Leon al XIV-lea nu-și ascunde bucuria de a fi „din nou pe pământul peruan”, aproape de o Biserică ce îi este „foarte dragă”. După întâlnirea cu episcopii peruani, care a avut loc la Palatul Arhiepiscopal din Lima în dimineața zilei de 12 noiembrie, papa a prezidat Rugăciunea Orei Medii în catedrala Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan.
Sfântul Părinte a ajuns pe jos, venind de la Palatul Arhiepiscopal, după ce a salutat mulțimile adunate în jurul Pieței Centrale (Plaza Mayor). „O Biserică în comuniune cu Papa Leon, Trăiască Papa!”, a exclamat mulțimea, înainte de cuvintele de bun venit rostite de cardinalul Carlos Gustavo Castillo Mattasoglio, arhiepiscop și mitropolit al capitalei peruane. Cardinalul i-a prezentat pe cei care – preoți, persoane consacrate și laici implicați în activitatea pastorală – „au depus eforturi în ultimii ani” pentru o Biserică mai sinodală. El i-a cerut Succesorului lui Petru un cuvânt „misionar, augustinian și toribian” care să-i călăuzească pe acest drum, subliniind că tocmai sfântul Turibio de Mogrovejo – arhiepiscop de Lima în secolul al XVI-lea și patron al episcopatului latino-american și ale cărui relicve sunt păstrate în Catedrala din Lima – a fost cel care a introdus „în istorie acest mod profund creștin de a convoca Biserica, în special prin sinoade și concilii”.
Cinci atitudini importante pentru a fi Biserică
Răspunsul episcopului Romei nu a întârziat. La omilie, rostită după psalmodie și lectura scurtă, el s-a adresat prelaților, preoților, persoanelor consacrate, seminariștilor, membrilor consiliilor pastorale și echipelor sinodale, vorbind în calitate de „părinte și frate în credință, și de păstor care își iubește turma”. A evocat propriul trecut de misionar, după care a oferit învățătura sa în calitate de Succesor al lui Petru.
„Am ajuns pentru prima dată în Peru”, a spus Leon al XIV-lea, „acum mulți ani, cu intenția de a sluji poporului lui Dumnezeu și de a construi Împărăția Sa, promovând o pace întemeiată pe dreptate, cu o grijă deosebită față de cei mai vulnerabili. Astăzi mă întorc aici pentru a vă încuraja pe toți să continuați lucrarea de răspândire a Evangheliei, rămânând atenți la viața și nevoile oamenilor.” Pontiful subliniază, apoi, cinci atitudini importante pentru a fi Biserică și pentru a construi o civilizație a iubirii, întemeiată cu adevărat pe binele comun: privirea ațintită asupra lui Cristos, căutarea reconcilierii, lucrând ca adevărați făcători de pace, promovând comuniunea și misiunea. De asemenea, el îndeamnă Biserica din Peru să semene iubire, să-și recunoască propriile greșeli și să-și asume responsabilitatea pentru ele, să cultive dialogul evitând în același timp polarizarea și să rămână unită, în comuniune, privind diferențele și rănile drept „oportunități de a crește împreună, prin stimă reciprocă și iertare”.
Privirea ațintită la Cristos
Biserica este, înainte de toate, invitată să creadă «în numele Fiului», în Isus Hristos, și, așa cum ne amintește papa, „să-și ațintească privirea asupra Lui, ca singurul fundament” pe care să se clădească „templul din pietre vii”. Cristos este Lumina, Cuvântul și Pâinea; Biserica sporește oriunde oamenii trăiesc în unitate unii cu alții, pentru că se află în comuniune cu El. Acest lucru este confirmat de căutarea neîncetată a lui Dumnezeu, care a marcat viețile atâtor sfinți precum Turibiu de Mogrovejo, un episcop care a fost un apostol neobosit, întreprinzător și creativ, un apărător curajos al celor săraci și un păstor generos, gata să se dăruiască pe sine în întregime turmei sale. Leon explică faptul că sursa de energie și a dinamismului sfântului Turibiu de Mogrovejo este „relația sa intimă” cu Dumnezeu; urmându-L pe Cristos, chiar până la Cruce, el a descoperit sensul, criteriile și forța pentru întreaga sa misiune. Iată ce ar trebui să-i inspire pe credincioși în slujirea lor adusă comunității. Pe scurt, trebuie să învățăm să interpretăm istoria în lumina pascală, să-L contemplăm pe „Cel răstignit și înviat”, pe „Señor de los Milagros” (Domnul minunilor – n.n.), venerat atât de profund de poporul peruan, pentru a găsi „un călăuzitor sigur” pentru călătoria noastră.
Reconcilierea
Reflectând mai profund asupra valorii reconcilierii, pontiful amintește de porunca dată de Dumnezeu umanității, aceea de a ne iubi unii pe alții, și își îndreaptă apoi privirea către realitatea din Peru, țară care „are mare nevoie de acest lucru: de o Biserică ce seamănă iubire, capabilă să construiască punți acolo unde alții ridică ziduri; o Biserică capabilă să asculte, să vindece și să ierte, fiind, în același timp, gata să-și recunoască propriile infidelități și să ceară iertare cu umilință, asumându-și responsabilitatea pentru rănile pe care le-a provocat, atât în interiorul, cât și jurul său.” Biserica trebuie, de asemenea, să înfrunte conflictele „cu caritate și curaj”, rămânând „ancorată în Cruce”, „în credința că, în Cristos, este întotdeauna posibil să o luăm de la capăt și să regăsim unitatea”.
A fi făcători de pace
Pentru a fi făcători de pace, îndeamnă papa, trebuie să începem cu noi înșine. Căci, pentru a răspândi pacea „în cadrul comunităților și în diversele sfere ale vieții sociale și politice”, este necesar „să o ocrotim și să o cultivăm, în fața lui Dumnezeu, în noi înșine și printre cei apropiați nouă”. «M-ați auzit adesea – a spus Leon al XIV-lea – vorbind despre necesitatea de a promova în lume o pace „dezarmată și dezarmantă”. Aceasta este o urgență, care se împlinește prin cultivarea, în orice împrejurare, zi de zi, a valorilor dialogului și fraternității, evitând în același timp orice polarizare care creează dezbinare. Pacea începe întotdeauna „aici și acum” și depinde de modul în care ne comportăm, de felul în care ne privim unii pe alții, de modul în care ne respectăm și ne ascultăm unii pe alții».
În comuniune, diferențele să devină armonie
Comuniunea este cea care ar trebui să-i distingă pe credincioși, întrucât le permite să fie tot mai mult, în Cristos, «semnul și instrumentul unirii intime cu Dumnezeu și al unității întregului neam omenesc». „Pentru un creștin, unitatea este o dimensiune indispensabilă a existenței”, notează el, iar aceasta „necesită o convertire continuă a inimii, atât la nivel personal, cât și comunitar”. Deși botezul ne face să fim prin har membri ai singurului Trup al lui Cristos, rămâne la latitudinea fiecăruia, în exercitarea propriei demnități de persoană liberă, să aleagă dacă îmbrățișează sau nu acest dar primit, zi de zi. Dar cum poate fi realizată această comuniune și cum poate deveni ea vizibilă? Trebuie să folosim toate mijloacele adecvate și să transformăm „diferențele și rănile în oportunități de a crește împreună, prin stimă reciprocă și iertare”.
Comuniunea nu presupune o omogenitate absolută și nici nu înseamnă un consens imediat; ea este, mai degrabă, un spațiu în care voci diverse, cu ajutorul Duhului și sub îndrumarea Păstorilor, învață să se armonizeze fără a-și pierde trăsăturile distincte, creând astfel armonie. Acest lucru necesită capacitatea de a asculta cu o minte deschisă, chiar și perspective care nu coincid cu propriile sensibilități, primind suferința celorlalți fără a-i judeca și lăsându-se atins de poveștile lor de viață.
Misiunea, o vestire a iubirii lui Dumnezeu
La final, misiunea. Ea este inerentă naturii Bisericii, care este chemată să vestească iubirea lui Dumnezeu pe care a primit-o și în care crede. De aici, îndemnul Papei adresat întregului cler de a face această iubire vizibilă. «Vă îndemn pe toți, iubiți frați și surori, să mențineți vie flacăra acestei iubiri, pentru a-i aduce o mărturie credibilă și plină de bucurie, fiecare potrivit propriei vocații: episcopii, recunoscând ca păstori de suflete glasul lui Dumnezeu care vorbește prin viața turmei, în special ascultându-i pe preoții lor și rămânând aproape de aceștia; preoții, cultivând o iubire intensă față de Cristos, fidelitatea și ascultarea față de Biserică, precum și apropierea de frații și surorile încredințați grijii lor; persoanele consacrate, reînnoind în fiecare zi profeția propriului „DA” printr-o viață cu adevărat evanghelică și cerând neîncetat Duhului harul de a se naște de sus; iar seminariștii, îngrijind frumusețea și prospețimea chemării lor, menținând vie relația cu Isus și acordând atenție vieții lor interioare».
Uniți în Cristos
Ultimele reflecții ale pontifului se îndreaptă către credincioșii laici implicați în consiliile pastorale și în echipele sinodale. El îi invită să-și continue angajamentul față de Biserică și să aducă propriile contribuții valoroase. În încheiere, îi îndeamnă pe toți să se unească „în marea simfonie a comuniunii, al cărei Maestru este Cristos”.
În fața relicvelor Sfântului Turibiu
După celebrare, Papa s-a oprit în fața relicvelor sfântului Turibiu de Mogrovejo, păstrate în partea dreaptă a altarului principal, lângă o statuie a sfântului patron al episcopatului latino-american. În timp ce se îndreaptă spre ieșire, petrece mult timp alături de episcopi, preoți, persoane consacrate, călugărițe și credincioși laici, care îi oferă daruri și îl salută cu afecțiune. O atmosferă de sărbătoare cuprinde întregul spațiu, antrenându-i pe toți cei prezenți la Rugăciunea Orei Medii; aceștia se înghesuie lângă barierele de-a lungul navei centrale pentru a se apropia de papă, a schimba câteva cuvinte cu el și a-i strânge mâna. Se simt bucuria și entuziasmul, iar o mare de telefoane ridicate surprinde momentul, o adevărată îmbrățișare din partea Bisericii peruane care pare să nu se mai sfârșească. În cele din urmă, se apropie pentru a-l saluta pe Pontif și reprezentanți ai altor religii.
Agenda călătoriei apostolice din 12 noiembrie 2026
Înainte de Rugăciunea Orei Medii, papa a avut joi o întâlnire cu episcopii din Peru. Succesiv, la ora locală 11.30, Leon al XIV-lea a participat la o Întâlnire privind provocările și speranțele pentru viitorul poporului peruvian. Agenda zilei se încheie la ora locală 18.00 – ora 01.00 de vineri a României – la Stadionul Național din Lima, unde papa participă la Veghea de rugăciune cu tinerii și studenții.
Tiziana Campisi
Sursa: www.vaticannews.va
- © Vatican Media
