Într-o lume în care libertatea religioasă este adesea privită în spațiul european ca un drept fundamental deja câștigat și de la sine înțeles, milioane de creștini de pe toate continentele își trăiesc astăzi credința sub amenințarea zilnică a discriminării, a marginalizării sociale, a violenței fizice sau chiar a morții. Deși cifrele și rapoartele organizațiilor internaționale arată că creștinismul este cea mai persecutată religie din lume, suferința acestor comunități rămâne de multe ori învăluită într-o tăcere asurzitoare, ignorată de marile fluxuri mediatic-informaționale. Tocmai pentru a sparge acest zid al indiferenței și pentru a trezi conștiințele adormite ale societății contemporane, fundația pontificală Kirche in Not (Aid to the Church in Need – ACN) organizează în fiecare an, în luna noiembrie, campania internațională cunoscută sub numele de Miercurea Roșie.

Povestea acestei inițiative începe în anul 2015, într-un moment în care comunitățile creștine din Orientul Mijlociu, în special din Irak și Siria, treceau printr-o dramă fără precedent, fiind alungate din casele lor și supuse unor atrocități inimaginabile. Filiala braziliană a organizației Kirche in Not a căutat atunci o modalitate vizuală puternică, capabilă să transmită un mesaj imediat, dincolo de cuvinte și statistici. Astfel, într-o seară de miercuri, celebra statuie a lui Cristos Mântuitorul care veghează asupra orașului Rio de Janeiro a fost iluminată integral în roșu aprins. Imaginea impresionantă a monumentului scăldat în culoarea sângelui a făcut rapid înconjurul lumii, stârnind emoție și întrebări.

Impactul acestui prim gest a fost atât de profund, încât ideea a fost preluată imediat de alte birouri naționale ale fundației. În anul 2016, campania s-a extins în Regatul Unit și în Italia, unde edificii emblematice precum Catedrala Westminster din Londra sau Colosseumul din Roma – locul simbolic al primilor martiri creștini – au îmbrăcat la rândul lor mantia luminii roșii. De atunci, mișcarea a crescut exponențial de la an la an, transformându-se dintr-un simplu gest simbolic într-un veritabil fenomen global, marcat anual în penultima sau ultima miercuri a lunii noiembrie, în apropierea sărbătorii lui Cristos Regele Universului și a comemorării Sfintei Cecilia.

Alegerea culorii roșii poartă o încărcătură teologică și simbolică deosebit de profundă. În tradiția milenară a Bisericii, roșul este prin excelență culoarea martiriului, evocând sângele vărsat de toți cei care, de-a lungul veacurilor și până în zilele noastre, au preferat să își piardă viața pământească decât să își renege credința în Cristos. Totodată, în plan civic și vizual, lumina roșie proiectată pe fațadele bisericilor și ale instituțiilor publice funcționează ca un semnal de alarmă. Este o invitație tăcută, dar fermă, adresată trecătorilor grăbiți, de a se opri pentru o clipă din ritmul cotidian, de a ridica privirea și de a se întreba ce se întâmplă cu frații lor de credință din colțurile îndepărtate ale lumii, acolo unde o cruce purtată la gât sau participarea la Sfânta Liturghie pot echivala cu o condamnare.

Astăzi, Miercurea Roșie a depășit cu mult granițele unei simple campanii catolice, devenind o platformă ecumenică și civică internațională pentru apărarea libertății religioase ca drept inalienabil al fiecărei ființe umane. În zeci de țări, de la Australia și Filipine până în Statele Unite, Canada și întreaga Europă, sute de catedrale, biserici parohiale, mănăstiri, dar și clădiri guvernamentale, parlamente, poduri și monumente istorice sunt iluminate în roșu. În spatele acestui spectacol vizual se află însă o mobilizare spirituală și informațională intensă. În cadrul evenimentelor organizate de Kirche in Not, credincioșii se adună în veghe de rugăciune, participă la Sfinte Liturghii celebrate la intenția martirilor contemporani și ascultă mărturiile cutremurătoare ale unor preoți, călugărițe sau laici care au supraviețuit persecuțiilor din țări precum Nigeria, Pakistan, Nicaragua, India sau Coreea de Nord.

Mai mult decât atât, campania reprezintă și un moment de conștientizare publică și de acțiune caritabilă concretă. Cu această ocazie, organizația aduce în atenția opiniei publice și a factorilor de decizie politică datele din Raportul privind Libertatea Religioasă în Lume, un document de referință publicat periodic de Kirche in Not, care analizează situația dreptului la credință în toate statele lumii. În același timp, credincioșii sunt încurajați nu doar să se roage și să poarte un articol vestimentar roșu în semn de solidaritate, ci și să contribuie financiar la proiectele prin care fundația reconstruiește biserici distruse, oferă burse de studiu seminariștilor din zonele de conflict, asigură subzistența preoților și sprijină familiile rămase fără adăpost din cauza violențelor religioase.

Pentru Biserica Greco-Catolică din România, asocierea cu această inițiativă internațională are o rezonanță cu totul aparte, ancorată adânc în propria istorie recentă. Biserica noastră poartă încă vie în conștiința sa memoria propriului martiriu din timpul regimului comunist, o perioadă de peste patru decenii în care episcopii, preoții, călugării și credincioșii au plătit prețul fidelității față de Scaunul Apostolic prin închisori, tortură, exil și marginalizare. În acei ani întunecați ai clandestinității, dar și imediat după 1989, în procesul anevoios de reconstrucție instituțională și spirituală, Kirche in Not a fost alături de Biserica Greco-Catolică, oferind un sprijin discret, constant și providențial.

De aceea, participarea Eparhiei Greco-Catolice de Oradea și a comunităților noastre la Miercurea Roșie reprezintă nu doar un gest de compasiune creștină, ci și o datorie de recunoștință și responsabilitate morală. Cei care au gustat odinioară din potirul persecuției și au cunoscut valoarea solidarității venite din lumea liberă sunt chemați astăzi să devină ei înșiși o voce pentru cei cărora li s-a impus tăcerea. Prin rugăciune, prin informare și prin lumina roșie aprinsă în fața bisericilor noastre, răspundem chemării Evangheliei de a fi un singur trup în Cristos, transformând culoarea suferinței și a martiriului într-un semn viu al speranței și al comuniunii care biruiește orice întuneric.

Fundația pontificală Kirche in Not (Aid to the Church in Need) a fost înființată în anul 1947 de către călugărul premonstratensian olandez Werenfried van Straaten, cu scopul inițial de a-i ajuta pe milioanele de refugiați germani rămași fără adăpost după cel de-al Doilea Război Mondial. De-a lungul deceniilor, misiunea sa s-a extins la nivel mondial, sprijinind astăzi anual peste 5.000 de proiecte pastorale și umanitare în mai mult de 130 de țări, exclusiv din donațiile binefăcătorilor, acolo unde Biserica este persecutată, oprimată sau se confruntă cu o sărăcie extremă.

 

Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

Andrei Alexa