Oradea a fost, în aceste zile, gazda a două momente deosebite pentru viața spirituală și culturală a orașului. Lucrările de renovare și restaurare realizate la două dintre bisericile romano-catolice reprezentative ale municipiului – Biserica „Coborârea Sfântului Spirit” – Barátok și Biserica „Sfântul Ladislau” – au fost sfințite în cadrul unor ceremonii solemne, la care au participat numeroși credincioși, reprezentanți ai Bisericii, ai autorităților locale și centrale, precum și ai vieții publice.

Cele două evenimente au pus în lumină nu doar importanța spirituală a celor două lăcașuri de cult, ci și valoarea lor istorică și arhitecturală, ambele fiind parte din identitatea orașului și din patrimoniul transmis de-a lungul generațiilor.

Biserica „Coborârea Sfântului Spirit” – Barátok din Oradea a îmbrăcat haine de sărbătoare cu prilejul sfințirii lucrărilor de renovare realizate la exteriorul lăcașului de cult. Ceremonia a fost celebrată de Preasfințitul László Böcskei, Episcopul Romano-Catolic de Oradea, împreună cu Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, în prezența unui număr mare de credincioși. La eveniment au participat prim-ministrul Ilie Bolojan, ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, secretarul de stat pentru Culte Ciprian Olinici, primarul municipiului Oradea, Florin Birta, precum și alți reprezentanți ai autorităților și ai vieții publice. Momentul a marcat încheierea unei importante etape de renovare și punere în valoare a exteriorului unuia dintre edificiile religioase emblematice ale Oradiei.

Istoria bisericii începe în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, când călugării franciscani au ridicat, pe acest amplasament, o biserică între anii 1732 și 1748. Peste drum se afla, la acea vreme, spitalul călugărilor mizericordieni, zona devenind astfel unul dintre importantele centre religioase ale Oradiei. Destinul bisericii avea să se schimbe în timpul împăratului habsburg Iosif al II-lea, când ordinul franciscan a fost desființat, iar biserica a fost transferată parohiei romano-catolice Olosig.

Din vechiul edificiu avea să supraviețuiască însă un element esențial. În 1876, inginerul Knapp Ferenc a ridicat turnul bisericii, construcție care avea să rămână în picioare și după demolarea vechiului lăcaș de cult. Problemele structurale au început să devină tot mai evidente la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1891, în pereții bisericii au apărut fisuri provocate de instabilitatea terenului. Deși au fost realizate lucrări de consolidare, acestea nu au reușit să rezolve definitiv problemele. În 1901, noi crăpături au apărut în bolta navei, iar aceasta nu a mai putut fi reparată.

În aceste condiții, s-a luat decizia demolării vechii biserici, cu excepția turnului. Proiectul noului edificiu i-a fost încredințat arhitectului orădean Rimanóczy Kálmán jr., unul dintre numele importante ale arhitecturii orașului de la începutul secolului XX. Lucrările la noua biserică s-au desfășurat între 1903 și 1905, rezultatul fiind un edificiu monumental, de mari dimensiuni, conceput în stil eclectic. Lăcașul de cult a fost sfințit în 16 iulie 1905, de episcopul Paulus Szmrecsányi.

Denumirea populară de Barátok, care înseamnă „prieteni”, face referire la călugării franciscani care au întemeiat prima biserică de pe acest amplasament. Astfel, numele păstrează până astăzi memoria vechii comunități monahale și a originilor lăcașului. Biserica „Coborârea Sfântului Spirit” este clasată ca monument istoric și a trecut, de-a lungul ultimului secol, prin mai multe lucrări de renovare și îmbunătățire. 

Un al doilea moment important a avut loc duminică, 20 septembrie 2026, când comunitatea Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Ladislau” din Oradea a participat la sfințirea lucrărilor de restaurare realizate la acest important lăcaș de cult. Celebrarea solemnă a fost prezidată de Preasfințitul László Böcskei, Episcopul Romano-Catolic de Oradea, alături de Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea. Prezența celor doi ierarhi a oferit ceremoniei o semnificație aparte, constituind totodată un semn de comuniune și fraternitate între cele două Biserici Catolice din Oradea.

Povestea actualei biserici începe în contextul schimbărilor care au urmat recuceririi orașului de sub stăpânirea otomană. În 1692, Oradea a fost recucerită de habsburgi, după 32 de ani de ocupație otomană. Comunitatea romano-catolică și-a reluat treptat prezența în oraș, iar credincioșii au avut, într-o primă etapă, un lăcaș de cult de dimensiuni reduse, cu hramul Sfintei Brigita. Pe măsură ce instituțiile romano-catolice s-au reorganizat și episcopia și-a recăpătat locul în viața religioasă a orașului, a apărut și nevoia unui edificiu pe măsura importanței sale. Astfel, între 1720 și 1741 a fost ridicată Biserica „Sfântul Ladislau”, care a devenit funcțională în jurul anului 1730.

Noua biserică a avut un rol important în viața religioasă a Oradiei, devenind catedrală episcopală. A îndeplinit această funcție până în anul 1780, când rolul de catedrală a fost preluat de actuala Bazilică Romano-Catolică din Oradea. Un element important al edificiului avea să apară câteva decenii mai târziu. În 1800 a fost construit turnul cu ceas, care completează și astăzi silueta bisericii. Numele arhitecților sau constructorilor implicați în realizarea bisericii și a turnului nu s-au păstrat, însă edificiul a traversat aproape trei secole, conservând în mare parte aspectul său inițial.

Biserica „Sfântul Ladislau” este construită în stil baroc, iar simplitatea formelor sale, atât la exterior, cât și în interior, constituie una dintre caracteristicile care o diferențiază de alte biserici romano-catolice ale orașului. De-a lungul timpului, aspectul edificiului a fost modificat relativ puțin, ceea ce îi conferă astăzi o valoare deosebită pentru patrimoniul arhitectural și religios al Oradiei.

Interiorul păstrează mai multe elemente cu o importantă valoare istorică și artistică. Printre acestea se află cel mai vechi altar din Oradea, datat din 1730, unul dintre elementele care leagă în mod direct biserica actuală de începuturile comunității romano-catolice din oraș. Un alt obiect de patrimoniu important este orgă dăruită de împărăteasa Maria Tereza în anul 1780, mărturie a importanței pe care lăcașul a avut-o în epocă și a legăturilor sale cu spațiul imperial habsburgic.

O valoare aparte o are și pictura interioară, în care se regăsesc numeroase reprezentări ale Sfântului Ladislau, patronul spiritual al bisericii. Scenele dedicate sfântului contribuie la identitatea artistică și religioasă a edificiului și păstrează vie memoria regelui medieval care a devenit una dintre figurile centrale ale tradiției creștine din această parte a Europei. Așezată în inima orașului, în imediata apropiere a Primăriei și a centrului istoric, Biserica „Sfântul Ladislau” a fost, de-a lungul timpului, mai mult decât un simplu lăcaș de cult. A fost un loc în care s-au întâlnit viața religioasă, istoria orașului și evoluția comunității romano-catolice.

Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
Andrei Alexa

 

Foto: © Eugen Ivuț