„Cea mai mică distanță dintre oricare dintre noi este o poveste” a evidențiat scriitorul Colum McCann la Jubileul comunicării desfășurat recent la Roma. Invitat alături de jurnalista Maria Ressa să împărtășească mărturia lor miilor de profesioniști din domeniul comunicării prezenți pe 26 ianuarie a.c. la audiența jubiliară cu Sfântul Părinte în aula „Paul al VI-lea” din Vatican, fostul jurnalist irlandez a vorbit despre un „pelerinaj al vindecării”. El a subliniat că, deși războiul nu poate fi eliminat complet, construirea de legături emoționale între oameni poate contracara distrugerea. McCann a vorbit totodată espre lumea modernă, unde progresul tehnologic coabitează cu o criză a singurătății și divizării.

Column McCann a explorat puterea poveștilor în construirea înțelegerii și empatiei între oameni, pornind de la schimbul de scrisori dintre Albert Einstein și Sigmund Freud despre natura războiului și a urii:

„Împreună, Einstein și Freud au fost mințile strălucite ale vremurilor lor. Dar o cortină de întuneric coborâse. Europa ieșise dintr-un război devastator și, deși oamenii de știință eminenți nu știau cu certitudine, lumea părea în pragul unui alt dezastru. Einstein a vrut să exploreze «pofta de ură» a umanității și i-a scris lui Freud pentru a-l întreba dacă crede că ar fi posibil să «ghideze dezvoltarea psihologică a omului, astfel încât acesta să poată deveni rezistent la psihozele urii și distrugerii, oferind astfel. civilizație de amenințarea războiului?»”. Când Freud a răspuns în cele din urmă, i-a spus lui Einstein că întreaga sa viață a spus oamenilor adevăruri care erau greu de înghițit, iar în opinia sa există foarte puține șanse ca omenirea să poată contracara răul imens al războiului. Omenirea, spunea el, a avut întotdeauna un instinct activ pentru ură și distrugere. Totuși. a existat o fărâmă de lumină: „Orice creează legături emoționale între ființele umane trebuie să contracareze inevitabil războiul”, scria Freud, considerând că ceea ce ar trebui să caute omenirea este „o comunitate a sentimentelor” și „o mitologie a instinctelor”. McCann considera că aceasta este ceea ce astăzi putem numi simplu o poveste sau o parabolă.

Trăim în „cele mai umane și mai puțin umane timpuri” în care „pe de o parte am făcut salturi spectaculoase în știință, medicină, artă și tehnologie”, însă exact în același timp trăim „o epidemie de singurătate și izolare”, refuzând să ne ascultăm unii pe alții, construind ziduri între noi, refuzând să traversăm strada pentru a ne ajuta reciproc și prăbușindu-ne în anonimatul mașinilor noastre. Astfel, a spus scriitorul, după aproape un secol de la Einstein și Freud, ne punem încă aceleași întrebări: „Cum evităm războaiele care amenință să ne anihileze? Cum contracarăm efectele schimbărilor climatice? Cum diminuăm presiunile geografice ale migrației? Cum gestionăm problemele de identitate și apartenență? Cum putem să ne recunoaștem unii pe alții dincolo de prăpastiile tot mai adânci dintre noi? Cum ne putem folosi strălucirea incontestabilă – tehnologia, medicina, inteligența artificială și credința noastră – pentru a comunica între noi?”.

Răspunsul sugerat este puterea poveștilor. McCann a argumentat că lumea nu este alcătuită doar din molecule și atomi, ci și din povești: „acestea ne definesc și ne apropie, creând punți de înțelegere”. Când ascultăm poveștile altora, chiar și ale celor diferiți de noi, umanitatea lor devine imposibil de negat. Această empatie poate preveni conflicte și injustiții. Însă, într-o lume tot mai fragmentată, mulți aleg să ignore suferința celorlalți. În acest sens scriitorul a făcut un apel la ascultare, comunicare și reconectare umană, ca un pelerinaj colectiv spre vindecare și speranță. „Acest lucru este și mai adevărat atunci când avem ocazia să înțelegem poveștile celor care par diferiți și îndepărtați de noi. Ne oprim. Ascultăm. Devenim mai mari decât noi înșine. De fapt, lumea este alcătuită din poveștile celorlalți, chiar și – sau mai ales – ale celor pe care nu îi cunoaștem încă. (…) Cine poate nega umanitatea unei persoane după ce i-a ascultat povestea? Cine poate lansa o rachetă într-o piață știind povestea femeii care deține standul de fructe? Cine poate permite politicienilor săi să refuze intrarea unui camion cu alimente într-o zonă de război, când a auzit povestea copilului care zace în întuneric, slăbit de foame? Cine poate închide poarta de la frontieră băiatului în scaun cu rotile, care călătorește pentru un tratament vital?”

Scriitorul a menționat organizația „Narrative 4” care promovează schimbul de povești (storytelling) între persoane pentru a crea înțelegere reciprocă și a readus în atenție exemplul puternic  al prieteniei dintre un israelian și un palestinian, care și-au pierdut fiicele în conflict, dar care, în loc să se urască, au ales să împărtășească poveștile lor pentru a promova pacea.

„Am fost binecuvântat să am șansa să scriu despre doi tați, unul israelian, unul palestinian, Rami Elhanan și Bassam Aramin. În ciuda faptului că și-au pierdut fiicele în incidente separate în timpul conflictului, ei au devenit buni prieteni și și mai surprinzător au menținut această prietenie. Călătoresc împreună prin lume, împărtășindu-și poveștile. Filosofia lor este simplă și profundă: «nu trebuie să ne iubim unii pe alții. De fapt, nici nu trebuie să ne placem unul pe altul. Dar trebuie, trebuie, trebuie să ne înțelegem unul pe altul, altfel suntem condamnați.» Și așa continuă să călătorească și să-și spună poveștile. Ei au devenit pelerini ai speranței.”

McCann a sugerat că lumea poate fi salvată prin această abordare – nu prin impunerea ideilor „de sus în jos”, ci prin conexiunea dintre oameni. La final, autorul irlandez a îndemnat ca acest An Sfânt 2025 să fie un „pelerinaj al refacerii” legăturilor dintre noi, unde empatia și ascultarea sunt instrumente esențiale pentru vindecarea societății.

Cum s-a evidențiat și în alte momente ale acestui prim eveniment al Jubileului 2025, ca jurnaliști, scriitori, profesioniști în domeniul comunicării, misiunea noastră este să relatăm fapte, dar suntem chemați totodată să narăm povești de speranță (hopetelling).

Discursul integral în limba engleză a autorului irlandez și co-fondator al „Narrative 4”, o rețea globală care oferă educatorilor instrumente creative pentru a preda solidaritatea este disponibil aici: EN – Colum McCann

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi