„Duminica, 30 august 2009, într-un cadru festiv, Parintele Gheorghe Turcas, protopop al Simleului si Vicar foraneu al Silvaniei si-a luat ramas bun de la enoriasii sai, retragându-se de la aceasta data din functia de protopop.
Dupa Sfânta Liturghie celebrata împreuna cu un sobor de preoti în prezenta autoritatilor locale si nationale (fiind prezent domnul deputat Lucian Bode, primarul orasului domnul Septimiu Turcas, viceprimarul si consilieri locali) si a numerosilor credinciosi, parintele Turcas, printr-un discurs emotionant, a multumit tuturor celor care l-au sprijinit în activitatea pastorala; de asemenea a facut o „dare de seama” a celor realizate în Simleu-Silvaniei în timpul pastorii sale atât ca paroh cât si ca protopop. Au urmat discursurile domnilor Septimiu Turcas, Lucian Bode, dr. Liviu Gârbea, prof. Florica Pop, pr. Cristian Sabau, pr. Mircea Ardelean, pr. Nicolae Bodea, iar in final corul „Te Laudamus” a interpretat trei cântece în cinstea celui sarbatorit.
Trebuie sa îi multumim lui Dumnezeu pentru multe lucruri: pentru viata pe care ne-a daruit-o, pentru familia pe care o avem, pentru cariera profesionala, pentru sanatate, pentru dragostea pe care o manifesta fata de noi, pentru sansa pe care ne-a dat-o de a-L cunoaste, dar si pentru persoanele pe care le întâlnim si care ne-au marcat viata într-un fel sau altul. În viata întâlnim persoane trimise de Dumnezeu special sa ne schimbe drumul sau sa fie sfatuitorul, reazemul atunci când drumul este greu si anevoios. Aceste persoane providentiale sunt modele care îl au la rândul lor ca model pe modelul suprem Cristos: „Asa sa lumineze lumina voastra în fata oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa mareasca pe Tatal vostru care este în ceruri”. Ei au înteles ca dorinta puternica de ai schimba pe ceilalti trebuie platita cu un mare pret, pretul exemplului personal; exista un proverb „daca nu gasesti nicaieri un prieten adevarat, fii tu unul pentru altii”.
O astfel de persoana trimisa de Dumnezeu ca sa schimbe viata multora este si parintele Gheorghe Turcas. De-a lungul celor peste 30 de ani de preotie, parintele a întâlnit multe persoane, care astazi spun „Deo gratias” – multumesc lui Dumnezeu ca astazi datorita lui am familia întreaga, iar copiii îmi încânta sufletul, pentru ca la rândul meu pot fi si eu model pentru altii, pentru ca datorita lui am devenit o persoana onesta si respectata. Multe persoane si-au gasit telul în viata dupa ce s-au sfatuit cu parintele, care era disponibil oricând sa dea un sfat celor care îl cereau. Asa s-a întâmplat si cu tinerii care, în anii ’90 si dupa aceea erau îndrumati sa se apropie mai mult de Dumnezeu si sa îmbrace haina preotiei. „Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte vi se vor adauga voua” era fraza pe care parintele Turcas o repeta noilor preoti veniti si instalati în parohii din protopopiatul Simleu-Silvaniei. Multi preoti au crescut la umbra parintelui, având în el modelul preotului, care îsi duce misiunea pâna la capat indiferent de vicisitudinile vremii în care traieste. E foarte simplu sa deosebesti un preot înnascut de un preot „de ocazie”. Preotii pe care i-a condus cu întelepciune si tact, în timpul celor 20 de ani în care a fost protopop si mai târziu Vicar al Silvaniei, au simtit mereu caldura si blândetea unui adevarat parinte. Chiar si criticile adresate uneori, erau pornite din iubire si din dorinta sincera de a devenii mai buni si mai zelosi slujitori ai lui Cristos.
Astazi, când parintele Gheorghe Turcas se retrage din functia de protopop, preotii din Vicariatul Silvaniei, se cuvine sa spuna si ei „Deo gratias” – sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ca au avut sansa sa-l întâlneasca, sa-l aiba ca mentor, coordonator, îndrumator si bun parinte.
Parinte, va multumim pentru ca ne-ati netezit drumul si astazi avem parohii pe care trebuie doar sa le întretinem si sa le dezvoltam. Va multumim pentru toate Liturghiile celebrate în aer liber, în locuri improvizate, sub amenintare, în ploaie si în frig. Va multumim pentru toate manifestarile spirituale sau culturale la care ati participat si unde ati ridicat blazonul Bisericii noastre facând-o mai cunoscuta si mai iubita. Va multumim pentru timpul petrecut cu autoritatile statului pentru a obtine drepturile Bisericii. Pentru toate cele pe care le-ati facut si pentru cele pe care cu siguranta le veti face pentru Sfânta noastra Biserica, Va multumim.
„Lupta cea buna am luptat…, credinta am pazit” (2 Tim. 4,7), ar dori sa spuna cu Sfântul Pavel, dar noi stim ca „lupta” nu s-a terminat si asa cum îl cunoastem nu va renunta pâna „calatoria nu va sfârsi”.