În perioada 21–28 iunie, am fost invitați să participăm la Jubileul Anului 2025, cu tema: „Pelerini ai Speranței”. Biserica Catolică celebrează o dată la 25 de ani acest Jubileu – un moment de har și reînnoire spirituală. Vizitând locuri sacre și rugându-ne împreună, am trăit și am simțit profund comuniunea cu Dumnezeu și cu frații noștri în credință.

Sâmbătă, am plecat din curtea Seminarului Greco-Catolic din Oradea, însoțiți de binecuvântarea Preasfințitului Virgil, care ne spusese că pelerinajul este un drum al credinței.

Duminică, am participat la Sfânta Liturghie Arhierească în Bazilica Sfântului Anton din Padova, unde am cerut regăsirea credinței noastre – o credință adevărată și puternică, avându-i ca model pe episcopii noștri martiri.

În ziua următoare, ne-am îndreptat spre Roma, unde am rămas timp de trei zile. Roma, cetatea eternă, în care fiecare piatră are o istorie – cetatea împăraților romani și a sfinților martirizați în primele secole ale erei noastre. Vizita la Roma este copleșitoare: temple și monumente antice, biserici, catacombe, piețe, fântâni, muzee și, bineînțeles, Vaticanul.

Marți, am participat la Sfânta Liturghie în Bazilica Sfântul Petru, nu înainte de a trece prin Poarta Sfântă, simbol al deschiderii unei căi extraordinare spre mântuire. Am primit indulgența plenară, în condițiile obișnuite.

Ne-am rugat, ne-am recules și am trăit unele dintre cele mai emoționante momente: cu zâmbetul pe buze și cu ochii înlăcrimați.

După această încărcătură spirituală, am vizitat câteva obiective: Piazza Navona, Fontana di Trevi, Colosseumul – din păcate, doar pe dinafară –, Columna lui Traian, Piazza di Spagna, Muzeele Vaticanului, care găzduiesc unele dintre cele mai mari colecții de artă din lume, Capela Sixtină și capodopera lui Michelangelo.

Bineînțeles, am avut și momente de relaxare – fie la cumpărături în Roma, fie la mare. Unii dintre noi am ajuns și la mormântul Papei Francisc, în Bazilica Santa Maria Maggiore, din apropierea Pieței Spaniei.

Într-una dintre zile, am trăit un moment cu adevărat unic: audiența cu Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea.

Vineri, ne-am îndreptat spre Cascia, la Sfânta Rita, ocrotitoarea cauzelor imposibile. Acolo, fiecare dintre noi ne-am încredințat problemele, i-am adus înainte pe cei dragi și am mulțumit pentru ajutorul primit.

După această profundă experiență spirituală, în care am pășit pe urmele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ne-am rugat la liturghii în locuri încărcate de har, simțind – în tăcerea rugăciunii – apropierea lui Dumnezeu. Putem spune, cu toată încrederea, că Roma ne-a reamintit că suntem parte dintr-o Biserică vie, universală, care unește milioane de suflete în același crez și în aceeași speranță.

Întorși acasă, să continuăm acest pelerinaj în viața noastră de zi cu zi – în familie, în comunitate, în felul în care ne purtăm unii cu alții.

Să rămânem pelerini ai speranței pentru totdeauna!

Suntem recunoscători Bunului Dumnezeu pentru acest pelerinaj, dar și Preasfințitului Virgil, care a fost alături de noi împreună cu preoții deosebiți.

Mulțumim organizatorilor și șoferilor – toți au contribuit la reușita acestui pelerinaj.

Și nu în ultimul rând, lui Eugen, care a surprins – și ne-a surprins – cu fotografiile sale autentice.

 

Agneta Fărcaș

 

***

1. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest pelerinaj binecuvântat, care a fost cu adevărat înălțător. Așa cum spunea Pr. Toni, în autocar, acest pelerinaj de-abia acum începe: cu toții ar trebui să fim vestitori ai Evangheliei și să transmitem mai departe harurile și binecuvântările pe care le-am primit.
Mi-aș dori să rămânem în continuare ca o mare familie unită și să ne rugăm unii pentru alții. Să nu uităm să ne rugăm și pentru micuțul Răzvan.
Pr. Ioan Grad
 
2. Vă scriu cu multă bucurie și recunoștință în suflet, după ce am încheiat împreună această poveste deosebită la Roma, Padova și Cascia — un pelerinaj care a fost mult mai mult decât o simplă deplasare: a fost o trăire a credinței, o experiență de suflet și o familie frumoasă în mers.
Fiecare zi a fost plină — de emoție, de rugăciune, de oboseală și… de pași, mulți pași! 
De la celebrările în Bazilica Sf. Petru și în celelalte locașuri sfinte, unde am simțit cu toții prezența harului, până la întâlnirea cu Sfântul Părinte, care ne-a lăsat fără cuvinte și cu ochii în lacrimi, am trăit clipe de neuitat.
Roma ne-a primit cu toată splendoarea ei: de la Colosseum și Fontana di Trevi, de la piațetele pline de viață, până la Vatican, unde ne-am pierdut printre operele de artă și ne-am regăsit în fața frumuseții divine din Capela Sixtină.
Muzeele Vaticanului ne-au obosit picioarele, dar ne-au îmbogățit inimile.
Vă mulțumesc din suflet pentru răbdarea, încrederea și buna dispoziție pe care le-ați adus în grup. Ați făcut din acest pelerinaj o adevărată familie pe drum.
Da, ne-au durut picioarele, uneori ne-a fost sete sau cald, dar am mers mai departe împreună, cu zâmbetul pe buze și rugăciunea în inimă.
Să păstrăm în suflet ceea ce am trăit și să nu uităm: fiecare pas, fiecare rugăciune și fiecare clipă petrecută împreună a fost un dar.
Dragi pelerini, Dumnezeu să vă răsplătească osteneala și să vă binecuvânteze casele și inimile! Cele 6 ingrediente ale pelerinului să vă însoțească mereu!
Și nu uitați să vă rugați și pentru noi, preoții însoțitori!
Pr. Antoniu Chifor
 
3. Lăudat să fie Isus!
Simt nevoia să scriu câteva rânduri.
Vreau să împărtășesc cu dumneavoastră faptul că m-am simțit privilegiată să iau parte la pelerinajul jubiliar, la Poarta Sfântă a Bazilicii Sf. Petru, unde Bunul Dumnezeu ne așteaptă pe toți să venim și să primim darul iertării.
Trecând prin Poarta Sfântă, m-am recules în rugăciune, am privit cu multă emoție tot ce era în jurul meu. M-am putut conecta cu credința noastră într-un cadru istoric impresionant.
Pot spune că fiecare zi a avut o semnificație aparte.
Roma, orașul etern, leagănul civilizației occidentale — unde fiecare piatră are o istorie, unde calci pe urmele împăraților romani, dar și pe urmele miilor de sfinți — m-a fermecat din primul moment.
Pășind pe acest tărâm străvechi, cred că în fiecare dintre noi s-a produs o schimbare interioară.
Sunt convinsă că fiecare dintre noi a trăit momente deosebite și la Padova, Cascia și pe tot parcursul drumului.
Cred că ne-am simțit bine cu toții, împreună.
Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru că i-am avut alături de noi pe Preasfinția Sa Virgil Bercea, pe minunații preoți și organizatori, pe cel care ne-a surprins emoțiile autentice în fotografii, pe pricepuții șoferi.
Vă mulțumesc tuturor!
Cred că acest pelerinaj nu a fost doar o călătorie cu scop religios, ci și un act important în planul mântuirii fiecăruia dintre noi.
Pentru mine, a fost o experiență unică, profundă și memorabilă. Am trăit momente spirituale intense.
Peste timp, ne vom uita la fotografii și sunt convinsă că ne va cuprinde pe toți un sentiment de pace, liniște și mulțumire interioară.
Să ne păstrăm credința, nădejdea și dragostea! 
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!
Anca Hopidea
 
