La 9 aprilie 1905 s-a născut preotul profesor greco catolic Ioan Vultur în comuna Frunzeni, raionul Reghin, intr-o familie de agricultori, din parintii Iacob și Maria. A urmat clase primare si gimnaziale la Liceul german din Reghin. Clasele V-VIII la Liceul „Sfântul Vasile” din Blaj, de unde mitropolitul Vasile Suciu l-a trimis la studii în Belgia, la Facultatea de Filosofie a Universităţii Catolice din Louvain și în paralel a fost și bursier la Paris. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a urmat Academia Teologică până în 1934. A fost căsătorit cu Elvira Harceș cu care a avut doi copii, un baiat si o fata. Din anul 1931 si până în 1948 a predat limba franceză la Liceul „Sfântul Vasile” din Blaj, la început câteva ore pe săptămna, apoi cu normă întreagă. În perioada interbelică nu trebuie uitat faptul că dascălii blăjeni de elită au fost membri ai secţiilor literar-ştiinţifice ale ASTREI, colaboratori ai Enciclopediei Române, membri ai Academiei Române și distinse figuri culturale. Printre aceștia s-a numărat și profesorul Vultur Ioan. În perioada 1946-1948 a fost și redactor la ziarul „Unirea Poporului’’. După desființarea Bisericii Greco-Catolice a intrat în vizorul Securității și pentru refuzul de a-şi părăsi credinţa şi a trece la Biserica Ortodoxă, a fost închis în închisorile de exterminare comunistă a elitelor românești. În noaptea de 28/29 octombrie 1948 a fost arestat, de la domiciliul său din strada Simion Bărnuțiu nr. 9, împreună cu episcopul Ioan Suciu şi alţi preoţi şi canonici din Blaj şi duşi la Mănăstirea Neamţ, de aici la Căldăruşani, apoi la Sighetu-Marmaţiei. Pe 23 martie 1955 a fost transferat la Penitenicarul Codlea din județul Brașov unde și a ispășit pedeapsa de aproape 6 ani de închisoare fără a fi condamnat oficial conform actelor desecretizate până în prezent. Din fișa de deținut am mai reținut următoarele că în 1927 și-a satisfăcut stagiul militar la Centrul Militar din Târnăveni și că în 1955 figura cu grad de căpitan în rezervă. A fost căsătorit cu Elvira Harceș cu care avea doi copii. La apartenența politică la data arestării, se specifică că era apolitic dar în trecut fusese membru al Partidului Național Țărănesc. În aceleași fișe matricole ale profesorului se mai menționează că la data arestării deținea 4,5 hectare de teren și că deținea o casă în Blaj. În 29 august 1955 a fost eliberat, i s-a fixat domiciliu obligatoriu. După multe încercări, a fost angajat muncitor la Gaz Metan, Mediaş, şi apoi la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Blaj, tot ca simplu muncitor, până în 1962. În 1966, după încă patru ani, petrecuţi ca muncitor pe diferite şantiere din Blaj, a fost angajat în sfârșit ca profesor de Limba franceză la Liceul Agricol din Blaj până în anul 1973 când s-a pensionat. În 1979 pe 27 februarie s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani în Blaj.

Sursa: Pagina de Facebook „Istoria care nu se învață la școală”