„
Biografii însângerate

Fara mormine, fara cruci, fara ca cineva sa le mai poata aprinde o lumânare la capatâi, torturati luni în sir pentru a renunta la credinta, cu lanturile de la picioare târâti de la o închisoare la alta, dormind pe paturi de beton, îndurând frigul, foamea si frica, preotii Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si-au câstigat locul printre martiriii neamului românesc.
La Editura Mega din Cluj-Napoca, a vazut, în aceste zile, lumina tiparului un volum de exceptie dedicat celor care au cunoscut calvarul Gulagului românesc: preotii greco-catolici din zona de vest a României. Cartea „Clerici ai Eparhiei Greco-Catolice de Oradea în detentie sub regimul comunist din România”, autor Sergiu Soica, este o premiera istoriografica, venind sa completeze, într-o forma organizata si succinta, lacunele unei perioade însângerate a cultului greco-catolic. Volumul este un omagiu adus celor 54 de preoti uniti de pe raza Episcopiei de Oradea, care, în frunte cu episcopii sai, au murit, au suferit, s-au jertfit pentru credinta lor. „Lucrarea lui Sergiu Soica aduce o contributie asupra cunoasterii persecutiei Bisericii Române Unite, oferind cititorului biografiile câtorva martiri si marturisitori ai Eparhiei de Oradea Mare. Autorul ne ofera extrase din arhive pe care le completeaza, acolo unde acest lucru a fost posibil, cu declaratii luate preotilor supravietuitori, lasându-ne sa descoperim aspectul uman, destinele frânte de regimul totalitar si eroismul – ignorat de multi – de care au dat dovada acesti slujitori ai altarului pentru a ramâne fideli misiunii lor”, scrie în cuvântul de înaintare PS Episcopul Greco-Catolic de Oradea, Virgil Bercea.
Autorul face o scurta incursiune în istoria României dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, amintind pasii care au dus la desfiintarea, la finele anului 1948, a Bisericii Unite. Consolidându-si puterea odata cu desfiintarea partidelor din opozitie, abdicarea Regelui Mihai si înfiintarea Directiei Generale a Securitatii Statului, regimul comunist, pro-sovietiv, a declantat teroarea în toate domeniile societatii românesti. Preotii au reprezentat din totdeauna elitele comunitatii în care au trait, astfel ca ei au fost printre primii decapitati, lasând „turmele” fara pastorii sai.
Preotii din Eparhia Greco-Catolica de Oradea au avut printre cele mai triste destine în perioada comunista, 54 (25%) din cei 216 de clerici înfruntând ororile puscariilor presatate pe întregul pamânt românesc. Dintre acestia, opt au decedat în celulele întunecoase ale temnitelor: Baliban Teofil (Beius), Boca Mihai (Oradea), Borz Ilie (Drighiu), Fanea Victor (Sâncrai), Episcopul Valeriu Traian Frentiu (Oradea), Gherman Mihai (Tarcea), Maghiar Augustin (Oradea), Suta Vasile (Cig). Autorul, Sergiu Soica, a identificat, pentru fiecare martir în parte, drumul calvarului prin Gulagul românesc. „Acesti clerici au avut punct de pornire Penitenciarul din Oradea. De aici au fost tranzitati spre alte închisori si lagare de munca. Sase clerici ai Eparhiei de Oradea au ajuns la penitenciarul de maxima siguranta din Sighet. La Canalul Dunare-Marea Neagra au fost opt clerici. În Coloniile de munca din Balta Brailei – 26 clerici greco-catolici. Cele mai tranzitate penitenciare ale regimului comunist au fost: Oradea (31 de clerici), Jilava (17 clerici) si Gherla (13 clerici)”, scrie Sergiu Soica. Fiecare din cei 54 de martiri este prezentat distinct, având câte o fisa biografica, însotite, acolo unde s-a putut cu fotografii, cu marturii din perioada de detentie, fiind amintit la fiecare „pelerinaju” prin închisorile comuniste. Fiecare destin prezentat este unul cutremurator. Preotul Anca Petru, din Parohia Ceica, nascut în Sântandrei (Bihor) a executat o detentie de sapte ani si patru luni, dupa ce timp de alti noua ani a fost fugar. „Inculpatul a avut doua ascunzatori una sapata sub podea într-o camera de locuit acoperita cu un capac din scânduri si unde se ascundea în cazul când veneau persoane straine în casa, iar alta sapata în magazia de alimente de unde avea iesirea spre podul casei”, se arta în sentinta de condamnare prezentata în volum. Preotul Teodor Daraban, din Petrani (Bihor), dupa arestare a fost dus la Securitatea din Oradea, unde a fost anchetat zi si noapte. „Am fost tinut în tot acest timp într-o celula care avea salteaua putreda si peretii uzi. Sapte luni, zi si noapte, m-au tinut cu becul aprins în celula. Am fost bagat în timp de iarna sub dus cu apa rece; m-am îmbolnavit, dar nu mi s-a dat îngrijire”, marturiseste Teodor Daraban. Aceasta monografie a durerii, martiriului, credintei si bucuriei de a razbate prin iubire fata de Dumnezeu se completaza cu alte destine la fel de cutremuratoare, cum ar fi ale episcopilor Iuliu Hirtea si Vasile Hossu, ale canonicului Coriolan Tamâian, preotului celib Gheorghe Mangra, preotul Virgil Maxim, secretarul epicopal Eugen Foisor, dar si altii.

Sursa: http://zidezi.ro/