4. Cu inimile pline de credință și sufletele deschise spre har, ne-am îndreptat pașii spre Cetatea Eternă, Roma, în acest an jubiliar, pentru a trăi împreună bucuria întâlnirii cu Dumnezeu și cu Biserica universală.
Pelerinajul la Roma a fost o experiență de neuitat, o adevărată călătorie a sufletului care ne-a apropiat mai mult de Dumnezeu și de frumusețea credinței noastre. Fiecare pas făcut pe străzile Cetății Eterne a purtat în el dorința de reînnoire, iertare și întâlnire profundă cu harul divin.
Trecerea prin Poarta Sfântă a fost un moment deosebit de emoționant, un gest plin de semnificație, prin care am simțit cu adevărat puterea milostivirii lui Dumnezeu. Roma ne-a primit cu liniștea bisericilor, cu măreția istoriei sfinte și cu universalitatea credinței care unește oameni din toate colțurile lumii.
Ne-am întors acasă cu sufletele îmbogățite, cu inima plină de recunoștință și cu hotărârea de a duce mai departe ceea ce am trăit: o credință vie, o speranță reînnoită și dorința sinceră de a fi semne ale iubirii și milostivirii lui Dumnezeu în jurul nostru.
A fost un drum binecuvântat, care ne va rămâne întipărit în inimă pentru totdeauna.
Albirt Patricia, Albirt Georgeta, Albirt Ferencz
 
5. Recunosc că nu mi-a fost ușor să îmi fac ordine în gânduri și în sentimente pentru a înșirui următoarele cuvinte, dar am ales totuși să vă împărtășesc acest mesaj pentru că am considerat că merită auzit și de voi, dragi Pelerini ai Speranței.
Am petrecut alături de voi câteva zile deosebite vizitând Padova, Roma și Cascia. Mă bucur pentru că am întâlnit oameni noi ce mi-au devenit dragi sufletului, iar pe cei pe care îi cunoșteam deja am învățat să îi apreciez mai mult. Cazarea a fost una de vis, mâncarea de asemenea, pot spune clar și răspicat “jos pălăria” pentru organizatori.
În acest pelerinaj, într-o oarecare seară de iunie, la o oarecare terasă la Fraterna Domus, am conștientizat cât de multe poți învăța, de fapt, de la cei din jurul tău, dacă îi asculți cu adevărat, căci deși cu toții suntem creați după chipul lui Dumnezeu, fiecare este unic în felul său. Fiecare are propria experiență de viață și propriile încercări prin care a fost pus și din care s-a ridicat.
Spun cu drag că am ajuns la Bazilica Sfântul Anton din Padova, unde m-am simțit onorată să particip la liturghie. Iar în ceea ce privește Roma, ei bine, este acel oraș în care oriunde mi-aș îndrepta privirea voi surprinde o urmă din istoria civilizației și a creștinătății – indiferent că m-am aflat în centrul Panteonului admirându-i impozanta arhitectură sau în vârful Treptelor Spaniole, de la grandiosul Colosseum la splendida Fontana di Trevi sau pas cu pas trecând peste Tibru. Orașul Celor Șapte Coline mi-a oferit oportunitatea de a admira maniera de creație a unor artiști precum Botticelli, da Vinci, Michelangelo, Rafael, Caravaggio și Bernini. Intrarea pe Poarta Sfântă, Liturghia de la Bazilica Sfântul Petru – la care m-am simțit privilegiată că am participat – întâlnirea cu Sfântul Părinte, Colegiul Pio Romeno, vizita la Marea Tireniană, seara de procesiune și pașii plini de curiozitate prin Muzeele Vaticane îmi vor rămâne mereu impregnate în suflet. Îndreptându-ne spre final, itinerariul ne-a purtat la Sfânta Rita din Cascia, unde am trăit emoții unice și demne de lacrimi ce le voi purta cu mine toată viața.
Cred că fiecare persoană din acest pelerinaj a pornit la drum cu propriile dorințe, frământări și speranțe. Mă încred în faptul că la întoarcere, când am pășit din nou în curtea din care am plecat cu o săptămână în urmă am fost alți oameni: mai buni, mai împliniți, mai frumoși și am purtat cu noi cele șase ingrediente ale pelerinului.
Doresc să mulțumesc și mă înclin în fața tuturor celor care au luat parte la transpunerea în realitate a acestui pelerinaj. Am parcurs împreună o magică poveste ce cu siguranță va dăinui în sufletele fiecăruia dintre noi.
Ar mai fi multe de spus, pentru că despre o astfel de experiență aș putea să povestesc la nesfârșit și tot ar mai rămâne o emoție de descris, un sentiment de exprimat. Cred cu tărie că după toate cele prezentate mai sus, încheierea cea mai potrivită este un sincer Mulțumesc lui Dumnezeu!
Alina Ioana Abrudan

