„Ziua Învierii! Sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne îmbratisam. Sa iertam toate pentru Înviere. (Stihira Învierii)

Iubiti credinciosi,
Atunci când Sfântul Ioan Evanghelistul ne prezinta scena Învierii Domnului, printre primii martori îi vedem pe „Petru si pe celalalt ucenic” (Io 20, 3). „Cei doi alergau împreuna” (cf. Io 20, 4) deoarece Maria Magdalena le-a spus înspaimântata ca „au luat pe Domnul din mormânt si noi nu stim unde L-au pus” (cf. Io 20, 2). „Celalalt ucenic” fiind mai tânar, alerga mai repede, „a sosit cel dintâi la mormânt” si, „aplecându-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat”, ci a asteptat pâna când „a sosit si Simon-Petru, urmând dupa el, si a intrat în mormânt si a vazut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa împreuna cu giulgiurile, ci înfasurata, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise întâi la mormânt, si a vazut si a crezut” (cf. Io 20, 6-8). Descrierea momentului este destul de amanuntita si putea fi facuta doar de o persoana care a vazut si a trait acele momente. Deci, „celalalt ucenic pe care-l iubea Isus” (Io 20, 2) este tocmai Sfântul Ioan Evanghelistul care împreuna cu Simon-Petru, dupa ce vad mormântul gol cred în Înviere si o propovaduiesc primii.
Învierea Domnului este cuvântul minunat, credinta vie, minune adevarata. De altfel, Sfântul Pavel le spune corintenilor: „daca Cristos n-a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra” (1 Cor 15, 14). Dar, noi cei de astazi, nu trebuie sa uitam ca „Evanghelia pe care am primit-o, întru care si stam, prin care suntem mântuiti” (cf. 1Cor 15, 1-2) este „Vestea cea buna” care ne confirma ca Hristos „a înviat a treia zi, dupa Scripturi” (1 Cor 15, 4).

Dragii mei,
Celebram împreuna cu întreaga Biserica „Anul Sacerdotal” – un an de rugaciune cu preotii si pentru preoti. Sa ne aducem aminte ca spre mormânt au alergat Petru si Ioan, doi dintre Apostolii care prefigureaza preotia. Si, în acelasi timp, sa ne aducem aminte ca acestia, vazând mormântul gol si „giulgiurile puse pe jos”, au crezut si, prin aceasta credinta a lor, s-au schimbat, s-au înnoit în Hristos si apoi l-au propovaduit pe Domnul.
„Deci au zis ceilalti ucenici”, lui Toma: „Am vazut pe Domnul”! (cf. Io 20, 25). Si mai apoi, toti Apostolii, împreuna, ne spun noua, celor de astazi: „credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Io 20, 31). Cel care a Înviat din morti, Cel pe care moartea nu l-a putut tintui! De altfel si Sfântul Ioan Gura de Aur, la sfârsitul cuvântului de învatatura, ne spune acelasi lucru: „Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Înviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Înviat-a Hristos si viata stapâneste” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvânt de învatatura în ziua Învierii Domnului). Aceste cuvinte rasuna prin gura preotilor nostri în fiecare an la slujba Învierii.

Dragii mei,
Si noi putem spune cu apostolii si cu femeile purtatoare de mir: am vazut si am crezut, viata a biruit! Ne-au aratat mormântul gol preotii si episcopii nostri morti prin puscarii, dar convinsi ca Biserica va învia în Hristos. Si au avut dreptate pentru ca, în suferintele lor, au fost mai tari decât moartea, pentru ca în încercarile lor, s-au „dezbracat de omul cel vechi […] si, s-au îmbracat cu cel nou […] dupa chipul Celui ce i-a zidit” (cf. Col 3, 9-10). Am vazut si am crezut: „asadar, daca ati înviat împreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos” (Col 3, 1) si vestiti lumii Învierea Domnului si învierea noastra. Chiar daca încercarile vietii continua si chiar daca mai suntem înca rastigniti, nu uitati cuvintele Sfântului Pavel: „sa va dezbracati de omul cel vechi […] si sa va îmbracati în omul cel nou, cel dupa Dumnezeu […] fiti buni între voi si milostivi, iertând unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, în Hristos” (cf. Ef 4, 22-32). Îi avem aproape de noi pe acesti apostoli ai zilelor noastre: preotii. Ei sunt marturia vie ca mormântul Domnului este gol, tocmai datorita prezentei Sale în sufletul nostru. Preotul este un om nou în Hristos cel înviat: atunci când celebreaza Sfânta Liturghie este în altar cu trupul, dar cu sufletul si cu inima atinge cerul. Când ne dezleaga de pacate ne reda bucuria trairii în armonie cu Domnul. Când ne învata, vorbeste în persoana lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” (Io 14, 6). Când se roaga pentru noi, devine punte de legatura între om si Dumnezeu. Cu el, cu preotul, problemele care ne framânta, dispretul la care suntem supusi, încercarile de fiecare zi ne fac sa ne aducem aminte de aceleasi cuvinte ale Sfântului Pavel: „mâniati-va dar nu pacatuiti; soarele sa nu apuna peste mânia voastra”, (cf. Ef 4, 26) „ci tinând adevarul, în iubire, sa crestem întru toate pentru El” (Ef 4, 15). Acesta este rostul preotului, acesta este sensul Învierii.

Iubiti credinciosi,
„Dupa ce au cântat laude, au iesit la Muntele Maslinilor” (Mt 26, 30) iar Isus le-a spus ucenicilor sai: „dupa învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea” (Mt 26, 32). Astazi, dupa Înviere, Hristos este aici în biserica, a sosit mai înainte de a ajunge noi si iata, cu totii, suntem în Galilea! Iar Domnul ne îndeamna: „din gura voastra sa nu iasa nici un cuvânt rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta” (Ef 4, 29). Preoti si credinciosi trebuie sa fim sfinti „caci Eu” – zice Domnul -, „sunt sfânt”! (cf. Lev 11, 44). Tocmai de aceea, oricât de grava ar fi criza si neajunsurile, „sa nu ne pierdem curajul deoarece chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru însa se înnoieste din zi în zi” (cf. 2Cor 4, 16). Sa nu ne pierdem curajul în încercari: Hristos a Înviat! – „bogatii si saracii împreuna bucurati-va. Nimeni sa nu se tânguiasca […] nimeni sa nu se teama […] Înviat-a Hristos si se bucura îngerii”, (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvânt de învatatura în ziua Învierii Domnului) si noi sa ne bucuram împreuna cu ei!
La Sfânta si Marita Sarbatoarea a Învierii Domnului si eu va îndemn, împreuna cu Apostolul neamurilor: „fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna în lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica în Domnul” (1 Cor 15, 58). Fiti primii care sa vestiti lumii ca mormântul este gol, ca giulgiurile erau pe jos, ca Domnul a înviat.
Va doresc tuturor Sarbatori Fericite!
Hristos a înviat!