri vizionari care au lucrat la faurirea României Mari?
• Preotul greco-catolic Vasile Lucaciu moare în 1922 în urma complicatiilor survenite dupa ce a fost batut în campania electorala de catre un grup de liberali.
• Locotonentul Vasile Stoica este arestat de comunisti în 1948 si moare la Jilava în anul 1959.
• Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, pentru faptul ca a refuzat sa treaca la Biserica Ortodoxa în 1948, este arestat de comunisti, închis în puscarie si moare cu domiciliul fortat la mânastirea ortodoxa Caldarusani în 1970.
Înainte de a muri episcopul Iuliu Hossu, facut între timp cardinal "in pectore", a spus: "Lupta mea s-a sfârsit, dar a voastra continua".
Românii greco-catolici din Statele Unite continua sa duca mai departe idealul pentru care înaintasii lor au luptat: o Românie unita si democratica, în care toti cetatenii sa se bucure de drepturi egale, libertate si prosperitate.
Sursa:http://www.greco-catolica.org
Presedintele Romanian Greek-Catholic Association