„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim…”

(Utrenia Învierii, Stih)

Dragi credinciosi,
Ziua Învierii Domnului este o zi de bucurie indiferent dupa care calendar este sarbatorita. Sa nu uitam, însa, ca de fiecare data când celebram Sfânta Liturghie comemoram, de fapt, Învierea Domnului, trecerea de la moarte la viata, deci si învierea noastra împreuna cu El.
În acest an, de Sarbatoarea Învierii Domnului nostru Isus Hristos, doresc sa meditam si sa interpretam împreuna doua evenimente recente care au marcat viata Bisericii Catolice: retragerea Papei Benedict al XVI-lea si alegerea noului Papa – Papa Francisc, si sa întelegem rostul acestei schimbari.
Vorbind despre Biserica, Sfântul Parinte Papa Benedict al XVI-lea a spus: „m-am simtit precum Sfântul Petru cu Apostolii în corabie pe Marea Galileei: Domnul ne-a daruit multe zile însorite si cu vânticel bun, zile în care pescuitul era din plin; au fost si momente în care apele erau agitate si vântul potrivnic, …, iar Domnul parea ca doarme. Dar, am stiut ca în acea corabie era Domnul si am stiut mereu ca, corabia Bisericii, nu este a mea, nu este a noastra, ci a Lui, a Domnului. Iar Domnul nu o va lasa sa se scufunde: este El cel care o conduce, prin oameni, pentru ca asa a hotarât Domnul”1.
De asemenea, în primul sau discurs public dupa alegere, actualul Papa Francisc a vorbit despre „biserica Romei care prezideaza în caritate peste toate Bisericile”2.

Iubiti frati în Hristos,
Mentionarea lui Petru si a Romei în discursurile celor doi Papi nu este întâmplatoare. Lui Petru i-a spus Isus: „Si Eu îti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si îti voi da cheile împaratiei cerurilor si orice vei lega pe pamânt va fi legat si în ceruri, si orice vei dezlega pe pamânt va fi dezlegat si în ceruri” (Mt. 16, 18-19). Tot lui Petru i-a repetat Isus de trei ori: „Paste mieluseii Mei”, „Pastoreste oile Mele”, „Paste oile Mele” (cf. In. 21, 15-17). Si tot pentru Petru s-a rugat Isus pentru ca sa nu „piara credinta ta; Si tu, oarecând, întorcându-te, întareste pe fratii tai” (Lc. 22, 32).
În momentul în care Isus a înviat iar apostolii stateau închisi de „frica iudeilor”, Petru a fost cel care „s-a ridicat si a alergat la mormânt” (Lc. 24, 12) ca sa cerceteze marturia femeilor mironosite. Iar, apoi, tot Petru a fost cel care a predicat primul în public: „Pe Isus Nazarineanul, …, pe care,…, voi L-ati luat si, pironindu-L, …, L-ati omorât. Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile mortii, deoarece nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea. … Caruia noi toti îi suntem martori” (cf. Fapte 2, 22-32)
Iata-l asadar pe Petru în momente cheie din viata lui Isus si a Bisericii primare, predicând, întarind pe frati, pastorind. Aceasta e vocatia încredintata lui Petru, care e transmisa din urmas în urmas pâna astazi; aceasta este vocatia Romei de a „prezida în caritate peste toate Bisericile”.

Dragii mei,
În lumina cuvintelor Papei Benedict despre „corabia lui Petru”, si noi putem spune astazi, în Sfânta zi a Învierii, ca si corabia Bisericii Greco-Catolice a avut zile bune, momentele mari în care soarele stralucea si vântul era lin. Astfel de momente au fost: Unirea cu Roma, care a creat redesteptarea nationala si spirituala a românilor, Scolile Blajului, care au pus bazele culturii române; Suplex Libelus Valahorum si Memorandul, care cereau drepturile românilor din Transilvania; adunarea de pe Câmpia Libertatii de la Blaj din 1848, când s-a strigat „vrem sa ne unim cu tara”; reînvierea din 1989 si ridicarea Bisericii noastre la rangul de Arhiepiscopie Majora.
La aceste zile însorite, însa, s-au adaugat zilele înnourate ale desfiintarii Bisericii Greco-Catolice din 1948 de catre comunisti, arestarea episcopilor, a preotilor si a credinciosilor, puscariile si canalul, moartea si cimitirele fara cruci. Tot la aceste zile negre as adauga si perioada de dupa caderea „cortinei de fier”, când Bisericii noastre nu i s-au redat drepturile confiscate, iar credinciosii greco-catolici continua sa sufere.
Da, Biserica noastra a trecut prin vremuri bune si vremuri de restriste dar, si noi, am stiut întotdeauna ca suntem „în corabie cu Sfântul Petru si cu Apostolii” si ca Domnul era acolo, chiar daca „parea ca doarme câteodata”. El a fost mereu la cârma si nu a lasat Biserica sa se scufunde, iar acum Domnul o face sa straluceasca prin martirii ei care, rând pe rând, vin ridicati la cinstea altarelor. „A iubi Biserica înseamna si a avea curajul sa iei decizii dificile, încarcate de suferinta”3, a accepta martiriul, a renunta la putere, la totul pentru binele Bisericii si din iubire fata de Hristos cel Înviat. Mare este Papa Benedict prin curajul sau si prin renuntarea de sine pentru binele Bisericii.

