„Paradoxul creștin este că Dumnezeu mântuiește prin slăbiciunea iubirii, nu prin forță” – a subliniat Papa Leon al XIV-lea în cateheza rostită la audiența generală de miercuri, 3 septembrie 2025, în Piața „Sfântul Petru” din Roma. Pontiful a continuat capitolul al treilea din ciclul de cateheze „Jubileul 2025. Isus Cristos, speranța noastră”, dedicat Paștelui lui Isus, oprindu-se asupra a două momente cheie ale Răstignirii Mântuitorului: „Mi-e sete” (In 19,28) și „Săvârșitu-s-a” (In 19,30). El a subliniat că setea lui Isus nu exprimă doar o nevoie fizică, ci dorința profundă de iubire și comuniune. Pe cruce, Isus nu se arată puternic, ci vulnerabil, cerând ceea ce singur nu poate primi, arătând astfel că iubirea adevărată știe și să primească, nu doar să dăruiască.

Potrivit tradiției, Papa a salutat în diferite limbi pelerinii din întreaga lume și a lansat un apel urgent pentru ajutor umanitar și dialog de pace în Sudan, unde foametea, violența, dezastrele naturale și holera provoacă o gravă criză umanitară.

La început de septembrie, Pontiful a adresat un gând special copiilor și tinerilor care se pregătesc să revină la școală, precum și tuturor celor implicați în educația lor, invitând la rugăciune pentru darul credinței profunde, prin mijlocirea Fericiților Pier Giorgio Frassati și Carlo Acutis, care vor fi canonizați pe 7 septembrie. La final, Papa a oferit tuturor binecuvântarea apostolică.

«Dragi frați și surori,

În inima relatării Patimilor, în cel mai luminos și totodată cel mai întunecat moment din viața lui Isus, Evanghelia după Ioan ne oferă două cuvinte care cuprind un mister imens: „Mi-e sete” (In 19,28) și, imediat după aceea, „Săvârșitu-s-a” (In 19,30). Sunt ultimele sale cuvinte, dar pline de întreaga lui viață, dezvăluind sensul întregii existențe a Fiului lui Dumnezeu. Pe cruce, Isus nu apare ca un erou victorios, ci ca un cerșetor al iubirii. Nu proclamă, nu condamnă, nu se apără. Cere, cu umilință, ceea ce singur nu-și poate oferi. 

Setea celui Răstignit nu este doar nevoia fiziologică a unui trup chinuit, ci și expresia unei dorințe profunde: dorința de iubire, de relație, de comuniune. Este strigătul tăcut al unui Dumnezeu care, dorind să împărtășească totul din condiția noastră umană, a ales să simtă și această sete. Un Dumnezeu care nu se rușinează să ceară o înghițitură de apă, arătând astfel că iubirea, pentru a fi autentică, trebuie să știe și să ceară, nu doar să dăruiască. 

„Mi-e sete”, spune Isus, și astfel își arată umanitatea Sa și pe a noastră. Nimeni dintre noi nu își este suficient sieși. Nimeni nu se poate mântui singur. Viața se „împlinește” nu atunci când suntem puternici, ci atunci când învățăm să primim. Și tocmai în acel moment, după ce a primit din mâini străine un burete înmuiat în oțet, Isus proclamă: „S-a împlinit”. Iubirea, devenită nevoiașă, și-a dus misiunea până la capăt.

Acesta este paradoxul creștin: Dumnezeu nu mântuiește prin forță, ci prin slăbiciunea iubirii; nu printr-un gest spectaculos, ci prin acceptarea deplină a fragilității. Pe cruce, Isus ne învață că împlinirea omului nu stă în putere sau autonomie, ci în deschiderea plină de încredere față de ceilalți, chiar și față de dușmani.

Împlinirea umanității noastre în planul lui Dumnezeu nu este un act de forță, ci un gest de încredere. Dacă Fiul lui Dumnezeu a ales să nu-și fie suficient sieși, setea noastră – de iubire, sens și dreptate – nu este un semn de eșec, ci de adevăr. Trăim într-o lume care prețuiește autosuficiența și performanța, însă Evanghelia ne arată că măsura umanității nu stă în ceea ce cucerim, ci în capacitatea de a primi iubire și ajutor.

Isus ne arată că a cere nu este rușinos, ci eliberator. Este calea de a ieși din ascunzătoarea păcatului și de a reintra în comuniune. De la început, păcatul a generat rușine; iertarea adevărată se naște atunci când ne recunoaștem nevoile fără teamă de respingere. Setea lui Isus pe cruce este și setea noastră – strigătul umanității rănite care caută apa vie. Această sete nu ne îndepărtează de Dumnezeu, ci ne unește cu El.

Dacă avem curajul să recunoaștem fragilitatea noastră, descoperim că ea poate fi un pod către cer. Libertatea nu se naște din autosuficiență, ci din curajul de a cere fără rușine și de a dărui fără socoteală. În viața simplă, în fraternitate, se ascunde o bucurie pe care lumea nu o cunoaște, o bucurie care ne readuce la adevărul ființei noastre: suntem făcuți să iubim și să fim iubiți.

Dragi frați și surori, în setea lui Cristos regăsim setea noastră. Să învățăm să spunem: „Am nevoie.” Să nu ne fie teamă să cerem, chiar și atunci când credem că nu merităm. În acel gest umil, de întindere a mâinii, se ascunde mântuirea.

Saluturi și binecuvântări

  • Francofoni: Salut cordial pelerinii de limbă franceză, în special pe cei veniți din Luxemburg și Franța. Frați și surori, să învățăm arta de a cere fără rușine și de a oferi fără calcul, astfel vom construi relații fraterne, adevărate și autentice, purtătoare de o bucurie pe care lumea nu o cunoaște. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi și familiile voastre.
  • Anglofoni: Adresez un salut tuturor pelerinilor și vizitatorilor de limbă engleză, în special grupurilor din Anglia, Scoția, Irlanda, Irlanda de Nord, Austria, Danemarca, Malta, Olanda, Elveția, Camerun, Australia, Hong Kong, Indonezia, Japonia, Filipine, Vietnam și Statele Unite ale Americii. Vă invit să vă alăturați rugăciunii pentru victimele recentei alunecări de teren din Munții Marra, Sudan, și pentru familiile acestora. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
  • Germani: Dragi frați și surori de limbă germană, sângele și apa care curg din coasta lui Isus pe cruce ne arată iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu. Să nu uităm că numai El poate potoli setea noastră de infinit.
  • Hispanofoni: Salut cordial pelerinii de limbă spaniolă, în special pe cei din Spania și America Latină. Astăzi sărbătorim Sfântul Grigorie cel Mare. Să-l rugăm pe Domnul, prin mijlocirea acestui sfânt Papă, să recunoaștem cu umilință nevoia noastră de iubirea lui Dumnezeu și a fraților noștri.
  • Sinofoni: Salut cordial pelerinii de limbă chineză. Dragi frați și surori, vă îndemn să fiți martori ai iubirii lui Dumnezeu în lume. Vă binecuvântez pe toți!
  • Portughezi: Salut cordial pe credincioșii de limbă portugheză, în special pe cei veniți din Portugalia și Brazilia. Nu trebuie să ne fie rușine să cerem: avem toți nevoie de Domnul și de harul său. Să-i cerem apa vie care să ne potolească setea de Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
  • Polonezi: Salutări calde tuturor polonezilor! Fie ca luna septembrie să fie un timp de rugăciune pentru copiii și tinerii care se întorc la școală, precum și pentru cei care îi educă și îi cresc. Rugați-vă prin mijlocirea Fericiților Pier Giorgio Frassati și Carlo Acutis, care vor fi canonizați, pentru darul credinței profunde. Vă binecuvântez din inimă!

Apeluri și saluturi finale

Vești dramatice vin din Sudan, în special din Darfur. La El Fasher, numeroși civili sunt blocați în oraș, victime ale foametei și violenței. La Tarasin, o alunecare de teren devastatoare a provocat numeroase victime, lăsând în urmă durere și disperare. În plus, răspândirea holerei amenință sute de mii de persoane deja epuizate. Sunt mai aproape ca niciodată de poporul sudanez, în special de familii, copii și persoane strămutate, și mă rog pentru toate victimele. Fac un apel sincer către cei responsabili și către comunitatea internațională să asigure coridoare umanitare și să implementeze un răspuns coordonat pentru a opri această catastrofă umanitară. Este timpul să se inițieze un dialog serios, sincer și incluziv între părți, pentru a pune capăt conflictului și a reda speranța, demnitatea și pacea poporului sudanez.

Adresez un cordial bun-venit pelerinilor de limbă italiană. În mod special, salut credincioșii din Dieceza de Mantova, împreună cu episcopul Mario Busca, și credincioșii din Arhiepiscopia Messina-Lipari-Santa Lucia del Mela, împreună cu arhiepiscopul Giovanni Accolla și episcopul auxiliar. Dragi frați și surori, fie ca pelerinajul vostru jubiliar să fie un moment intens de comuniune cu Dumnezeu; când vă veți întoarce acasă, să vă simțiți întăriți în credință și inspirați să faceți binele.

Salut, de asemenea, grupurile parohiale, în special cele din Carinaro, Ogliara, Lamporecchio și Cologno al Serio, încurajând comunitățile respective să se deschidă tot mai mult către viața nouă care este Cristos.

La final, gândurile mele se îndreaptă către tineri, bolnavi și proaspăt căsătoriți. Astăzi sărbătorim memoria liturgică a Sfântului Grigorie cel Mare, al cărui trup odihnește în Bazilica Sfântul Petru. Acest papă este numit „cel Mare” datorită activității sale excepționale ca păstor și învățător al credinței în vremuri dificile pentru societate și Biserică, o „măreție” care și-a tras puterea din încrederea sa în Cristos. Doresc ca fiecare dintre voi să recunoască în Domnul singura adevărată forță a existenței.

Tuturor, binecuvântarea mea apostolică!»

Papa Leon al XIV-lea 

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi