Calea Crucii în Protopopiatul Ierului – Împreună spre Înviere

Ca în fiecare an, și în acest Post Mare, preoții și credincioșii din Protopopiatul Ierului s-au reunit, în fiecare săptămână, pentru a celebra împreună devoțiunea Calea Crucii, mărturisind astfel că Biserica este vie, că nu suntem singuri pe drumul credinței, ci facem parte dintr-o comunitate care merge împreună, se roagă împreună și speră împreună.

Acest itinerar spiritual a început în prima duminică a Postului Mare, în Parohia Șilindru, continuând apoi în parohiile Galoșpetreu, Voivozi, Valea lui Mihai, Ciocaia, Curtuișeni, și încheindu-se în vinerea dinaintea sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, în Parohia Vășad. La fiecare întâlnire au fost prezenți toți preoții din protopopiat: pr. protopop Alexandru Duma, pr. Silvestru Pogar, pr. Alexandru Cervid, pr. Radu Cefan, pr. Andrei Erdodi, pr. Vasile Hotea și pr. Vlad Voicu, însoțiți de credincioși din parohiile lor.

În Parohia Voivozi ne-am bucurat și de prezența părintelui vicar, alături de pr. Antoniu Chifor, care le-a vorbit celor prezenți despre importanța și puterea rugăciunii în comunitate, încurajându-i să își fie mereu sprijin unii altora și să cultive spiritul de unitate și fraternitate. Totodată, a apreciat faptul că întreaga comunitate contribuie, prin prezență și dăruire, la păstrarea acestei frumoase tradiții, pentru al treilea an consecutiv.

În toate parohiile, credincioșii au așteptat aceste momente de rugăciune cu inimile deschise, cu bucurie și emoție, dornici să se reculeagă, să participe la citirea meditațiilor și să asculte cuvântul de învățătură, rostit, de fiecare dată, de un alt preot decât cel al parohiei gazdă. Toate acestea au avut rolul de a-i pregăti sufletește pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului.

În cuvintele lor de învățătură, preoții au amintit credincioșilor că această devoțiune este o invitație de a merge împreună cu Cristos pe drumul Său, de a păși alături de El pentru a vedea cum cade, cum se ridică, cum iubește, cum iartă și, mai ales, cum nu renunță — nu pentru că nu simte durerea, ci pentru că iubește și pentru că știe că drumul Său are un sens.

Credincioșii au fost îndemnați să își iubească mai mult aproapele, să fie mai atenți la crucile celor din jur și să devină, în fiecare zi, un mic ajutor pentru cineva — un Simon din Cirene, o Veronica, un om care aduce speranță. Făcând acestea, nu doar trăim Postul Mare, ci îl transformăm într-un drum care duce cu adevărat spre Înviere.

Pr. Vlad Voicu