Astăzi, 19 noiembrie 2026, se împlinesc 76 de ani de la consacrarea episcopală, în deplină clandestinitate, a părintelui Alexandru Todea. La doar doi ani după scoaterea Bisericii în afara legii prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 și arestarea întregului corp episcopal, regimul comunist instalat la București miza pe dispariția fizică a ierarhilor pentru a stinge definitiv succesiunea apostolică și viața sacramentală a comunității greco-catolice.
În fața acestui pericol iminent, Sfântul Scaun a acționat cu discreție și hotărâre. Înainte de a fi expulzat din România în iulie 1950, arhiepiscopul Gerald Patrick O’Hara, regentul Nunțiaturii Apostolice din București, a transmis mandatul special al Papei Pius al XII-lea pentru consacrarea unor noi episcopi care să asigure conducerea Bisericii în condiții de catacombă. Alegerea s-a oprit asupra doctorului în teologie Alexandru Todea, fost secretar mitropolitan la Blaj și protopop al Reghinului, un preot cu o solidă formație romană (absolvent al Colegiului „De Propaganda Fide”), care refuzase categoric trecerea la ortodoxie și care, după ce evadase dintr-o primă arestare în toamna lui 1948, trăia ascuns, păstorind credincioșii în taină.
Actul consacrării s-a desfășurat chiar într-o zi de 19 noiembrie, în anul 1950, în condiții de maximă conspirație, în Catedrala „Sfântul Iosif” din București. Ceremonia a fost oficiată de episcopul auxiliar romano-catolic Joseph Schubert, asistat de câțiva preoți de încredere, în prezența unui cerc extrem de restrâns de martori. Prin impunerea mâinilor, Alexandru Todea primea demnitatea de episcop titular de Caesaropolis și episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, asumându-și cu luciditate o misiune care echivala, în realitatea politică a vremii, cu o condamnare certă.
Bucuria spirituală a consacrării a fost dublată la scurt timp de crucea mărturisirii. La doar două luni distanță, pe 31 ianuarie 1951, Securitatea a reușit să îi dea de urmă și să îl aresteze. Anchetele dure au fost urmate, în februarie 1952, de o sentință pronunțată de Tribunalul Militar din București: muncă silnică pe viață pentru „înaltă trădare” și „uneltire contra ordinii sociale”. Astfel, episcopul Alexandru Todea și-a început efectiv slujirea arhierească în spatele gratiilor, parcurgând calvarul celor mai temute temnițe ale sistemului concentraționar comunist – Jilava, Sighet, Râmnicu Sărat, Pitești, Dej și Gherla.
În bezna celulelor, prezența unui episcop consacrat a reprezentat o veritabilă ancoră de speranță pentru preoții și laicii întemnițați. Departe de a fi un titlu onorific, episcopatul său s-a trăit în cea mai pură formă evanghelică: între pereții reci ai închisorilor, cu firimituri de pâine și câteva picături de vin procurate cu riscuri uriașe, episcopul Todea a celebrat Sfânta Liturghie în taină, a spovedit și a menținut vie comuniunea cu Biserica universală. Când a fost eliberat, în august 1964, în urma decretului general de grațiere, nu a părăsit lupta, ci a continuat să conducă Biserica din clandestinitate, hirotonind în secret zeci de tineri preoți și pregătind renașterea de după 1989.
Prăbușirea regimului comunist în decembrie 1989 a adus și mult-așteptata libertate a Bisericii. La 14 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a confirmat oficial în demnitatea de Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, instalarea sa solemnă având loc la Blaj pe 7 octombrie 1990, în fața unei mulțimi impresionante de credincioși. Cu o energie remarcabilă, în ciuda vârstei înaintate și a anilor grei de temniță, Mitropolitul Todea s-a dedicat reorganizării eparhiilor, redeschiderii școlilor teologice și revendicării drepturilor patrimoniale și spirituale ale Bisericii.
Încununarea întregii sale vieți de jertfă și fidelitate față de Scaunul Apostolic a venit în Consistoriul din 28 iunie 1991, când Papa Ioan Paul al II-lea l-a creat Cardinal al Sfintei Biserici Romane. Alexandru Todea devenea astfel cel de-al doilea cardinal din istoria poporului român, după fericitul episcop martir Iuliu Hossu, purpura cardinalicească fiind o recunoaștere universală a martiriului întregii Biserici Greco-Catolice din România.
Retras din conducerea activă a Arhieparhiei în iulie 1994, Cardinalul Alexandru Todea și-a trăit ultimii zece ani din viață într-o tăcere senină și plină de demnitate, transformând suferința fizică într-o ultimă rugăciune oferită pentru unitatea și pacea Bisericii.
A trecut la cele veșnice la 22 mai 2002, la Târgu Mureș, aproape de împlinirea vârstei de 90 de ani, fiind înmormântat cu onoruri în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj. Moștenirea sa rămâne un reper luminos pentru toți credincioșii greco-catolici: pilda unui păstor care a știut să păstreze vie flacăra credinței atât în bezna celulelor, cât și în lumina libertății recâștigate.
Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
Andrei Alexa