Dragi credinciosi,
„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul” – 13 martie 2013 – una dintre zilele pe care le-a facut Domnul. În aceasta zi cardinalii au ales, dintre cei care erau „în corabie cu Sfântul Petru si cu Apostolii”, un om „de la capatul lumii”4, pentru a deveni noul episcop al Romei si Pastor al turmei Bisericii. Un om „de la capatul lumii” care în umbra crucii doreste sa fie chemat Francisc, un om „de la capatul lumii” care în lumina lui Hristos merge la altar pentru a duce un buchet de flori Maicii Domnului. Sfântul Parinte ne îndeamna pe toti „sa mergem în prezenta si lumina lui Hristos”; „sa construim Biserica din pietre vii” prin puterea si lucrarea Spiritului Sfânt si „sa marturisim împreuna cu Sfântul Petru pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu”5.
Mare om este Papa Francisc prin umilinta si întelepciunea sa. Parintii si bunicii acestui Papa au emigrat în Argentina „pentru un codru de pâine mai bun”, iar el se întoarce la Roma cu o extraordinara „bogatie”, cu o bogatie spirituala. Dupa modelul Papei, românii nostri au mers, au emigrat prin lumea larga, în lumina lui Hristos si, cu siguranta, pe acolo pe unde sunt vor reusi sa zideasca multe lucruri bune si vor zidi si Biserica cea din pietre vii, marturisindu-l pe Fiul lui Dumnezeu, iar la vremea potrivita poate ei, poate copii sau nepotii lor se vor întoarce acasa cu alte bogatii si daruri pentru România.
„Ziua Învierii, sa ne luminam si sa ne îmbratisam unii pe altii si sa ne zicem fratilor” cu tot omul de bunaînvoire! Mari, minunate si uneori misterioase si neîntelese lucruri s-au întâmplat la umbra crucii în corabia Bisericii! Sa nu uitam ca si noi, Biserica noastra, suntem într-un alt capat de lume iar crucea când ne-a luminat, când ne-a umbrit existenta de-a lungul vremii. Dar, în lumina si în umbra crucii am fost mereu cu Maica Sfânta, iar în buchetul de flori pe care Sfântul Parinte, Papa Francisc, l-a depus pe altar înaintea icoanei Maicii Domnului eram si noi, fiecare cu bucuriile si necazurile sale. Domnul ne-a fost maestru si stapân al sufletelor, ne-a condus pe drumul crucii si am fost împreuna cu El rastigniti si, tot împreuna cu El, celebram biruinta vietii asupra mortii la fiecare Sfânta Liturghie.

Dragii mei,
Învierea Domnului sa va aduca în suflet si în inima:
– curajul de „a merge” prin viata la umbra si în lumina crucii lui Hristos;
– taria de „a construi”, de „a zidi” mereu Biserica pe sângele lui Hristos varsat pe cruce;
– capacitatea de „a-L marturisi pe Hristos”6 lumii în care traim.
Va îndemn cu Hristos cel înviat: „Nu va temeti! mergeti si vestiti!” (cfr. Mt 28, 10) lumii învierea, ziceti fratilor tuturor, iertati toate pentru Înviere! Si sa nu uitati ca, pe marea vietii, sunteti „în corabie împreuna cu Petru si cu Apostolii, iar Hristos Domnul este acolo”!
Tuturor va doresc sarbatori sfinte si binecuvântate!
Hristos a înviat!

——————————–

1 Benedict al XVI-lea, Audienta Generala, miercuri 27 februarie 2013
2 Papa Francisc, Binecuvântarea „Urbi et Orbi”, miercuri 13 martie 2013
3 Benedict al XVI-lea, Audienta Generala, miercuri 27 februarie 2013
4 Papa Francisc, Binecuvântarea „Urbi et Orbi”, 13 martie 2013
5 Papa Francisc, Predica la Sfânta Liturghie cu Cardinalii, 14 martie 2013
6 Ibid.