La 21 octombrie 1883 s-a născut Francisc Hubic în Abram / Nyirabrany (actualmente în Ungaria), comitatul Bihor, fiul lui Ioan Hubic și Iuliana Hubic, născută Pop-Gal.. A fost cleric și pedagog: în calitate de preot, a slujit Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, fiind totodată și canonic. A avut și o importantă activitate pedagogică, contribuind la formarea muzicală a mai multor generații. A urmat şcoala primară în localitatea natală, studiile secundare Liceul confesional “Samuil Vulcan” din Beiuş unde a frecventat studii de muzică cu prof. Ioan Buşiţia. În toamna acelui an fost primit la Academia Teologică din cadrul Eparhiei Române Unite de Oradea. La Academia Teologică, s-a familiarizat cu muzica bisericească. A urmat şi Facultatea de litere şi Institutul de educaţie fizică din cadrul Universității Regale din Budapesta, obținând licenţa în anul 1910 ”și tot în Capitala Ungariei, „Academia de Muzică” (inteligenţa rară şi talentul au făcut să încheie într-un an studiile pentru patru ani). Printre profesorii de mare valoare l-a avut pe Bartok Bela, dar toţi l-au remarcat şi, la absolvire, Mihailovics Odon, preşedintele Comisiei pentru diploma de absolvire, l-a felicitat: „Te felicit! Ceea ce ai realizat dumneata să ştii că se întâmplă foarte rar la noi”. La absolvirea studiilor a fost numit profesor suplinitor la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, apoi titular definitiv, funcţionând în Beiuş până în anul 1924, când a fost transferat la Academia teologică din Oradea. A fost un iscusit dirijor. Știa să fie stăpân pe ansamblu și se impunea cu mare autoritate în fața coriștilor săi. În 7 ianuarie 1915 s-a căsătorit cu Eugenia Radu și a fost hirotonit. Din 1924 până în 1940 a fost dirijor al corului “Unirea” din Oradea; Corul „Unirea” a concertat la Oradea, în tot Ardealul şi în Europa: la Budapesta, Veneţia, Florenţa, Assisi, Padova şi Roma. În 1933, la 3 octombrie, Părintele Hubic şi corul său au fost primiţi de Papa Pius al XI-lea, în „Sala Ducati”. După ieșirea din Sala Ducată, pontiful a adaugat către însoțitorii săi: „M-am simțit ca în Rai”. Iată cea mai bună propagandă prin grai cânt și port original și frumos românesc. Între anii 1925-1940 şi 1945-1947 a fost director al Consiliului Societăţii artiştilor de muzică şi artă dramatică din Oradea. În anul 1925 a încercat să întemeieze o școală de muzică la Oradea, dar a reușit abia în 1945, când a întemeiat „Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică”, care a funcţionat ca „Şcoala de Arte Frumoase”, devenind „Şcoala Populară de Artă”, iar, din 1990, „Şcoala de Arte Francisc Hubic”. În perioada 1940-1945 a fost profesor la Academia teologică din Blaj, din 1945 revenind în aceeaşi calitate la Oradea. Francisc Hubic a refuzat să ocupe o catedră la academiile de muzică din București și Cluj, drept pentru care a rămas la Oradea. Peste tot pe unde l-au purtat paşii profesiei a desfăşurat o bogată activitate artistică, muzicală. A efectuat turnee în străinătate fiind mai mult prezent în Cehoslovacia, Italia şi Ungaria. A colaborat cu diverse scrieri la presa locală. Regele Carol I şi Regele Ferdinand i-au recunoscut valoarea, i-au acordat diplome iar Regele Mihai I l-a distins cu „Ordinul Coroana României”, cu grad de ofiţer. A plecat la Domnul la 14 noiembrie 1947. Compoziţii: – Coruri mixte în forme poporale; – Liturghie pentru voci bărbăteşti; – Liturghia pentru voci mixte. 1912; – Liturghia (pentru) voci mixte şi orchestră; – Niceta; – Psalmi pentru cor mixt; – Vecernia pentru voci mixte. – Discurs la jubileul de 40 de ani de activitate şcolară a directorului V. Ştefănica. Omagii: Unul dintre cei care i-a apreciat talentul muzical a fost compozitorul și pianistul Dinu Lipatti, care a afirmat că pentru a scrie o muzică precum cea a lui Hubic, cineva trebuie să fie „ales ca instrument al lui Dumnezeu”. Francisc Hubic, prin valoarea operelor sale și-a înscris numele definitiv în panthenonul artei românești, pe lângă compozitorii Dumitru Georgescu-Kiriac, Muzicescu, Porumbescu, Ion Vidu, Gheorghe Dima și alții.

Sursa: Pagina de Facebook “Istoria care nu se învață la școală”