La Jubileul episcopilor, desfășurat cu prilejul Anului Sfânt al Speranței pe 25 iunie a.c., în Bazilica Sfântul Petru din Roma, au participat 400 de episcopi din peste 50 de națiuni, inclusiv din România. Din Oradea au fost prezenți episcopul greco-catolic Virgil Bercea și PSS László Böcskei, episcop romano-catolic. Aceștia au trecut ca pelerini prin Poarta Sfântă a Bazilicii și au concelebrat Sfânta Liturghie la Altarul Catedrei. Au participat apoi la cateheza susținută de Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea cu ocazia Jubileului episcopilor, și-au reînnoit profesiunea de credință la mormântul Sfântului Petru și au luat masa de prânz în Curtea Seminarului Pontifical Roman Major. Toți, împreună în jurul Sfântului Părinte, au fost imaginea vie a Bisericii, caracterizată prin unitate în diversitate.

În aceste timpuri marcate de dispute internaționale, se percepe concret dimensiunea universală a Bisericii. „Biserica Catolică este alcătuită din multe biserici locale, din numeroase experiențe, tradiții și culturi care se întâlnesc. Papa, pentru cei care cred, este semnul viu al unității în multiplicitate”, a mărturisit episcopul Adriano Cevolotto din Dieceza de Piacenza-Bobbio pentru ziarul diecezan. Unitatea în jurul Succesorului lui Petru nu este o abstracție, ci este trăită privind spre o persoană – Episcopul Romei; este o unitate ce aparține paradigmei creștine a întrupării și a unei credințe care intră în istorie prin oameni, întâlniri, locuri și fapte concrete.

Un moment emoționant la Roma – aflăm din aceeași publicație – a fost revederea cu PS Virgil Bercea, care a transmis salutări fostului episcop de Piacenza, mons. Gianni Ambrosio, vicepreședinte al Comisiei Conferințelor Episcopale ale Comunității Europene (COMECE) în perioada 2012–2018. Astfel s-au evidențiat și legăturile dintre episcopii europeni.

„Salutați-l pe Monseniorul Ambrosio!”

Printre întâlniri s-a numărat și cea cu episcopul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea Mare. Născut în 1957, într-o perioadă în care Biserica Greco-Catolică era interzisă de regimul comunist român, el a devenit preot clandestin în 1982. Nici măcar părinții săi nu știau acest lucru, pentru a nu avea probleme cu autoritățile. „Salutați-l pe Monseniorul Ambrosio!”, i-a transmis episcopului Cevolotto.

Papa a vorbit episcopilor despre rolul lor de păstori și martori ai speranței, încurajându-i să rămână aproape de oameni, mai ales în momentele dificile. A subliniat importanța virtuților episcopale: caritatea, prudența, castitatea, ascultarea și viața interioară.

„Mergeți împotriva curentului”

În cadrul Jubileului dedicat lor, Papa Leon al XIV-lea a conturat profilul episcopilor, care sunt, mai întâi de toate, „oi ale turmei Domnului”, apoi păstori și martori ai speranței. „Uneori, a anunța că speranța nu dezamăgește”, a spus Papa, „înseamnă să mergi împotriva curentului, chiar împotriva evidenței unor situații dureroase care par fără ieșire. Dar tocmai în acele momente se vede cel mai bine că speranța noastră nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu”.

Dacă drumul devine anevoios

Papa a subliniat că episcopul este „principiul vizibil al unității în Biserica particulară care i-a fost încredințată”, valorificând contribuția diferitelor daruri. Episcopul este cel care, „atunci când drumul oamenilor devine obositor, îi ajută să nu dispere: nu prin cuvinte, ci prin apropiere”. Acțiunea episcopului este susținută de anumite virtuți: caritatea pastorală („episcopul dă un exemplu de iubire frățească”), prudența într-un stil sinodal, sărăcia, celibatul perfect și virtuțile umane.

Castitatea – o formă de sărăcie

Trebuie cultivate și alte virtuți: „loialitatea, sinceritatea, mărinimia, deschiderea minții și a inimii, capacitatea de a se bucura cu cei ce se bucură și de a suferi cu cei ce suferă; de asemenea, stăpânirea de sine, blândețea, răbdarea, discreția, o mare înclinație spre ascultare și dialog, precum și disponibilitatea de a sluji”.

În paralel, 4.000 de seminariști din întreaga lume – printre care și cei ai Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea – au participat la întâlnirea jubiliară cu Papa Leon al XIV-lea. Tinerii s-au arătat entuziasmați de această întâlnire, participând la întregul pelerinaj organizat de Eparhia Greco-Catolică de Oradea cu prilejul Anului Sfânt și la programul jubiliar.

Lucrați la propria interioritate

Pentru viitorii preoți, Papa Leon al XIV-lea a subliniat importanța rugăciunii, a discernământului și a atenției acordate propriei interiorități. I-a încurajat să fie sinceri, să evite superficialitatea și să transforme crizele în oportunități de creștere spirituală, trăindu-și cu pasiune vocația preoțească. Într-o societate și o cultură marcate de conflicte și narcisism, seminariștii sunt chemați să iubească „cu inima lui Cristos”, spunându-I „da” „cu umilință și curaj” și lucrând asupra propriei interiorități. „A coborî uneori în inima noastră”, a subliniat el, „poate provoca teamă, pentru că în ea există răni. Nu vă temeți să le înfruntați; lăsați-vă ajutați, pentru că tocmai din acele răni se naște capacitatea de a fi aproape de cei care suferă. Fără viață interioară, nici viața spirituală nu este posibilă, pentru că Dumnezeu ne vorbește acolo”.

Calea privilegiată care duce spre interioritate – a adăugat Papa – este, în primul rând, rugăciunea. Într-o epocă a hiperconectării, aceasta permite perceperea prezenței lui Dumnezeu și cunoașterea de sine în raport cu lumea din jur.

Crizele sunt necesare

La fel de important este și discernământul, cel care – după modelul Mariei – permite „să pui cap la cap fragmentele”: visele, dorințele și ambițiile care, uneori, aglomerează inima în mod confuz. „Feriți-vă de superficialitate” – este îndemnul Papei către seminariști – respingând „orice mascaradă și ipocrizie”: „Ținându-vă privirea îndreptată spre Isus, trebuie să învățați să dați nume și glas chiar și tristeții, fricii, angoasei, indignării, aducând totul în relație cu Dumnezeu. Crizele, limitele, fragilitățile nu trebuie ascunse, ele sunt ocazii de har și de experiență pascală”. În încheiere, Papa i-a îndemnat: „Nu minimalizați niciodată, nu vă mulțumiți cu puțin, nu fiți doar receptori pasivi, ci fiți pasionați de viața preoțească, trăiți prezentul și priviți spre viitor cu o inimă profetică”.

Biroul de Presă EGCO – Dieceza de Piacenza-Bobbio, «Il Nuovo Giornale» (26/05/2025)