„Comuniunea este inima vieții ecleziale, iar fiecare episcop și preot este chemat să își trăiască vocația ca o mărturie vizibilă a acestei comuniuni, nu ca pe o idee abstractă, ci ca pe  o realitate concretă care transformă viața”: a subliniat Înalt Preasfinția Sa Borys Gudziak, arhiepiscop și mitropolit de Philadelphia (SUA) pentru greco-catolicii ucraineni, în conferința susținută de la distanță, în cadrul Întâlnirii Episcopilor Catolici Orientali din Europa desfășurată la Oradea (16-19 septembrie 2024).

ÎPS Borys Gudziak a invitat participanții să reflecte asupra modului în care comunitatea, transparența și deschiderea către schimbare sunt fundamentale pentru creșterea spirituală și ministerială. Conferința a pus întrebări relevante cu privire la formarea sacerdotală și rolul teologiei, propunând un parcurs spre o viață eclezială mai integrată și mai vie. Pentru Arhiepiscopul Borys Gudziak provocarea actuală este aceea de a construi comunități nu doar pentru binele persoanelor, ci și pentru binele Bisericii și al misiunii sale în lumea contemporană. 

Vorbind despre tema centrală a întâlnirii de la Oradea – „Relația dintre episcop și preoți. Fraternitate și umanitate” – arhiepiscopul Borys Gudziak a explorat în profunzime relația dintre episcopi și preoți, acordând o atenție deosebită dimensiunii umane și spirituale, care începe cu un act de umilință, recunoscând realitatea propriilor limitări și eșecuri personale: „Această vulnerabilitate este centrală în viața creștină autentică: doar recunoscând incapacitatea de a atinge perfecțiunea prin propriile puteri, se poate primi cu recunoștință darul vieții divine, pe care doar Dumnezeu îl poate oferi.”

Arhiepiscopul mitropolit de Philadelphia a evidențiat succint situația critică a Bisericii în lumea occidentală, unde ruptura dintre Biserică și societate este din ce în ce mai pronunțată. Țesutul social, cândva impregnat de valorile creștine, nu doar că nu mai sprijină credința, dar deseori o și împiedică: „o criză care produce două răspunsuri greșite: pe de o parte, o secularizare internă care amenință să golească Biserica însăși, iar pe de altă parte, o nostalgie sterilă pentru un trecut idealizat care nu poate fi recuperat. Ambele poziții slăbesc viața de credință, lipsind-o de capacitatea sa de a pătrunde fiecare aspect al existenței creștine.” În acest sens, arhiepiscopul ucraineano-american îi invită pe liderii bisericești să exercite un discernământ înțelept al istoriei, fără de care „Biserica riscă să se piardă în probleme superficiale, neglijându-și misiunea profetică și uitând de sarcina sa de a promova o comuniune profundă și universală.” Fraternitatea dintre episcopi și preoți „nu este o chestiune pur sociologică sau psihologică, ci o participare la umanitatea răscumpărată de Hristos”, care „cere un sacrificiu radical și implică pierderea de sine pentru a găsi viața veșnică.”

În același timp, fraternitatea dintre episcopi și preoți „nu este o realitate închisă în sine, ci trebuie să fie în slujba întregii umanități. (…) Ministerul preoțesc nu este o formă de autoritate personală, ci o reprezentare a lui Hristos în lume. Preoții și episcopii trebuie să îi ajute pe credincioși să trăiască în comuniune și slujire, reflectând unitatea și iubirea trinitară. În acest fel, Biserica devine un semn vizibil al iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate și un far de speranță într-o lume fragmentată.”

De asemenea, arhiepiscopul ucrainean a subliniat necesitatea de a regândi formarea sacerdotală în timpurile prezente, marcate de scăderea vocațiilor la preoție sau la viața consacrată, și a sugerat o concentrare asupra ritmului vieții și al persoanei, nu atât asupra structurilor instituționale. În acest sens, a evidențiat dificultatea de a modifica actuala curricula a studiilor teologice și faptul că o conștiință slabă a credinței îngreunează aprofundarea teologică:

„În plus, la nivel de abordare – a spus ÎPS  Gudziak – se observă că una dintre cele mai mari tragedii ale epocii moderne pentru Bisericile din toate tradițiile creștine este atomizarea progresivă a vieții ecleziale în numeroase domenii necoordonate și independente. Aceste domenii nu numai că adesea nu reușesc să găsească criteriile și metodele pentru integrarea într-un întreg coerent, dar, mai ales, nu reușesc să fie expresia vie și adecvată a credinței Bisericii”.

Teologia se naște acolo unde există o gândire pătrunsă de viață, a mai spus arhiepiscopul mitropolit pentru greco-catolicii ucraineni din SUA, reiterând că adevărata cunoaștere este fondată pe iubire:

„Ce înseamnă o inteligență creștină care se configurează ca o gândire pătrunsă de viață, o abordare capabilă să vadă ansamblul, care ajunge la cunoaștere când îmbină prin practica comuniunii și relației? În Antichitate, o astfel de inteligență făcea posibil adevărul cunoașterii, care se realizează atunci când criteriul său depășește determinările raționale și se naște dintr-o voință de comuniune personală. Nu degeaba una dintre convingerile teologiei orientale a fost întotdeauna că iubirea este principiul cunoașterii. Atunci când mă descopăr deschis către o viață care mi se oferă ca dar, și pe care, prin urmare, o trăiesc ca un dar, aceasta devine de asemenea o cunoaștere a Lui Dumnezeu, pentru că trăiesc ca și El. Această viață devine astfel și o cunoaștere a lumii: fiind cunoașterea Lui Dumnezeu, permite recunoașterea lumii ca lume a Lui Dumnezeu. Teologia, prin urmare, se ocupă într-adevăr de theōsis, adică de o viziune care devine o experiență de transformare care conduce la doxologie. Suntem pregătiți și capabili să trăim și să învățăm teologia care răspunde acestor criterii?”, a încheiat arhiepiscopul mitropolitul de Philadelphia.

Fraternitatea, umanitatea și încrederea reciprocă nu sunt pur și simplu de dorit, ci constituie fundamentul esențial al misiunii Bisericii!

Biroul de Presă EGCO