„Am putut să împărtășim bogăția noastră, de a fi Biserică” a spus Preasfinția Sa Manuel Nin i Güell (OSB), Exarh Apostolic pentru catolicii de rit bizantin din Grecia, într-un interviu pentru Biroul de Presă EGCO, la finalul Întâlnirii Episcopilor Catolici Orientali din Europa de la Oradea (16-19 septembrie 2024).

„A fost o întâlnire frumoasă care ne-a oferit prilejul de a ne reîntâlni cu multe persoane cunoscute, dar mai ales pentru că ne-a făcut să ne simțim împreună ca Biserică. Am fost reprezentanți ai mai multor Biserici Orientale Catolice de pe Bătrânul Continent, care de 25 de ani ne reunim, simțind că suntem realități creștine care trăim în țări diferite, în contexte foarte diverse, marcate de problematici variate – unele în dificultate, altele în refacere – dar am putut cu siguranță să împărtășim bogăția noastră, de a fi Biserică”.

Preasfinția Sa, a vorbit în cadrul Întâlnirii despre „Preoția creștină în umanitatea sa” readucând în atenție dimensiunea antropologică, care marchează relația dintre episcop și preoți sau viitori slujitori ai Bisericii:

„Umanitatea care caracterizează preoția sau diaconatul este umanitatea pe care Domnul nostru Isus Cristos și-a asumat-o și a răscumpărat-o, este umanitatea pe care El o iubește – a spus în interviul acordat PS Manuel Nin. O umanitate care este fragilă, păcătoasă, dar a fost salvată de însuși Hristos. A vorbi despre umanitatea preotului sau a episcopului înseamnă întâi de toate a reflecta asupra umanității Mântuitorului Nostru.”

În acest sens, formarea seminariștilor este fundamentală, fiind necesară o formare intelectuală, umană și spirituală, adică o formare completă:

„Formarea viitorilor preoți ai Eparhiilor orientale catolice nu este o simplă formalitate, este ceva ce ajută din punct de vedere uman, spiritual și intelectual aceste persoane care apoi își vor dedica viața în serviciul parohiilor sau ale bisericilor unde vor fi trimise.”

****

Conferința dedicată Preoției creștine susținută de mons. Manuel Nin în cadrul Întâlnirii Episcopilor Catolici Orientali din Europa 2024 desfășurată la Oradea pe tema „Relația dintre episcop și preoți – fraternitate și umanitate” a subliniat într-un mod profund dubla natură a vieții sacerdotale marcată de: forță și fragilitate. Preoția, a reiterat Exarhul apostolic, nu este doar un rol de conducere, ci un drum de sacrificiu, impregnat cu asceză și dăruire, unde dimensiunea umană, răscumpărată de Hristos, devine esențială.

Forță și călăuzire pastorală
Preotul este chemat să fie un ghid spiritual pentru credincioși, puternic în misiunea sa de păstor. Aceasta cere o apropiere constantă de persoanele pe care le slujește, susținându-le în drumul lor de credință. Forța preotului derivă din responsabilitatea de a fi un reper, capabil să arate Calea în mijlocul dificultăților și al incertitudinilor.

Fragilitate și singurătate
Alături de forța necesară, preotul trăiește și o condiție de fragilitate intrinsecă, care se manifestă în singurătate și în conștientizarea propriului păcat. Această singurătate poate deveni o povară spirituală și emoțională, deoarece preotul experimentează adesea momente de izolare nu doar fizică, ci și interioară. Aceasta scoate în evidență nevoia de milostivire și compasiune, nu doar din partea credincioșilor, ci mai ales din partea episcopilor, care împărtășesc cu preoții povara slujirii.

Rolul episcopului
Mons. Nin a subliniat că episcopul trebuie să fie într-o apropiere specială față de preoți. Aceștia, de fapt, împărtășesc cu păstorul lor povara slujirii, iar episcopul are datoria de a-i susține nu doar spiritual, ci și uman. Aceasta implică o grijă pastorală specifică pentru cei care sunt consacrați în slujirea Bisericii, recunoscând dificultățile și provocările care însoțesc această vocație.

Preoția ca lucrare a harului
Preoția creștină, în umanitatea ei, este definită ca o operă „frumoasă”, dar în același timp un angajament dificil, care necesită renunțare de sine. Este o cruce de purtat, dar o cruce care poate fi susținută doar datorită Harului divin. Fără această forță supranaturală, povara preoției ar deveni insuportabilă, subliniind necesitatea unei vieți spirituale profunde și ancorate în rugăciune și un raport intim cu Dumnezeu.

Pe scurt, reflecția mons. Manuel Nin a evidențiat cum Preoția, în umanitatea sa, este o chemare care unește în mod indisolubil forța și fragilitatea, cu ajutorul indispensabil al Spiritului Sfânt în a-și îndeplini misiunea.

Biroul de Presă EGCO