Cu ocazia celei de-a XXV-a ediții a Întâlnirii Episcopilor Catolici Orientali din Europa, care se desfășoară la Oradea în perioada 16-19 septembrie 2024, Excelența Sa Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova în cadrul deschiderii oficiale a întâlnirii, desfășurată pe 16 septembrie 2024 în Sala Mare a Primăriei din Oradea.

Preafericirea Voastră, Eminența Voastră, Excelențele Voastre, Preacucernici Părinți delegați, Autorități, Doamnelor și Domnilor,

Aș dori să adresez un simplu și cordial salut tuturor celor prezenți și Bisericilor voastre, exprimând bucuria mea de a putea împărtăși acest moment de întâlnire. Un gând se îndreaptă către populațiile, în special din Europa Centrală, care, în aceste zile, au trăit drama inundațiilor, inclusiv aici în România, către cei strămutați, către cei care au pierdut totul, către cei dispăruți, către victime și familiile lor și către toți cei care suferă. Domnul să le ofere consolare prin prezența Sa și să nu lipsească solidaritatea și generozitatea internațională și a tuturor.

Episcopul Bisericii din Roma a acordat întotdeauna o atenție deosebită Bisericilor Catolice Orientale, în care, așa cum spune Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, se reflectă ecoul Conciliului Ecumenic Vatican II: „strălucește tradiția care derivă de la Apostoli prin Sfinții Părinți, care afirmă unitatea dumnezeiască în diversitatea Bisericii Catolice” (can. 39), acea «Armonie divină și muzicală», dar al Duhului Sfânt, cum spune Sfântul Vasile cel Mare (în Ps. 29,1).

Din acest motiv, îmi exprim speranța că aceste zile de rugăciune, ascultare și împărtășire vor contribui la întărirea identității orientale a Bisericilor voastre, la consolidarea comuniunii ecleziale și la promovarea dialogului ecumenic cu întregul Răsărit creștin.

Bisericile voastre sunt marcate de bogăția mare a Liturghiilor, care sunt o fereastră prin care Cerul lui Dumnezeu se face prezent și, prin acțiunea Duhului Sfânt, ne introduce în Misterul Preasfintei Treimi; sunt hrănite de iubirea față de Sfânta Scriptură și față de mai marii Părinți ai Bisericii, un tezaur inepuizabil pentru viața creștină; sunt animate de prețioasa tradiție monahală, care mărturisește și învață cum cunoaștereaLlui Dumnezeu crește și se hrănește în relația vie cu El, în rugăciune și contemplație, pentru a lăsa Duhul Sfânt să lumineze și să conducă toate acțiunile vieții; sunt caracterizate de profunda venerare a Maicii lui Dumnezeu și a Sfinților.

Mărturia voastră este cu atât mai necesară într-un context european care pare să nu mai recunoască acele rădăcini iudeo-creștine care i-au marcat cultura, în toate aspectele sale, și întreaga viață socială de-a lungul secolelor. Bisericile voastre au cunoscut, de asemenea, în vremuri nu prea îndepărtate, experiența persecuției și a martiriului, dar au știut să păstreze fidelitatea față de Domnul și comuniunea cu Succesorul Apostolului Petru. Chiar și în vremurile noastre, așa cum amintea Sfântul Părinte Francisc la Reuniunea Operelor de Ajutorare a Bisericilor Orientale (ROACO) „multe comunități din Orient sunt rănite și sângerânde din cauza conflictelor și violențelor pe care le îndură” (Discurs 27 iunie 2024).

Fără a intra în conținutul specific al lucrărilor întâlnirii, doresc din toată inima ca aceste zile prețioase pentru împărtășirea reflecțiilor, experiențelor și perspectivelor pe tematicile importante alese, în special relația dintre episcop și preoți, aspectele de fraternitate și umanitate care trebuie să anime aceste relații și toate relațiile ecleziale, cu o reflecție reînnoită asupra sinodalității, o dimensiune care trebuie valorificată în întreaga Biserică, să aducă roadele dorite.

Vorbind despre Episcop, nu pot să nu mă refer la numeroasele intervenții ale Sanctității Sale Papa Francisc. Aș vrea să menționez doar cuvintele pe care Sfântul Părinte le-a adresat Episcopilor din teritoriile de misiune la 8 septembrie 2018, în care a conturat trei trăsături esențiale ale Episcopului:

– să fie un om al rugăciunii, ca Apostolii, chemat să fie alături de Isus pentru a găsi putere și încredere și pentru a îndeplini un indispensabil minister de mijlocire în Liturghie și în rugăciunea personală, aducând zilnic înaintea lui Dumnezeu persoanele și situațiile, în special pe preoții săi.

– să fie un om al proclamării Evangheliei, cu un suflet generos, fără a căuta siguranțe în mijloace lumești, ci în fidelitatea lui Dumnezeu, mărturisind cu umilință iubirea lui Dumnezeu, așa cum a făcut Isus, Bunul Păstor, și astfel să fie un exemplu pentru preoții săi;

– să fie un om al comuniunii, care nu poate avea toate darurile, ansamblul carismelor, dar este chemat să aibă carisma ansamblului, carisma sintezei, adică este chemat să țină unită, să cimenteze comuniunea. De aceea, este importantă ascultarea, disponibilitatea pentru întâlnire, dialog, împărtășire cu Poporul lui Dumnezeu încredințat lui. Și Sfântul Părinte afirmă textual că Episcopul „devine una cu poporul său și, în primul rând, cu preoțimea sa, întotdeauna disponibil să primească și să încurajeze prin exemplu, mai mult decât prin cuvinte, o fraternitate preoțească autentică, arătând preoților că suntem Păstori pentru turmă, nu din motive de prestigiu sau carieră” (Discursul Sfântului Părinte Francisc către episcopii din teritoriile de misiune participanți la Seminarul promovat de Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor, 8 septembrie 2018).

Cred că mărturia de comuniune între Păstori este deosebit de importantă pentru drumul de credință și viață creștină al comunităților noastre și pentru o transmitere vie a Evangheliei lui Cristos în aceste vremuri, marcate de războaie, diviziuni și contradicții, dar și de o indiferență sau superficialitate crescândă față de credință și propunerea creștină.

Duhul Sfânt să călăuzească aceste zile, să ne lumineze pașii și Domnul să îi întărească, prin rugăciunile și cererile glorioasei Maici a lui Dumnezeu, Pururea Fecioara Maria, și a tuturor Sfinților (cf. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur). Vă mulțumesc mult!