„În Miercurea Mare, 16 aprilie 2014, la Simleu Silvaniei comunitatea greco-catolica a organizat Calea Sfintei Cruci pe dealul din oras în amintirea urcarii lui Isus cu crucea în spate pe Golgota.
Ca în fiecare an, si de data aceasta, preotii împreuna cu un numeros grup de credinciosi greco-catolici printre care si credinciosi apartinatori altor culte, au ales sa faca o experienta de rugaciune, meditând patimile Mântuitorului, încercând sa-L imite pe Isus prin urcarea anevoioasa a Magurii, adus astfel au mai aproape cel putin simbolic, dealul Golgotei.
Protagonistii acestei rugaciuni au fost nimeni alti decât tinerii si copiii, cei care au citit meditatiile, au rostit rugaciunile si au dus pâna sus crucea procesionala, deloc usoara.
La sfârsitul acestui moment de rugaciune, parintele paroh, Nicolae Bodea, a tinut sa multumeasca celor prezenti si a amintit cuvintele Sfântului Parinte Papa Francisc, care într-o meditatie tinuta în aceste zile în Capela din Casa Sfânta Marta din Vatican spunea: “Nu exista crestinism fara cruce – apoi a adaugat Sfîntul Parinte – crestinismul nu este o doctrina filozofica, nu e un program de viata pentru a supravietui, pentru a fi educati, pentru a face pace, ci e o persoana înaltata pe cruce, care s-a sacrificat pe sine de buna voie pentru a ne mântui si care s-a facut pacat pentru a curata pacatele noastre. În momentul rastignirii toate pacatele noastre erau acolo pironite pe cruce. Nu poate sa existe un crestinism fara cruce si nici o cruce fara Hristos. Ranile noastre pot fi vindecate dor cu ranile Fiului lui Dumnezeu care s-a facut om, si s-a umilit pe Sine Însusi. În aceasta consta misterul Crucii.
Crucea nu este un ornament de pus pe altar, nici un simbol care ne deosebeste de altii, ci este misterul iubirii lui Dumnezeu care s-a umilit pe Sine, s-a facut “nimic”, s-a facut pacat, si-a oferit însesi viata Sa.
Când Dumnezeu ne iarta, nu ne iarta de un cont pe care-l aveam cu El ci, în acel moment, ne ofera ranile Fiului Sau înaltat pe Cruce.
El vrea sa ne atraga spre sine, important e ca noi sa ne lasam vindecati”.
La final parintele a încheiat spunând: „coborâm în tacere, lasând cuvântul crucii sa lucreze în inimile noastre si sa mistuie tot ce e rau, tot ce e pacat”.