Asemenea Marelui Drum al Incașilor care unea în trecut teritorii și culturi, „Biserica este, la rândul ei, un drum de comuniune și de speranță, un drum care trece munții indiferenței, deșerturile individualismului și distanțele care-i separă pe oameni”, iar motto-ul vizitei care răsună în aceste zile, „Să ne deschidem inima”, ne invită la convertire, comuniune și misiune: a spus papa Leon al XIV-lea în discursul adresat episcopilor din Peru, pe care i-a întâlnit joi, 12 noiembrie a.c., la Palatul Arhiepiscopal din Lima, în a doua zi a călătoriei sale apostolice în această țară andină.
Sfântul Părinte a ajuns în după-amiaza de miercuri, 11 noiembrie a.c., la Lima pentru o călătorie apostolică de cinci zile în Peru. Țara andină reprezintă ultima etapă a unei călătorii apostolice mai mari, care a început în 6 noiembrie în Uruguay și a continuat, din 8 noiembrie, în Argentina. Papa se întoarce la Roma în 17 noiembrie.
La începutul primei întâlniri pastorale din Peru, papa a mulțumit pentru salutul adresat în numele confraților de președintele Conferinței episcopale, monseniorul Carlos Enrique García Camader, pentru rugăciunile pe care le-au înălțat pentru recuperarea sănătății sale după recenta operație la plămâni, precum și pentru munca depusă la organizarea acestei vizite.
Vorbind pe larg despre motto-ul ales pentru vizita în Peru, „Să ne deschidem inima!”, papa a subliniat că pentru un episcop, acest îndemn înseamnă „a cunoaște calea către Dumnezeu pentru a o parcurge ca popor credincios și a-i permite lui Dumnezeu și poporului să discearnă prioritățile. Este vorba de un drum eminamente misionar, ca Drumul Incașilor, care nu a fost construit pentru a-i face pe trecători să rămână în admirația peisajelor lui impunătoare, ci pentru ca toate să ajungă la tot Tahuantinsuyo [teritoriul unificat al celor patru regiuni antice – n.r.]. Asemenea unor chasquis [cărăușii imperiali de odinioară – n.r.], care străbăteau imperiul ducând mesajele urgente și proviziile vitale, episcopul este mesagerul care duce Vestea cea bună a Evangheliei, păstrează tezaurul Cuvântului lui Dumnezeu și administrează sacramentele ca bunuri indispensabile pentru susținerea vieții creștine”.
„Ne putem gândi”, a reluat papa, „că, la fel cum acest Drum a moștenit cărările ancestrale folosite de culturile pre-incașe, episcopul este, la rândul său, slujitor al unei istorii de mântuire care a început înaintea lui și care va continua după trecerea lui. De aceea, a ne deschide inima înseamnă pentru un episcop a recunoaște drumul pe care Dumnezeu îl parcurge deja împreună cu poporul său, ceea ce rămâne de străbătut și direcția în care trebuie să ne îndreptăm pașii pentru a continua să construim un viitor de speranță pentru toți”.
De asemenea, a mai spus Leon al XIV-lea, a ne deschide inima înseamnă pentru un episcop „a cunoaște propria dieceză intrând în case, însoțind bolnavii, întâlnindu-i pe tineri și apropiindu-se de comunitățile care, din cauza distanței geografice ori a fragilității lor sociale, rareori pot să se facă auzite ori să fie ascultate. Păstorul de suflete este chemat să meargă în întâmpinarea tuturor”. Papa l-a dat ca exemplu, în această privință, pe sfântul Turibiu de Mogrovejo, care „a înțeles că misiunea sa îi cerea să stea alături de comunități pentru a se ocupa mai presus de toate de formarea creștină și a se asigura că Evanghelia poate fi vestită și în limbile popoarelor indigene. Catehismul scris în limbile aimara, quechua și spaniolă mărturisește înflăcărarea sa misionară, în comuniune cu episcopii reuniți pentru al treilea conciliu provincial de la Lima”. Același sfânt, a reluat papa făcând referință la dificultățile geografice ale Drumului Inca, „ne ajută să înțelegem că a avea caritatea pastorală nu înseamnă a evita problemele, ci a rămâne fideli lui Cristos și a căuta cel mai mare bine posibil pentru persoane. După cum adversitățile drumului caracterizează munții, crucea lui Isus caracterizează slujirea noastră: aceeași cruce ne amintește că niciun efort depus din iubire nu rămâne inutil, când este unit cu dăruirea de sine a lui Isus Cristos (cf. Matei 16,24-25).
„Este important de știut că acest traseu nu se parcurge singuri. (…) Faptul de a merge împreună creează comuniune, un dar care trebuie cerut întotdeauna: comuniunea cu Succesorul lui Petru, cu ceilalți episcopi, cu călugării și călugărițele și cu întregul popor al lui Dumnezeu. Acest lucru este indispensabil pentru a parcurge cu fidelitate Drumul prin excelență, care este Cristos”. Papa a salutat, în această privință, procesul sinodal întreprins de Biserica catolică din Peru, cerând episcopilor să facă posibilă, din ce în ce mai mult, ”o Biserică în care toți ne recunoaștem coresponsabili și discipoli misionari ai Domnului, trăind fiecare după vocația sa și într-o atmosferă de încredere reciprocă, astfel încât autoritatea să nu fie exercitată în mod despotic, iar ascultarea să nu devină un simplu servilism”.
Leon al XIV-lea a menționat, apoi, exemplul „celor care au străbătut această țară înaintea noastră”, precum sfinții Turibio de Mogrovejo, Roza din Lima, Francisc Solano, Martin de Porres și Juan Macias, de la care învățăm că adevărata „caritate începe cu un gest mărunt, o ascultare atentă”, aducându-ne aminte că „nicio persoană nu poate fi judecată după prestigiul, originea ori poziția ei socială”.
„În această privință”, a subliniat papa, „permiteți-mi să fac o referință la o realitate care mi-a adus multă suferință: abuzurile comise de unii membri ai clerului ori într-un context bisericesc. Trebuie să răspundem cum ar răspunde Isus, prin adevăr, justiție, iertare, reparare și un angajament tot mai decis în favoarea unei culturi a prevenirii și ocrotirii celor mai slabi în fața acestor delicte”.
În continuarea discursului, Leon al XIV-lea a adus aminte că, pe când era episcop alături de ei în această țară, papa Francisc le-a încredințat în 2018, cu ocazia călătoriei sale apostolice „un îndemn presant de a lucra pentru unitate”, fără a rămâne prizonieri ai dezbinărilor, care fragmentează și reduc vocația de a fi, ca episcopi, un „sacrament de comuniune”. „Comuniunea între noi”, a spus Leon al XIV-lea, „este temelia credibilității Evangheliei pe care o vestim. (…) În și prin comuniune, episcopul va fi un instrument care nu lasă ca polarizările sociale ori politice să slăbească misiunea sa profetică și evanghelizatoare”.
Totodată, Sfântul Părinte a îndemnat episcopii să-și deschidă inima față de realitățile actuale din Peru. „Un drum vechi își păstrează valoarea atunci când acesta continuă să-i ajute pe oameni să ajungă la destinație. Trebuie să ne întrebăm care drumuri conduc cu adevărat la Cristos și să le denunțăm pe cele false”, iar misiunea episcopului „cere ca el să unească fidelitatea doctrinară cu apropierea pastorală, celebrarea sacramentelor cu angajamentul față de aproapele, formarea conștiinței cu mărturia concretă a carității”.
„Euharistia este izvorul și piscul vieții noastre creștine. În fața Preasfântului Sacrament, recuperăm perspectiva justă a slujirii noastre: Biserica nu ne aparține, ea este a lui Cristos. Noi suntem mesageri care, într-o zi, vom ajunge la capătul drumului nostru, numai Dumnezeu rămâne. Să nu ne lipsească niciodată timpul pentru a rămâne împreună cu Domnul și de a-i însoți pe cei care au nevoie să simtă paternitatea spirituală a episcopului, pentru că un episcop unit cu Cristos, chiar și în mijlocul limitelor sale, este un instrument de întărire, unitate și speranță”.
Papa a încheiat discursul său cu trei apeluri imediate. Mai întâi, „nu renunțați să mergeți împreună cu acest popor”, apoi, „să nu renunțăm să mergem împreună, în comuniune episcopală, ca mărturisitori ai unității pe care o vestim”, în fine, „să nu renunțăm să ne deschidem inima: față de Dumnezeu, ca să reînnoiască vocația noastră, față de frați, pentru ca să se vindece dezbinările, și față de poporul vostru, ca să găsească în voi un «episcop părinte» apropiat, curajos și milostiv”.
„Așa să mijlocească Sfânta Maria, maică a Bisericii”, a fost invocația finală a lui Leon al XIV-lea, „pentru ca toți fiii acestei frumoase țări – din înălțimile andine, din văi, Amazonia, de pe coastă și din insule – să găsească în Biserică o casă unde să fie primiți, ascultați, iubiți și conduși la Isus Cristos”.
***
Agenda călătoriei apostolice: 12 și 13 noiembrie 2026
De amintit, mai întâi, că diferența de fus orar dintre Lima și București este de șapte ore (opt ore pe timpul orei de vară), iar orele indicate mai jos fac referință la ora locală.
Joi, după întâlnirea cu episcopii din Peru, Sfântul Părinte rămâne la Lima și merge la catedrala Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, unde prezidează la ora locală 10.20 Rugăciunea Orei Medii cu participarea clerului, persoanelor consacrate, a echipelor sinodale și a consiliilor pastorale. La ora 11.30, în piațeta din fața catedralei, papa are o Întâlnire privind provocările și speranțele pentru viitorul poporului peruvian. Ultimul eveniment public din agenda zilei de joi se desfășoară la ora locală 18.00 – așadar, la ora 01.00 de vineri a României – la Stadionul Național din Lima, unde papa este așteptat la Veghea de rugăciune cu tinerii și studenții.
Vineri, 13 noiembrie, agenda călătoriei apostolice a papei Leon în Peru se desfășoară în afara capitalei, mai precis la Chiclayo, unde a fost preot misionar și episcop. La ora 10.30, papa prezidează Sfânta Liturghie pe esplanada „Pampas de Pimentel”, nu departe de Chiclayo, apoi efectuează o vizită privată la Capela „Sfântul Oscar A. Romero”. În cursul după-amiezii, Sfântul Părinte merge la sanctuarul dedicat Sfintei Fecioare Maria a Păcii pentru o întâlnire cu clerul, persoanele consacrate, seminariștii, echipele sinodale și consiliile parohiale. Succesiv, la ora 17.45, are o întâlnire cu reprezentanții din domeniul universitar la Universitatea catolică „Sfântul Turibio de Mogrovejo”. În fine, la ora 19.00, papa stă la cină cu preoții diecezei de Chiclayo, alături de care și-a desfășurat ani la rând activitatea pastorală înainte de a fi fost chemat la Roma de papa Francisc.
pr. Adrian Dancă
Sursa: www.vaticannews.va
