„Duminica, 9 martie, a avut loc în Biserica Greco-Catolica o întrunire ecumenica cu ocazia Zilei Mondiale de Rugaciune a Femeilor (ZMR). Aceasta zi este organizata de Miscarea ecumenica a femeilor crestine, începând din anul 1890 si este sarbatorita astazi în peste 170 de tari, printre care si în România (deja de 40 de ani) în peste 200 de localitati.
La acest moment de rugaciune au participat reprezentantii cultelor istorice locale cu enoriasii lor: Bogdán István, paroh romano-catolioc, Balázs Kiss Csilla, paroh reformat, Popa Marius-Dumitru, paroh ortodox si Zima Zorel, paroh greco-catolic.
Comuniunea în rugaciunea cu si pentru femei a început intrarea preotilor pe fundalul cântarii “Laudate Dominum”. Tema rugaciunii din acest an: “Izvoare de apa vor curge în pustiu si pâraie în pamânt însetat” (Is. 35, 6) reaminteste speranta mesianica a poporului lui Dumnezeu, si în acest context special speranta desavârsirii femeii. Dupa prezentarea Egiptului, tara a carei responsabilitate a fost întocmirea rugaciunii, si rostirea invocatiilor de catre femeile din cadrul reuniunii mariane locale, a urmat ascultarea textului evanghelic: dialogul dintre Isus si samarineanca. Preotii au adresat credincioaselor un cuvânt de învatatura, respectiv calde urari de bine.
Parohul reformat, Balázs Kiss Csilla a reamintit ca misiunea femeilor de a purta si darui viata trebuie sa ramâna o constanta si în lupta pentru emancipare. Biserica este locul în care Dumnezeu o întâlneste si “îi uda sufletul” facându-o sa rodeasca. Dupa discurs, ea împreuna cu corul “Musica Sacra” si cel al copiiilor au oferit o floare muzicala tuturor celor prezente.
Preotul ortodox, Popa Dumitru, a subliniat importanta respectului si recunostintei datorate femeilor si, mai cu seama, mamelor, respectiv vitalitatea unui dialog sincer, cald cu ele, în contextul unei mai impersonale comunicari prin facebook sau telefon.
Maternitatea femeii a fost accentuata si de preotul romano-catolic, Bogdán István. În contextul greutatilor conjucturale, mamele merita respect si au nevoie de sprijinul familial si eclezial. Sfânta Fecioara Maria este un actual exemplu pentru femei, si cunoasterea si cinstirea ei ofera lumina tuturor femeilor.
Pornind de la textul creatiei, parohul greco-catolic a subliniat valoarea femeii si rolul ei în familie, respectiv în societate. Prin creatie, ea este un “ajutor” al barbatului. Aceasta relationare, se sublinia prin citarea din Scrisoarea catre Femei a Fericitului Papa Ioan Paul al II-lea, trebuie traita într-o reciprocitate. În scopul unei demne si fructuoase relationari, atât femeia cât si barbatul, Biserica si societatea trebuie sa descopere feminitatea în planul lui Dumnezeu, în originalitatea sa. Maria, Maica Domnului este o pilda edificatoare, care prin calitatile ei inspira trairea unei feminitati autentice. Pentru evitarea unei eronate evaluari ori subevaluari, femeia este invitata sa Îl întâlneasca pe Isus, care este izvorul vietii si a cunoasterii.
Gazda acestei întâlniri a adaugat la final: “Va îndemn cu drag, aveti curaj sa fiti fiicele lui Dumnezeu si veti avea lumina pentru a calca nestingherite pe calea vietii. Aveti dorul de a-l întâlni pe Domnul si vi se va împlini setea prin harul care se va revarsa asupra voastra. Aveti curajul de a va redobândi si pastra demnitatea si aprecierea, fiind în lume ceea ce Dumnezeu v-a creat sa fiti: Femeie!”
La sfârsitul comuniunii, preotii au oferit participantelor o simbolica floare-imagine religioasa, iar grupul marian a servit credinciosii cu o mica gustare.

Meditatia parintelui dr. Zorel Zima la ZMR în 2014:

Fiti ceea ce Dumnezeu v-a creat sa fiti: Femei!
În aceasta zi de rugaciune si în contextul Zilei Mondiale a Femeii, suntem invitati sa privim si noi cu ochiul lui Dumnezeu, femeia. Suntem invitati de a redescoperi femeia în planul lui Dumnzeu, frumusetea si bunatatea fiintei ei.
Cuvântul lui Dumnezeu împartasit noua prin Sfânta Scriptura consemneaza, ca la sfârsitul celei de a sasea zi de creatie, ziua crearii omului, barbat si femeie, “a privit Dumnezeu toate câte a facut si iata erau bune foarte”. Totusi, Dumnezeu constata singuratatea resimtita de om-Adam si îi face “un ajutor” (Gen 2,18) potrivit lui, femeia-Eva. Am putea sa denuntam oare o sovaire în crearea omului? Consider, mai degraba, o accentuare prin limbaj uman a formei autentice si ideale a omului, a modului sau natural de a fi: barbat si femeie ca fiinte complementare. Fericitul Papa Ioan Paul al II-lea nota în “Scrisoarea sa catre femei” (1995) ca “în creatia femeii este înscris înca de la început principiul de ajutor: (dar sublinieaza) nu unilateral, ci reciproc”. Tocmai în redescoperirea acestei demnitati si responsabilitati a femeii, a acestei “naturalitati” consta fericirea sa si, implicit, fericirea umanitatii.
Privind acum asupra femeii, trecând în revista figurile biblice feminine, mai cu seama cea a Sfintei Fecioare Maria, mama lui Isus, constatam fiinta ei înmiresmata cu frumoase virtuti, precum: primirea, iertarea, întelegerea, empatia, generozitatea, daruirea, curatia, duiosia, atentia, delicatetea, sacrificiul, spiritul intuitiv. De aceea, privindu-o din perspectiva moralei crestine, Biserica o vede pe Maria ca expresie maxima a “geniului feminin”, un izvor neîncetat de inspiratie. Nu trebuie sa facem un efort deosebit al memoriei pentru a însira câteva din evenimentele ale carei protagoniste era ea, evenimente care întruchipeaza virtutile însirate si motiveaza pretuirea ei: ascultarea si supunerea fata de Dumnezeu la Bunavestire, duiosia cu care îl tinea la pieptul ei pe copilasul Isus, atentie si empatie prin vizitarea verisoarei Elisabeta si mijlocirea transformarii apei în vin la nunta din Cana, dragostea de mama si spiritul intuitiv în cautarea disperata a micului Isus si gasirea sa în Templul din Ierusalim, daruirea prin urmarea continua a lui Isus, iertarea pe care a oferit-o tuturor celor care l-au dat nevinovat mortii pe Fiul ei si, sigur, si a celor care dincolo de arcul temporal continua sa o faca astazi prin pacat, primirea apostolului Ioan, si simbolic si a noastra, ca fii ai ei.
Acestea sunt trasaturile sufletesti pe care Biserica le propune tuturor femeilor. Cât de comune va sunt acestea? Acestea sunt adevaratele valori prin care femeia straluceste si e cu adevarat libera si doamna.
În societatea de azi, femeia întâmpina însa obstacole în redescoperirea demnitatii sale si în trairea ei. Suntem uneori martori ai exploatarii, discriminarii, uzului nedemn al femeii de catre societate si de barbat. Aceasta nu e “normalitatea”. Biserica transmite si azi un apel autoritatilor, angajatorilor si, mai ales, sotilor de a o respecta si sprijini.
Papa Francisc ne învata ca “Dumnezeu încredinteaza femeii în mod special omul, fiinta umana”, prin acel dar de a putea fi mama. De aceea, femeia e mai mult decât cetatean. Atât de multe lucruri se pot schimba în evolutia culturala si sociala, dar ramâne faptul ca femeia este aceea care concepe, poarta în pântece si da nastere fiilor oamenilor si este prima care educa, formeaza prin copilul ei însusi viitorul. Femeia e mai mult decât o forta de munca utila într-o fabrica. Ea e si mama si are munca si acasa. Femeia e mai mult decât frumoasa menajera si dorita sotie, e cea care complementeaza barbatul, facând ca familia sa fie un frumos si unitar întreg.
Dar, uneori chiar femeia cauta nepotrivit pretuirea ei de catre cei din jur: mizând chiar pe ceea ce o deranjeaza, exploatarea fizicului ei, sau îmbratisând extreme ideologii feministe, prin care tot ceea ce era natural feminin este respins… si ramâne cu o sete. O vedem angajata în relatii fara angajament, o vedem refuzând, uneori criminal prin avort maternitatea, o vedem neonorându-si chemarea de prim educator ai copiiilor ei, dorind a-si pastra libertatea clipei si alegerii, dar îsi pierde timpul, libertatea si însasi demnitatea.
În ce consta aceasta ratacire? Femeia e oare singura în întristarea ei? Nicidecum, Dumnezeu ne este alaturi mereu. Profetul Ieremia, noteaza tristetea lui Dumnezeu si cauza nefericirii noastre: “Doua rele a facut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit, si si-au sapat fântâni sparte, care nu pot tine apa” (Ier. 2,13). Uneori uitam ca Dumnezeu este Tatal-Creatorul nostru, din care izvoreste viata noastra trupeasca si sufleteasca. Uneori uitam de ceea ce e responsabilitate si demnitate. De aceea este necesar de a ne revedea în planul dumnezeiesc si de a cere ajutorul Sau. A vedea femeia altfel sau a se vedea ea însasi altfel, înseamna a sapa fântâni sparte, care nu pot tine apa.
Tema acestei întruniri ecumenice care este: “izvoare de apa vor curge în pustiu si pâraie în pamânt însetat” (Is. 35, 6) reaminteste speranta mesianica a poporului lui Dumnezeu, si în acest context special speranta desavârsirii femeii. Aceste cuvinte pline de speranta sunt reauzite de noi si adresate chiar unei femei, celei din Samaria, de catre Isus: “Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica” (In. 4,14).
Acest izvor de apa vie nu este altul decât harul sfintitor daruit noua de catre Spiritul Sfânt prin Botez, pentru a deveni ceea suntem chemati sa fim: fii ai lui Dumnezeu. Cautându-l pe Dumnezeu, întâlnindu-l prin rugaciune, cuvânt si sacramente, urmându-l prin împlinirea învataturilor Sale, ramânem un binecuvântat curs al acestui izvor înaintând noi însine înspre Dumnezeu în viata vesnica.
Dragi femei, în acest izvor consta speranta noastra, a voastra si împlinirea ei.
Va îndemn cu drag, aveti curaj sa fiti fiicele lui Dumnezeu si veti avea lumina pentru a calca nestingherite pe calea vietii. Aveti dorul de a-l întâlni pe Domnul si vi se va împlini setea prin harul care se va revarsa asupra voastra. Aveti curajul de a va redobândi si pastra demnitatea si aprecierea, fiind în lume ceea ce Dumnezeu v-a creat sa fiti: Femeii! Biserica si barbatul, astfel, tie, femeie îti spune: La Multi Ani si “Multumiri, tie Femeie” (Fericitul Papa Ioan Paul al II-lea)!