„Dragi frați și surori, 

Astăzi continuăm să ascultăm lectura Evangheliei din „Predica de pe munte” (cf. Mt 5,17-37). După ce a proclamat Fericirile, Isus ne invită să intrăm în noutatea Împărăției lui Dumnezeu și, pentru a ne călăuzi pe acest drum, ne revelează adevăratul sens al preceptelor Legii lui Moise: ele nu sunt date pentru a satisface o nevoie religioasă exterioară de a ne simți drepți înaintea lui Dumnezeu, ci pentru a ne conduce la o relație de iubire cu Dumnezeu și cu frații și surorile noastre. De aceea Isus spune că nu a venit să desființeze Legea, „ci să o împlinească” (v. 17).

Împlinirea Legii este, de fapt, iubirea, care îi realizează sensul profund și scopul final. Este vorba despre dobândirea unei „dreptăți mai înalte” (cf. v. 20) decât cea a cărturarilor și fariseilor, o dreptate care nu se limitează la respectarea poruncilor, ci ne deschide către iubire și ne angajează să iubim. Astfel, Isus examinează unele dintre preceptele Legii care se referă la situații concrete din viață și folosește o formulă menită să arate diferența dintre dreptatea religioasă formală și dreptatea Împărăției lui Dumnezeu: pe de o parte, „Ați auzit că s-a spus strămoșilor”, iar pe de altă parte, afirmă: „Dar Eu vă spun…” (cf. vv. 21-37).

Această abordare este foarte importantă. Ea ne arată că Legea a fost dată lui Moise și profeților ca un prim mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu și planul Său pentru noi și pentru istorie sau, folosind o expresie a Sfântului Paul, ca un pedagog care ne-a călăuzit spre Cristos (cf. Gal 3,23-25). Însă acum El Însuși, în persoana lui Isus, a venit în mijlocul nostru, împlinind Legea, făcându-ne copii ai Tatălui și dându-ne harul de a intra în relație cu El ca și copii, ca frați și surori între noi.

Frați și surori, Isus ne învață că adevărata dreptate este iubirea și că, în fiecare precept al Legii, trebuie să recunoaștem o cerință de iubire. Nu este suficient, de fapt, să nu ucidem fizic o persoană, dacă apoi o ucidem prin cuvintele noastre sau nu îi respectăm demnitatea. În mod similar, nu este suficient să fim formal fideli soțului sau soției și să nu comitem adulter, dacă această relație nu este caracterizată de tandrețe reciprocă, ascultare, respect, grijă unul față de celălalt și de parcurgerea împreună a unui proiect comun. Am putea adăuga și alte exemple, pe care ni le oferă chiar Isus. Evanghelia ne transmite astfel o învățătură prețioasă: dreptatea minimă nu este suficientă; este necesară o iubire mare, posibilă doar prin puterea lui Dumnezeu.

Să o invocăm împreună pe Fecioara Maria, care l-a dăruit lumii pe Cristos, Cel care împlinește Legea și planul de mântuire: fie ca ea să mijlocească pentru noi, să ne ajute să intrăm în logica Împărăției lui Dumnezeu și să trăim dreptatea Sa.”

 

Biroul de Presă EGCO

Ciulea Cristian