„Pentru comunitatea româneasca greco-catolica din Dublin, noaptea de 4 mai 2013 a fost un moment extraordinar de traire pascala, bucurie si multumire sufleteasca. La eveniment au participat si preotii: monseniorul Walsh Frances, celebrant regular la Pro-Cathedral din Dublin, care a citit evanghelia în limba engleza, parintele Andris Solims, responsabilul pentru emigrantii din Letonia în Dublin, care a citit evanghelia în limba italiana si parintele Eugen Timpu, responsabil cu misiunea romano-catolica româneasca, la Dublin, care a citit evanghelia în limba româna.
În aceasta Noapte Sfânta a Învierii Domnului Hristos, 7 copii au primit Sfânta Taina a Spovedaniei si Împartasania Solemna, pentru care s-au pregatit. A urmat slujba Utrenia Învierii, iar înainte de Dumnezeiasca Liturghie, copilasii au cântat „Din Mormântul întunecat”. La momentul cuminecarii celor 7 copilasi, li s-a amintit ca acest moment solemn, pentru care au fost pregatiti, sa nu-l uite si sa-i însoteasca mereu în viata, asemenea lumânarii aprinse, pe care fiecare o tinea în mâna, care simbolizeaza sufletul aflat în comuniune si în harul lui Dumnezeu. Asa cum lumineaza lumânarea din mâna lor, asa trebuie ei sa lumineze în fata lumii prin credinta, iubire si o buna marturisire crestina. În amintirea acestui moment important din viata lor, copiii au primit o Diploma de la Prima Spovada si Împartasanie Solemna.
Biserica a fost arhiplina, numarul credinciosilor depasind 300 de persoane. Ei au reprezentat varietatea interjudeteana a României: Dolj (Craiova), Ilfov (Bucuresti), Ploiesti, Iasi, Botosani, Brasov, Bihor, Salaj, Alba (Alba-Iulia), Sibiu, Cluj (Cluj-Napoca), Bistrita-Nasaud, Satu Mare, Maramures si Republica Moldova. În predica sa, Parintele Vasile a facut o legatura între Învierea lui Hristos si Învierea sufletului prin Sfânta Spovada si Împartasanie: „Dragii mei, am venit cu totii în aceasta seara luminoasa, în aceasta parohie româneasca, greco-catolica, pentru a celebra întreg ceremonialul Învierii Domnului. Aceasta saptamâna pe care am încheiat-o ne-a prezentat patima, suferinta si moartea Domnului Hristos pe cruce, pentru mântuirea noastra. Iar în noaptea aceasta, ne-am adunat cu totii sa-L onoram pe Isus, pentru evenimentul principal al Învierii Sale din morti, care, de 2000 de ani, a marcat întreaga istorie umana. Da, am venit pentru a-i multumi Domnului si în acelasi timp, am venit sa-i prezentam Domnului slabiciunile, pacatele, neputintele, nerealizarile si nevoile noastre. Dragii mei, când traim viata în unire si în comuniune cu Dumnezeu, suntem prietenii si fiii Lui. Însa, când viata noastra este orientata si planificata fara Dumnezeu, atunci ea este acoperita de întuneric si calatorim în întuneric. Si ce înseamna a calatori în întuneric? A calatori în întuneric înseamna a nu vedea lumina, a avea ochii închisi si a nu vedea pe Domnul Isus Hristos înviat. Dragii mei, cu totii traversam în diferitele etape personale ale vietii, strazi luminoase sau obscure, întunecate si pacatoase. Sa ne uitam fiecare la noi însine, la pacatele noastre: cu totii suntem pacatosi. Daca ne recunoastem pacatosi si ne spovedim, Isus cel Înviat ne iarta, ne purifica de orice necuratie. El ne asteapta asa cum suntem cu pacatele si slabiciunile noastre. Uneori ne este rusine sa ne spovedim, însa nu trebuie sa avem rusine, pentru ca este Isus care ne asteapta sa ne vindece. Uneori oamenii spun «Nu merg la preot sa-mi spun pacatele ca si el este pacatos. Este asa parinte sau nu?» Dragii mei, asa este; si preotul este slab si cu pacatele sale, însa, preotul bun constientizeaza ce important este sa se adreseze în mod frecvent la un alt preot pentru a se spovedi. Asadar, a merge la spovada nu înseamna a merge pentru a fi umilit si ofensat de preot? Nu! A merge sa ne spovedim înseamna a-L lauda pe Dumnezeu, pentru ca eu, pacatosul, si fiecare dintre noi, am fost salvati de Isus mort pe cruce si Înviat”. Parintele Vasile a facut un apel la sensibilitate si responsabilitatea celor prezenti: ”Dragii mei, multi dintre emigrantii nostri români sunt coplesiti de grijile vietii, de lipsuri, de instabilitatea locului de munca, de dorul dupa parinti care au ramas singuri sau dupa copilasii care au ramas cu bunicii, marcati si ei de dorul dupa parintii lor. Aceasta este o situatie reala. Toti au plecat cu scopul de a-si construi o viata noua, mai buna, mai decenta, mai demna. Si aceasta nu este pacat, nu este un rau. Raul este atunci când îi uitam pe cei dragi, atunci când ne uitam responsabilitatile, când ne uitam tinta spre care trebuie sa calatorim. Atunci este trist când uitam si renuntam la idealul cel mai frumos, la Isus si la cei dragi de acasa. Va îndemn pe fiecare, nu uitati sa ramâneti credinciosi lui Isus Hristos si celor dragi, familiei si veti ramâne fericiti! Acceptati ca Isus cel Înviat sa intre în viata voastra si primiti-l cu credinta, încredere si dragoste: El este viata!” La sfârsitul întregului ceremonial s-au binecuvântat bucatele si pastele, dupa care fiecare credincios a primit un ou rosu, o bucata de cozonac si un pahar cu paste. În final, parintele Vasile a multumit frumos tuturor si le-a urat: ”Paste fericit si binecuvantat. Hristos a Înviat!”.
Responsabil cu misiunea greco-catolica la Dublin si Gorey,