 

6. Dragii mei,

Pentru mine a fost un timp al trăirilor autentice, al sentimentelor cu adevărat profunde și, în același timp înălțătoare. În acest cotidian zbuciumat, a fost un timp al dumnezeirii zidite în noi, care a răsunat divin la fiecare liturghie la care au răspuns seminariștii sub bagheta magică a maestrului Mureșan, însoțiți de noi, pelerinii vrăjiți!

A fost un drum plin de speranța că la fiecare liturghie îl întâlnim pe Isus și că El și numai El, ne dă har să ne putem continua drumul! Spre Roma! Și prin viață!

A fost un timp petrecut în rugăciune, împreună cu Sfântul Anton la Padova, cu Sfânta Rita la Cascia, cu Sfântul Petru în bazilica închinată lui, cu Sfânta Fecioară Maria, pe drumul de rugăciune și pricesne de la Fraterna Domus, cu Sfântul Laurențiu în biserica parohială de lângă Padova, cu Sfântul Părinte în Piața din Vatican și cu Sfinții Episcopi Martiri, veniți, alături de noi, să ne încurajeze, încă o dată, în Bazilica Sfântul Petru: „Credința noastră este viața noastră!” Iar imnul dedicat lor nu a sunat nicicând mai frumos ca în acea zi unică de reculegere spirituală !

A fost o întâlnire, dincolo de lumesc, cu Sfântul părinte, papa Leon, care ne-a îmbrățișat și mângâiat sufletul cum numai El poate să o facă; iar lacrimile ce mi-au umezit obrajii sunt dovada misterului credinței pelerinilor sosiți din toate colțurile lumii să îi aducă un mesaj de încredere și speranță papei celui nou ales.

A fost o Poartă Sfântă! Deschisă și pentru noi, în anul Domnului 2025, pentru a primi indulgență plenară! Mulțumim, Doamne! Au fost zile binecuvântate, în care îmi doream ca timpul să stea pe loc, ca liturghia să nu ajungă la sfârșit, un timp în care simțeam că am totul și îmi spuneam: „Doamne, ce bine e aici, cu tine!”

Și a fost un timp în care, dincolo de sublimul evenimentelor mărețe pe care le trăiam, am văzut grija cu adevărat emoționantă a păstorului nostru drag, Preasfințitul Virgil, care, asemeni unui părinte iubitor, ne însoțea cu o rugăciune de drum bun, cu un îndemn de speranță și încurajare, care urca ultimul în autocar, după ce s-a asigurat că noi toți suntem bine, gata de drum, care, la fiecare liturghie, ne-a transmis cuvânt de învățătură necesar pentru a trăi frumos, bineplăcut lui Dumnezeu, în tumultul și efemerul cotidian.

Și am fost noi, pelerini ai Speranței 2025, – „trei generații, bunici, copiii, nepoți”- pe urmele primilor creștini ascunși în catacombe. Și organizatorii de la Biroul Pastoral al Episcopiei Greco-Catolice Oradea – părintele Antoniu, părintele Paul, Ramona și Gabriela, cărora le datorăm reușita acestui pelerinaj. Mulțumim Domnului pentru tot!

 

Cu profundă recunoștință, prof. Kiss Etelka

 

7.

Pelerini ai speranței

          Pelerini ai speranței, în acest an jubiliar, ne-am întors la casele noastre încărcați spiritual, cu cele mai alese haruri, cu sufletele înnobilate de trăirile emoționale pe care le-am experimentat.

          Am petrecut împreună, ca într-o mare familie, cu oameni necunoscuți, dar și cu cei pe care-i cunoșteam din diverse ipostaze: profesori și studenți, preoți de la Seminarul Facultății de Teologie Greco-Catolică din Oradea, preoți de la Catedrala Sf Nicolae din Oradea, credincioși din alte pelerinaje și nu numai…

          De fiecare dată când mă pregăteam să scriu, apăreau  impresii tot mai frumoase despre acest pelerinaj, bine documentate și pragmatice. De aceea m-am gândit că singura concluzie pe care o pot redacta este aceea de MULȚUMIRE pentru tot ceea ce am primit de la oameni și de la Creator.

MULȚUMIM lui Dumnezeu că ne-a creat și ne-a condus pașii în acest pelerinaj al IERTĂRII, al SPERANȚEI !

MULȚUMIM PS Virgil Bercea care ne-a însoțit pe parcursul întregului pelerinaj, pentru sfaturile primite, pentru atmosfera caldă și iubitoare cu care ne-a înconjurat, pentru RUGĂCIUNILE înălțate  Creatorului!

MULȚUMIM SF PĂRINTE PAPA LEON pentru binecuvântări și rugăciuni!

MULȚUMIM PREOȚILOR care ne-au înconjurat cu răbdare și ne-au condus spre întâlnirea cu ISUS! Îi menționez aici pe Pr Vicar Antoniu Chifor, Pr Popa Paul, Pr Cristian Borz care ne-a vorbit despre ROMA, Cetatea Lumii și despre Casa Memorială IULIU MANIU; Pr Farcaș care ne-a făcut o analiză de suflet; lui Eugen Ivuț care ne-a împărtășit din experiența dobândită la Colegiul Pio Romeno, unde se specializează studenții greco-catolici români!

MULȚUMIM Corului Seminariștilor care au cântat desăvârșit, sub conducerea maestrului, prof. Radu Mureșan!

MULȚUMIM d-nei preotese Nica Gabriela și d-nei Dragoș Ramona pentru sprijin și încurajare!

MULȚUMIM tuturor pelerinilor pentru efortul depus, pentru rugăciuni, pentru bunăvoința de care au dat dovadă ajutându-și apropiații!

          În mod personal MULȚUMESC Pr Popa Paul care ne-a învățat cântecul „Părinte Sfânt”!

Cu deosebit respect, Mariana Ștef

 

8.

 „Sunt Adriana. Acesta a fost primul meu pelerinaj la Roma și, probabil, și ultimul, din cauza vârstei. Nu am avut niciun fel de așteptări. Am dorit doar să trec prin Poarta Sfântă și să-l aud și să-l văd pe Papa Leon. Dorință îndeplinită.Ce m-a impresionat cel mai mult a fost procesiunea cu lumânări la Fecioara Maria și soborul de preoți din Vatican purtând fotografiile martirilor noștri, urmați de sute de persoane care stăteau în spatele grilajelor și despre care sunt ferm convinsă că ar fi dorit să fie în locul nostru.

A fost o experiență nouă și unică, pe care nu am mai trăit-o în îndelungata mea viață. Am fost înconjurată de oameni de calitate: deștepți, modești, empatici, onești. Ce ți-ai putea dori mai mult? A fost ceva ce nu voi uita niciodată. Îi mulțumesc lui Doamne-Doamne că m-am alăturat frumoșilor pelerini ai speranței. Vă îmbrățișez pe toți.”

 

Adriana Metea