Fraternitate și umanitate în raportul dintre episcopi și preoți

Părintele prof. univ. Cristian Barta, decanul Facultății de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca în cadrul „Întâlnirii Episcopilor Catolici Orientali din Europa” care s-a desfășurat la Oradea între 16 – 19 septembrie 2024 a susținut o conferință pe tema centrală a întâlnirii, intitulată „Fraternitate și umanitate în relația dintre episcopi și preoți”. Dânsul analizând tema centrală observă că, de-a lungul istoriei, documentele Magisteriului au acordat mai multă atenție paternității episcopului decât fraternității dintre ierarhi și preoți. Biserica, odată cu Conciliul Vatican II, a recuperat o viziune a Bisericii în comuniune, care include fraternitatea, dar nu relativizează autoritatea episcopului. Părintele a mai explicat că, „comuniunea eclezială este în primul rând ontologică și sacramentală, înrădăcinată în participarea la viața trinitară prin botez și Euharistie, în timp ce fraternitatea creștină este, prin urmare, o realitate sacramentală care este trăită în Biserică ca trup al lui Hristos, iar aceasta include atât comuniunea dintre episcopi și preoți, cât și cea cu credincioșii.”

În deschiderea conferinței, părintele a introdus participanții în temă prin prezentarea unui parcurs istoric al magisteriului Bisericii în ceea ce privește tema întâlnirii, intitulat „Status quaestionis”, pornind de la identitatea originară a episcopului ca succesor al apostolilor care primește prin hirotonire plinătatea Preoției, fiind păstor și părinte al bisericii locale pe ca o păstorește. Mai apoi ne introduce în viziunea preconcialiară a imaginii episcopului și anume cea piramidală, ierarhică, profund juridică care nu a privilegiat fraternitatea dintre ierarh și preot, popor, ci mai degrabă a pus în lumină paternitatea și autoritatea episcopului. Acest concept se schimbă odată cu Conciliul Vatican al II-lea, „comuniunea ierarhică, în baza Tainei Preoției, unește ministerul episcopului cu cel al preotului. Preotul, la rândul său, trebuie să reprezinte episcopul în comunitățile credincioșilor Bisericii locale și, de aceea, «noţiunea de comuniune ierarhică este importantă pentru întregul popor al lui Dumnezeu».

Tocmai acesta este punctul care ne permite să vorbim despre fraternitatea sacerdotală, expresie a comuniunii ierarhice și sacerdotale, așa cum precizează Decretul Presbyterorum Ordinis (nr. 7): «… datorită acestei comuniuni în aceeași preoție și slujire, episcopii trebuie să-i considere pe preoți ca frați și prieteni și să se preocupe, cât le stă în puteri, de binele lor material și mai ales spiritual».”

Discursul părintelui profesor Barta se structurează în 5 puncte:

Fraternitatea și comuniunea: Relația dintre episcop și preoți nu trebuie să se bazeze doar pe autoritate și paternitate, ci și pe fraternitate, care este o concretizare a comuniunii ecleziale. Fraternitatea e fundamentată pe relația trinitară și trebuie să reflecte unitatea în slujirea lui Hristos.

Fundamentele fraternității: Fraternitatea e înrădăcinată atât în paternitatea biologică, cât și în cea spirituală. Prin Botez și Preoție, se formează o fraternitate sacerdotală, bazată pe comuniunea cu Hristos și între credincioși. Fraternitatea sacerdotală derivă din participarea la Preoția lui Hristos și se manifestă prin slujirea și unitatea între episcop și preoți.

Umanitatea în fraternitate: O relație autentică între episcopi și preoți implică sprijin, compasiune, empatie și iertare. Episcopul trebuie să fie deschis, să asculte și să fie autentic, iar preoții să vadă în episcop un frate și părinte spiritual.

Așteptările preoților: Preoții așteaptă de la episcopi deschidere, empatie, autenticitate și recunoștință pentru munca și sacrificiile lor. Într-o astfel de relație, colaborarea este mai eficientă, iar comunitățile ecleziale se dezvoltă spiritual.

Fraternitatea și sinodalitatea: Fraternitatea este esențială pentru sinodalitate, un principiu central în Biserică, care cere cooperarea și dialogul între episcopi, preoți și laici.

În concluzie, părintele profesor Cristian Barta, adaugă faptul că etimologia cuvântului grec ἐπισκόπος (episcop) sugerează ideea „de a privi de deasupra sau, spus mai simplu, de a supraveghea..”, dar surprinde în același timp și una dintre dimensiunile importante ale activității ierarhului, cea de a conduce poporul la mântuire.

„Acest mod în care Dumnezeu supra-veghează, privindu-ne din înălțimea măririi Sale, poate inspira maniera în care episcopii îi privesc pe preoți și pe credincioși […] pe care îi păstoresc: patern și deopotrivă fratern.”

Biroul de Presă EGCO