Papa Leon al XIV-lea ne propune trei atitudini foarte concrete pentru a trăi Postul Mare ca pe un adevărat drum de convertire. Într-un mesaj adresat întregii Biserici la începutul Postului Mare (textul integral, aici), Pontiful ne încuraja să redescoperim centrul vieții creștine – misterul lui Dumnezeu – „pentru ca credința noastră să-și regăsească elanul, iar inima noastră să nu se piardă în preocupările și distragerile vieții de zi cu zi”.

Ascultarea – a face loc Cuvântului

„Anul acesta doresc să atrag atenția, înainte de toate, asupra importanței de a face loc Cuvântului prin ascultare, deoarece disponibilitatea de a asculta este primul semn prin care se manifestă dorința de a intra în relație cu celălalt”, își începe Papa Leon mesajul.

A face loc tăcerii interioare și Sfintei Scripturi nu este doar un alt gest devoțional, ci condiția pentru a recunoaște glasul Domnului în mijlocul atâtor voci. Această ascultare, explică Pontiful, educă inima să perceapă și strigătul celor care suferă, al săracilor și al victimelor nedreptății, pentru ca credința să nu rămână teoretică, ci strigătul celui care suferă „să interpeleze în mod constant viața noastră”.

Postul – un exercițiu integral

A doua propunere este postul, înțeles nu doar ca abținere de la hrană, ci ca un exercițiu integral care implică trupul și ordonează dorințele.

Postul ajută la descoperirea a ceea ce este cu adevărat esențial, trezește foamea de dreptate și eliberează de resemnare. Leon al XIV-lea insistă asupra faptului că această practică trebuie trăită cu umilință și unită cu rugăciunea, pentru a evita să devină o simplă formalitate: „Dacă postul trebuie să-și păstreze adevărul evanghelic și să evite tentația de a mândri inima, el trebuie să fie trăit întotdeauna în credință și umilință”.

Pontiful invită, de asemenea, la forme concrete de abstinență zilnică, mai ales în folosirea cuvintelor: „Să începem prin dezarmarea limbajului, renunțând la cuvintele jignitoare, la judecățile imediate, la vorbirea de rău despre cel absent și care nu se poate apăra, la bârfă. Să ne străduim, în schimb, să învățăm să ne măsurăm cuvintele și să cultivăm blândețea”.

„Împreună” – un parcurs comunitar

În cele din urmă, Papa ne amintește că Postul Mare nu este un drum individualist, ci unul comunitar. Parohiile, familiile și comunitățile sunt chemate să-l parcurgă împreună, împărtășind ascultarea Cuvântului, postul și convertirea vieții.

Nu este vorba doar despre schimbări personale, ci și despre transformarea relațiilor, a dialogului și a stilului de conviețuire, astfel încât Biserica să devină un loc în care suferința este primită și iau naștere noi drumuri de speranță.

Leon al XIV-lea își încheie mesajul cu o invitație la rugăciune pentru a face proprii aceste trei repere: „Dragi frați, să cerem harul de a trăi un Post Mare care să facă urechile noastre mai atente la Dumnezeu și la cei mai nevoiași. Să cerem puterea unui post care să ajungă și la limbă, pentru ca vorbele care rănesc să se împuțineze și să crească spațiul pentru glasul celorlalți. Și să ne angajăm ca comunitățile noastre să devină locuri în care strigătul celui care suferă să fie primit, iar ascultarea să genereze căi de eliberare, făcându-ne mai disponibili și mai harnici în a contribui la construirea civilizației iubirii.”

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi