CXLVII
Nașterea Sfântului Măritului Proroc
Înaintemergător și Botezător Ioan (Sânzienele)
24 iunie 2025
(Ap Romani 13,11-14 și 14,1-4; Ev Luca 1,1-25; 57-68; 76-77 și 80).
La Vecernie
După obișnuitul Psalm 103, al Creației și după ce s-a terminat de rostit Ectenia mare, cântăreții, pe versul 4, propriu-zis, cântă primele două versete din Psalmul 140.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun 8 Stihiri ale sărbătorii, pe vers 4..
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Ioan născându-se a dezlegat tăcerea lui Zaharia, că nu se cădea să tacă tatăl, venind glasul; ci precum limba ceea ce nu crezuse mai înainte o a legat, așa arătându-se a dat părintelui său dezlegare; căruia și bine s-a vestit și s-a născut Cuvântul și Mergătorul înaintea Luminii, care se roagă pentru sufletele noastre (de două ori).
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Astăzi glasul Cuvântului, glasul părintesc cel oprit pentru necredință îl dezleagă, și arată bună rodirea de fii ai Bisericii, dezlegând legătura sterpiciunii maicii sale; sfeșnicul luminii înainte merge, raza soarelui dreptății vestește venirea lui, spre înnoirea tuturor,și mântuirea sufletelor noastre.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Cuvântul lui Dumnezeu vrând să se nască din Fecioară, din coapse sterpe a ieșit Îngerul, cel mai mare între cei născuți din femei și cel mai presus de proroci, că se cădea să fie preamărite începăturile dumnezeieștilor lucruri, nașterea afară de vârstă, și zămislirea mai presus de fire; Cel ce faci minuni spre mântuirea noastră, mărireȚie.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Arătatu-s-a astăzi marele Înaintemergător din pântecele cel neroditor al Elisabetei ieșind, prorocul cel mai mare decât toți prorocii, că altul nu este nici nu s-a ridicat; că Înaintemergătorului, adică sfeșnicului, Lumina cea prealuminată a urmat, și Cuvântul glasului, și Mirele aducătorului de mireasă, cel ce a gătit popor ales, și mai înainte l-a curățit întru Spiritul prin apă; odrasla lui Zaharia și rodul cel preabun al pustiei, propovăduitorul pocăinței, curățirea greșelilor, care a binevestit celor din iad învierea morților, și se roagă pentru sufletele noastre.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Proroc și Înaintemergător lui Hristos, din pântece te-ai arătat Ioane Botezătorule, săltând și bucurându-te în pântecele maicii tale, văzând pe Împărăteasa venind la slujnică, pe ceea ce purta pe Cel fără de ani, pe Cel din tată fără mamă, și la tine cel ce ai răsărit din cea stearpă și din bătrân, după făgăduințe. Pe Acela roagă-L să miluiască sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
O, preamărită minune! Cel ce n-a crezut cuvântului îngerului celui ce a zis că va zămisli Elisabeta și v-a naște fiu, grăind: cum va naște ea, că eu am îmbătrânit și mădularele ei s-au uscat? Acesta a fost osândit să tacă, pentru necredință, acela astăzi a văzut născut pe cel făgăduit, și de tăcere dezlegându– se întru veselie a venit, strigând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut mântuire poporului Său, dând lumii mare milă.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Ioane prealăudate și Apostol al lumii, cel binevestit de Gavriil, și odrasla celei sterpe, și creșterea pustiei cea foarte bună, și adevărat prieten al Mirelui Hristos; pe Acela roagă-L să miluiască sufletele noastre.
Mărire…, a Înaintemergătorului, vers 6.
Astăzi sfeșnicul luminii pregătește cale înaintea venirii Cuvântului lui Dumnezeu, ca o stea luminoasa; astăzi limba lui Zaharia, care se deprinsese cu tăcerea, s-a limpezit, îngerul poruncind că se cădea așa tatălui să nu păzească tăcerea, când din pântece sterp a ieșit glasul care avea să vestească mântuirea a toată lumea.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, același vers.
Elisabeta a zămislit pe Înaintemergătorul Domnului, iar Fecioara pe Domnul măririi; sărutatu-s-au amândouă maicile și pruncul a săltat, că înăuntru sluga a lăudat pe Stăpânul; minunându-se maica Înaintemergătorului a început a striga: De unde mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine, ca să mântuiască pe poporul cel deznădăjduit, Cel ce are mare milă.
În timp ce se cântă Stihira cu Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Prochimenul şi stihurile zilei, vers 4:
Domnul mă aude când strig către Dânsul.
Stih 1: Când am strigat, auzitu-m-a Dumnezeul dreptății mele.
Domnul mă aude când strig către Dânsul.
Urmează cele 3 paremii.
P.: Înțelepciune.
C.: De la Facere (17,15-17.19; 18,11a.12-14a; 21,1a.2.4-8), citire.
Zis-a Domnul Dumnezeu către Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele. Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa”. Avraam a căzut atunci cu faţa la pământ şi a râs, zicând în sine: „E cu putinţă oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Şi Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putinţă oare să mai nască?” Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: „Adevărat, însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac şi Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veşnic”. Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; și a râs Sarra în sine şi şi-a zis: „Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit şi când e bătrân şi stăpânul meu?” Atunci a zis Domnul către Avraam: „Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: „Oare cu adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?” Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu? Apoi a căutat Domnul spre Sarra, cum îi spusese. Şi a zămislit Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu. Şi Avraam a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu. Avraam însă era de o sută de ani, când i s-a născut Isaac, fiul său. Iar Sarra a zis: „Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!” Şi apoi a adăugat: „Cine ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va hrăni prunci la sânul său? Şi totuşi i-am născut fiu la bătrâneţile sale!” Şi crescând copilul, a fost înţărcat. Iar Avraam a făcut ospăţ mare în ziua în care a fost înţărcat Isaac, fiul său.
De la Judecători (13,2-5abc.6abc-8.13-14.17-18.21), citire.
Era, în vremea aceea un om de la Țora, din seminţia lui Dan, cu numele Manoe şi femeia lui era stearpă şi nu năştea. Odată însă s-a arătat îngerul Domnului femeii şi i-a zis: „Iată tu eşti stearpă şi nu naşti; dar vei zămisli şi vei naşte fiu. Păzeşte-te dar, să nu bei vin, nici sicheră şi nimic necurat să nu mănânci; că iată ai să zămisleşti şi al să naşti un fiu; şi nu se va atinge briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu „.Şi a venit femeia şi a spus bărbatului său, zicând: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte luminos; dar mi-a zis: Iată ai să zămisleşti şi ai să naşti un fiu; aşadar să nu bei vin şi sicheră şi să nu mănânci nimic necurat, căci copilul chiar din pântecele mamei şi până la moarte va fi nazireu al lui Dumnezeu”. Atunci Manoe s-a rugat Domnului şi a zis: „Doamne, fă să vină iarăşi pe la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis Tu, şi să ne înveţe ce să facem cu copilul care se va naşte!” Iar îngerul a zis lui Manoe: „Să se păzească el de toate cele ce am spus eu femeii; să nu mănânce nimic din câte rodeşte viţa de vie; să nu bea vin, nici sicheră şi să nu mănânce nimic necurat şi să păzească toate câte i-am poruncit ei”. Şi a zis Manoe către îngerul Domnului: „Cum îţi este numele? Ca să te mărim, când se va împlini cuvântul tău”. Zis-a îngerul către el: „La ce mă întrebi tu de numele meu? Că el este minunat”. Şi s-a făcut nevăzut îngerul Domnului de Manoe şi de femeia lui.
Din Proorocia lui Isaia (40,1-9; 41,17c-18; 45,8; 48,20-21; 54,1), citire.
Acestea grăiește Domnul: „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu; daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale”. Un glas strigă: „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi netede. Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit”. Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului, ridică glasul tău cu putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului, înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!” ”Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi! Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă!” Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă; Cu cântece de veselie! Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea, duceţi-o până la marginile pământului! Ziceţi: Domnul răscumpără pe sluga Sa Iacov. Şi nu vor suferi de sete în pustiul unde El îi duce; El le izvorăşte apă din stâncă. El despică stânca şi apa ţâşneşte! Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul.
Preotul rostește Ectenia stăruitoare. Apoi, rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne,…și Ectenia celor șase cereri
Dacă se face Litie, se pun aceste Stihiri, vers 1 propriu-zis.
Picurați munți dulceață și săltați dealuri ca berbecii că s-a născut din Elisabeta cel ce avea să petreacă împreună cu noi, Înaintemergătorul Domnului, care a dezlegat amuțirea părintelui său când s-a născut. Pentru aceasta și noi strigăm către dânsul: Botezătorule al lui Hristos, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Glasul cel de Dumnezeu însemnător, sfeșnicul Luminii, Înaintemergătorul Domnului, cel ce ești de Hristos mărturisit ca cel dintâi dintre proroci, care faci rugăciuni pentru lume, mai ales adu-ți aminte de turma ta, ca să se mântuiască nevătămată.
Propovăduitor fiind al Mielului și al Cuvântului lui Dumnezeu, Ioane prorocule și Înaintemergătorule, ai proorocit cele ce au să fie, și mai înainte ai grăit marginilor: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii și dă tuturor mare milă.
Mărire…, vers 5, a lui Andrei Criteanul.
Hotarul prorocilor și începătura apostolilor, pe îngerul cel pământesc și omul cel ceresc, glasul Cuvântului, pe ostașul și Înaintemergătorul lui Hristos, cel din făgăduință, cel ce în pântece mai înainte a săltat și întâi a propovăduit mai înainte de a se naște pe Soarele dreptății, astăzi Elisabeta l-a născut, și s-a bucurat; și s-a minunat Zaharia la bătrânețe, amuțirea aceea ce era ca o legătură lepădând, și ca un părinte al glasului a prorocit prea arătat că tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, și vei merge să gătești căile Lui. Pentru aceasta, îngere, prorocule, apostole, ostașule, Înaintemergătorule, Botezătorule și propovăduitorule al pocăinței, și îndreptătorule al luminii, ca un glas al Cuvântului, roagă-te neîncetat pentru noi, care cu credință săvârșim pomenirea nașterii tale.
Și acum…, a Născătoarei
Fericimu-te, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te mărim credincioșii după datorie, pe tine, cetatea cea nebiruită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.
Dacă nu se face Litie, după Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, din minei, vers 2.
Pe prorocul cel din proroci, și odrasla celei sterpe, pe cel mai presus decât toți cei născuți din femei, pe locuitorul pustiei, pe Ioan măritul, cu psalmi și cu laude și cu cântări spirituale să-l lăudăm, strigând către el: Botezătorule al Mântuitorului și Înaintemergătorule, ca cel ce ai îndrăznire întru cinstită nașterea ta, roagă pe Hristos să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă.
Stih: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut mântuire poporului Său (Lc 1,68).
Venit-a glasul Darului Cuvântului, propovăduitorul Soarelui, cel ce s-a născut astăzi din cea stearpă, fără de rod, din făgăduință, Ioan Înaintemergătorul, bucurați-vă popoare. Venit-a să ne gătească nouă calea mântuirii, Căruia și săltând s-a închinat fiind în pântecele maicii sale, Mielului celui ce a ridicat păcatul lumii și ne dă nouă mare milă.
Stih: Și tu, pruncule, proroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui (Lc 1,76).
Cel ce din pântecele maicii sale s-a sfințit, și plinirea proorociei a luat, astăzi din cea stearpă se naște, venirea Domnului propovăduind luminat: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor.
Mărire…, a Înaintemergătorului, vers 8
Glasul prorocului Isaia s-a împlinit astăzi, prin nașterea lui Ioan, cel mai mare între proroci, că a zis: Iată voi trimite pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Pentru că ostașul acesta al Împăratului ceresc mai înainte mergând, cu adevărat drepte a făcut cărările Dumnezeului nostru, om adică după fire, și Înger cu viața fiind; că iubind curăția în chip desăvârșit și înfrânarea a avut-o după fire, și a alergat spre cea peste fire, mai presus de fire nevoindu-se. Acestuia toți credincioșii cu fapte bune urmându-i, să ne rugăm, ca să se roage pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.
Vezi pe Elisabeta grăind către Fecioara Maria: Ce ai venit la mine Maica Domnului meu? Tu porți pe Împăratul și eu pe ostașul; tu pe Dătătorul de lege, iar eu pe puitorul de lege; tu pe Cuvântul, și eu glasul cel ce a propovăduit Împărăția cerurilor.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32):
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…
Troparele
Al Înaintemergătorului, vers 4:
Prorocule și Înaintemergătorule ale venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat, întru preamărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.
Mărire…, Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Preotul face Încheierea.
La Utrenie
După partea de început, se cântă pe melodia troparului versului 4:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troperele cu care am încheiat vecernia.
Al Înaintemergătorului, vers 4:
Prorocule și Înaintemergătorule ale venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat, întru preamărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.
Mărire…, Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de sedelne, vers 4.
