Să ne simțim misionari, „instrumente de comuniune, de unitate, în slujba demnității persoanei umane”, mai ales „în fața durerii celor nevinovați, a celor crucificați astăzi”, precum „populațiile victime ale războaielor, ale violenței, ale nedreptăților sau chiar ale acelui fals confort care amăgește și dezamăgește”. Acesta este mandatul încredințat de Papa Leon al XIV-lea participanților la Jubileu și la întâlnirea reprezentanților pontifici, primiți în audiență în dimineața zilei de marți, 10 iunie, în Sala Clementina.

 

„Eminențe, Excelențe, Monseniori,

După celebrarea de ieri dimineață, cu ocazia Jubileului Sfântului Scaun, mă bucur să pot petrece puțin timp cu voi, reprezentanții Papei din statele și organizațiile internaționale din întreaga lume.

Vă mulțumesc în primul rând că ați venit, parcurgând o călătorie care pentru mulți dintre voi a fost lungă. Mulțumesc! Voi sunteți, prin însăși prezența voastră, o imagine a Bisericii Catolice, pentru că în nicio altă țară din lume nu există un corp diplomatic atât de universal ca al nostru! Dar, în același timp, cred că se poate spune la fel de bine că nicio altă țară din lume nu are un corp diplomatic atât de unit ca al vostru: pentru că, comuniunea voastră, comuniunea noastră, nu este doar funcțională, nici doar ideală, ci suntem uniți în Cristos și suntem uniți în Biserică. Este interesant să reflectăm asupra acestui fapt: diplomația Sfântului Scaun constituie în personalul său un model – desigur, nu perfect, dar foarte semnificativ – al mesajului pe care îl propune, și anume al fraternității umane și al păcii între toate popoarele.

Dragi prieteni, fac primii pași în această slujbă pe care Domnul mi-a încredințat-o și simt față de voi ceea ce am mărturisit acum câteva zile vorbind cu Secretariatul de Stat, și anume recunoștința față de cei care mă ajută să îmi îndeplinesc zi de zi slujba mea. Această recunoștință este cu atât mai mare când mă gândesc – și constat pe propria piele, abordând diverse chestiuni – că munca voastră mă precede de multe ori! Da, și acest lucru este valabil în mod special pentru voi. Pentru că, atunci când mi se prezintă o situație care privește – de exemplu – Biserica dintr-o anumită țară, pot conta pe documentația, reflecțiile și sintezele pregătite de voi și de colaboratorii voștri. Rețeaua Reprezentanțelor Pontificale este întotdeauna activă și operațională. Acest lucru este pentru mine un motiv de mare apreciere și recunoștință. Spun acest lucru gândindu-mă, desigur, la dedicarea și organizarea voastră, dar și mai mult la motivațiile care vă ghidează, la stilul pastoral care ar trebui să ne caracterizeze, la spiritul de credință care ne animă. Datorită acestor calități, voi putea experimenta și eu ceea ce scria Sfântul Paul al VI-lea, și anume că, prin reprezentanții săi, care locuiesc în diferite țări, Papa participă la viața însăși a copiilor săi și, aproape integrându-se în ea, ajunge să cunoască, într-un mod mai rapid și mai sigur, nevoile și aspirațiile lor (cf. Sollicitudo omnium Ecclesiarum, Introducere).

Și acum aș dori să împărtășesc cu voi o imagine biblică care mi-a venit în minte gândindu-mă la misiunea voastră în raport cu a mea. La începutul Faptelor Apostolilor (3, 1-10), povestea vindecării ologului descrie bine slujirea lui Petru. Suntem la începutul experienței creștine și prima comunitate, adunată în jurul apostolilor, știe că poate conta pe o singură realitate: Isus, înviat și viu. Un om olog stă și cerșește la ușa Templului, pare imaginea unei umanități care și-a pierdut speranța și este resemnată. Și astăzi Biserica întâlnește adesea bărbați și femei care nu mai au bucurii, pe care societatea i-a marginalizat sau pe care viața i-a obligat, într-un anumit sens, să cerșească existența. Așa relatează această pagină din Faptele Apostolilor: „Atunci Petru, împreună cu Ioan, și-a fixat privirea asupra lui și i-a spus: «Uită-te spre noi». Și el s-a întors spre ei, așteptându-se să primească ceva. Dar Petru îi spuse: „Nu am nici argint, nici aur, dar ceea ce am, îți dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, umblă!”. Și, luându-l de mâna dreaptă, îl ridică. Deodată, picioarele și gleznele lui se întăriră și, sărind în picioare, umbla; și intră cu ei în templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu” (3, 4-8).

Cererea pe care Petru i-o adresează acestui om ne dă de gândit: „Privește spre noi!”. A privi în ochii celuilalt înseamnă a construi o relație. Misiunea lui Petru este aceea de a crea relații, punți; iar un reprezentant al Papei este în primul rând în slujba acestei invitații, a acestei priviri în ochi. Fiți întotdeauna privirea lui Petru! Fiți oameni capabili să construiască relații acolo unde este mai greu. Dar, făcând acest lucru, păstrați aceeași umilință și același realism ca Petru, care știe foarte bine că nu are soluția pentru toate: „Nu am nici aur, nici argint”, spune el; dar știe și că are ceea ce contează, adică pe Cristos, sensul cel mai profund al oricărei existențe: „În numele lui Isus Cristos, Nazarineanul, umblă!”.

A da Cristos înseamnă a da iubire, a da mărturie despre acea caritate care este gata de orice. Mă bazez pe voi ca în țările în care trăiți să știe toți că Biserica este întotdeauna gata de orice din iubire, că este întotdeauna de partea celor din urmă, a celor săraci, și că va apăra întotdeauna dreptul sacru de a crede în Dumnezeu, de a crede că această viață nu este la mila puterilor acestei lumi, ci este străbătută de un sens misterios. Numai iubirea este demnă de credință, în fața durerii celor nevinovați, a celor crucificați astăzi, pe care mulți dintre voi îi cunoașteți personal, deoarece slujiți popoare victime ale războaielor, ale violenței, ale nedreptăților sau chiar ale acelei false bunăstări care amăgește și dezamăgește.

Dragi frați, să vă consoleze întotdeauna faptul că slujirea voastră este sub umbra lui Petru, așa cum veți găsi inscripționat pe inelul pe care îl veți primi ca dar de la mine. Simțiți-vă întotdeauna legați de Petru, păziți de Petru, trimiși de Petru. Numai în ascultare și în comuniune efectivă cu Papa, slujirea voastră va putea fi eficientă pentru zidirea Bisericii, în comuniune cu episcopii locali.

Aveți întotdeauna o privire binecuvântătoare, pentru că slujirea lui Petru este de a binecuvânta, adică de a ști să vedeți întotdeauna binele, chiar și cel ascuns, cel care este în minoritate. Simțiți-vă misionari, trimiși de Papa pentru a fi instrumente de comuniune, de unitate, în slujba demnității persoanei umane, promovând pretutindeni relații sincere și constructive cu autoritățile cu care veți fi chemați să cooperați. Competența voastră să fie întotdeauna luminată de hotărârea fermă pentru sfințenie. Există exemple de sfinți care au fost în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun, precum Sfântul Ioan al XXIII-lea și Sfântul Paul al VI-lea.

Dragi prieteni, prezența voastră aici astăzi întărește conștiința că rolul lui Petru este de a confirma în credință. Voi primii aveți nevoie de această confirmare pentru a deveni mesageri, semne vizibile în toate părțile lumii.

Poarta Sfântă pe care am trecut-o ieri dimineață cu toții împreună ne îndeamnă să fim martori curajoși ai lui Cristos, care este întotdeauna speranța noastră. Mulțumesc!”

 

Sursa: osservatoreromano.va