Acum a odrăslit nouă odrasla lui Zaharia, și veselește spiritual inimile credincioșilor, podoaba pustiei și temeiul prorocilor, pentru că s-a arătat Înaintemergător lui Hristos și mărturisitor nemincinos al venirii Lui. Deci cu cântări spirituale într-un glas Botezătorului să-i strigăm: Prorocule, propovăduitorule al adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând, și cu mintea a socotit întru zămislirea ta cea mai presus de fire, ploaia cea de pe lână, rugul cel nears în foc, și toiagul lui Aaron ce a odrăslit, Născătoare de Dumnezeu. Și mărturisind logodnicul tău și păzitorul, a strigat preoților: Fecioara a născut și după naștere iarăși a rămas fecioară.
Ectenia mică, cu exclamațiunea: Apoi a doua serie de Sedelne, vers 8
Începătură a venirii lui Hristos, în chip preamărit te-ai născut cu adevărat, Ioane prealăudate, cel ce ești capul prorocilor; și ca un glas al Cuvântului fiind, ai strigat: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor. Pentru aceasta gătind calea Domnului, Înaintemergător Darului te-ai arătat marginilor, Botezătorule și apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos, patimile sufletului meu cele cumplite vindecă-le, rogu-mă, și iertare îmi dăruiește de greșelile mele, pe care fără minte le-am lucrat, sufletul și trupul întinându-mi, eu ticălosul. Vai mie! Ce voi face în ceasul acela, când îngerii vor despărți de pătimașul meu trup sufletul meu? Atunci, stăpână, ajutătoare mie să-mi fii și folositoare preacaldă, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Îndată se cântă Polieleul.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Apoi, Stihurile alese din psalmi cu Mărimurile (Pripelele) polieleului.
Stih 1: Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte (Ps 111,1).
Pripeală: Veniţi toţi cu un glas să lăudăm pe Ioan Botezătorul, zicând: Pe prietenul Mirelui.
(Această pripeală se repetă după fiecare stih).
Stih 2: Întru pomenire veșnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme (Ps 111,6).
Stih 3: Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește (Ps 10,7).
Stih 4: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți (Ps 91,12).
Stih 5: Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunevoiri ne-ai încununat pe noi (Ps 5,12).
Stih 6: Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă (Ps 31,12).
Mărire…, a Treimii.
Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.
După Ectenia mică, se cântă Sedealna polieleului, vers 8.
Bucură-te tată, veselește-te mamă, că proroc ați născut pe pământ astăzi, din făgăduință, pe Înaintemergătorul cel de Dumnezeu chemat. Cea stearpă hrănește cu lapte pe Botezătorul și Zaharia se bucură de cel născut, zicând: Dezlegatu-s-a limba mea cu venirea ta pe pământ, sfeșnicule al luminii celei mari, cu adevărat minune preamărită.
Mărire…, Și acum…, același vers.
Porunca cea cu taină luând-o întru cunoștință cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând celei ce nu știe de nuntă: Cel ce a plecat cu coborârea cerurile, încape fără schimbare tot întru tine; pe Care și văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga către tine: Bucură-te Mirească care nu știi de mire.
Antifonul I, al versului 4.
Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.
Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.
Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.
Prohimen, vers 4.
Și tu, pruncule, proroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui (Lc 1,76).
Stih: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut mântuire poporului Său (Lc 1,68).
Și tu, pruncule, proroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 4:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul întru sfinții Lui! (Ps 148,1).
Preotul citește Evanghelia Utreniei: Luca 1,24-25, 57-68,76 și 80.
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Apoi, Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis:
Mărire…,
Pentru rugăciunile Inaintemergătorului, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis:
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: Cel ce din pântecele maicii sale s-a sfințit, și plinirea proorociei a luat, astăzi din cea stearpă se naște, venirea Domnului propovăduind luminat. Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor.
Preotul rostește Ectenia specială, din Liturghier.
Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului proroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lădaților Apostoli; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.
Cântăreții : Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Preotul, cu glas înalt :
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții : Amin.
Urmează cântarea Canoanelor.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Ectenia mică, urmată de Sedealna sărbătorii, vers 4.
Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei a răsărit nouă fiul lui Zaharia, și a dezlegat amuțirea părintelui său, și tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: Îndreptați căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi și va mântui pe cei ce aleargă la El. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Mărire…, Și acum…,
Spăimântatu-s-au, curată, toate cetele îngerești de înfricoșătoare taina nașterii tale, cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om s-a ținut și a luat început Cel mai înainte de veci, și cu lapte s-a hrănit, Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăita bunătate; și pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te preamăresc.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, prorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică și Condacul Sărbătorii, vers 3.
Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul venirii lui Hristos îl naşte, şi acela era plinirea a toată prorocia. Că pe Cel ce prorocii înainte L-au vestit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Proroc, Vestitor, împreună şi Înaintemergător al Cuvântului lui Dumnezeu.
Icos.
Să lăudăm acum pe Înaintemergătorul Domnului, pe care Elisabeta preotului l-a născut din pântece neroditor, însă nu mai presus de fire; că numai Hristos a trecut prin țarină neumblată mai presus de fire. Însă pe Ioan cea stearpă l-a născut, dar fără de bărbat nu l-a născut pe el, iar pe Isus cu umbrirea Tatălui și a dumnezeiescului Spirit, Fecioara cea curată L-a născut; însă Celui mai presus de fire, proroc, propovăduitor, împreună și Înaintemergător s-a arătat cel din stearpă.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Nașterea Înaintemergătorului cea făcătoare de bucurie, astăzi dezleagă întristarea amuțirii părintelui său și sterpiciunea celei ce l-a născut, și vestește această bucurie și veselie de acum. Pentru aceasta toată făptura luminat o sărbătorește.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Prorocii au propovăduit, apostolii au învățat și mucenicii cu dumnezeiască înțelepciune pe Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, luminat L-au mărturisit Dumnezeu a toate, Preacurată; cu care pe tine te preamărim, noi cei ce am scăpat prin tine de osânda cea de demult.
Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 4.
4 Stihiri ale Înaintemergătorului, vers .
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
O, preamărită minune! Din maică bătrână, Înaintevestitorul Cuvântului lui Dumnezeu, Ioan, astăzi sârguiește a ieși și limba cea legată mai limpede grăitoare, prin nașterea sa, o arată. O, negrăit sfatul Tău, Stăpâne, cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un îndurat.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
O, preamărită minune! Cel mai înalt decât proorocii cei născuți din femei, dezleagă defăimarea sterpiciunii maicii sale, cel ce a venit cu Spiritul și cu puterea lui Ilie să gătească calea Domnului. O, negrăită milostivirea Ta, Stăpâne, cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre ca un îndurat
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
O, preamărită minune! Cel ce a propovăduit deșertarea lui Hristos cea pentru oameni, mai presus de toți îl arată pe el glasul, și sterpiciunea celei ce l-a născut o dezleagă cu dumnezeiască putere, ca și glasul lui Zaharia. O, minunile Tale cele mari, Stăpâne, cu care, Hristoase, mântuiește pe cei ce cinstesc pe marele Tău Înaintemergător.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
O, preamărită minune! Proroc și Înaintemergător, mai presus decât cei născuți din femei se arată, mai înălțat decât prorocii și înaintevestitor venirii lui Hristos, cel ce mai înainte a săltat în pântecele maicii sale. O, darurile Tale cele prea mari, Iubitorule de oameni, cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre ca un atotputernic.
Mărire…, vers 6, propriu-zis.
Steaua stelelor, Înaintemergătorul, din pântece sterp se naște astăzi pe pământ, Ioan cel de Dumnezeu dorit, și arată raza lui Hristos, Răsăritul cel de sus, spre dreapta mergere a credincioșilor.
Şi acum…, a Născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai născut nouă rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te, stăpână, cu Înaintemergătorul, să se mântuiască sufletele noastre.
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Cristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Cristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: troparul Înaintemergătorului, vers 4:
Prorocule și Înaintemergătorule ale venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat, întru preamărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.
La Liturghie
Prochimen la Apostol:
Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie Unsului Meu. (Ps. 131,17)
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura. (Ps. 131,9)
Apostolul: Romani 13,11-14 și 14,1-4.
Fraților, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte. Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile. Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să stea.
Aliluia, vers 2, la cădirea Evangheliei.
Stih 1: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său. (Luca 1,68)
Stih 2: Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să pregătești căile Lui. (Luca 1, 76)
Evanghelia: Luca 1,1-25.57-68.76 și 80.
Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea-puternice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţezi despre temeinicia învăţăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau niciun copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea, iar de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Spiritul Sfânt. Iar pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi, ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne şi a rămas mut. Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţa de ea şi se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu, ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi, cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-au deschis gura şi limba şi vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Şi frică i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Spirit Sfânt şi a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; şi tu, pruncule, Proroc al Celui Preaînalt te vei chema, pentru că vei merge înaintea feţei Domnului ca să găteşti căile Lui. Iar copilul creştea şi se întărea cu spiritul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.
La cuminecare:
Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
