„Un capelan spitalicesc este disponibil 24 de ore pe zi” consideră părintele greco-catolic român Vasile Bogdan Buda, care de 14 ani își desfășoară misiunea în Spania şi în pastorația bolnavilor. Din 2020, anul pandemiei, activează la spitalul „La Princesa” din Madrid, unde pragul capelei spitalicești recent renovate este trecut zi de zi de peste 100 de persoane. Intervievat cu prilejul Campaniei pentru Bolnavi 2024, o inițiativă a Conferinței Episcopale Spaniole, care se desfășoară în Peninsula Iberică în intervalul 11 februarie – 5 mai 2024, preotul a vorbit despre pastorația bolnavilor și importanța „sintoniei, armoniei și empatiei” în relația cu pacienții și aparținătorii acestora.

În  interviul apărut în  buletinul informativ digital al Arhidiecezei de Madrid, părintele Vasile mărturisește: „Sunt foarte încântat pentru că relația cu conducerea și personalul medical este foarte bună. Vine foarte multă lume în capela spitalului. Doar dimineața ajung între 140 și 150 de persoane.”, iar un grup de studenți la medicină celebrează aici adorația euharistică în fiecare lună.

Aici, toți sunt importanți: preoți, voluntari… „Suntem ca un trup”, pe care preotul capelan cu suflet de artist îl compară cu o partitură muzicală, în care „liniile nu se întâlnesc niciodată, dar notele formează muzica”. De multe ori, adaugă părintele, „ne concentrăm asupra lucrurilor care merg prost, dar se pot realiza multe dacă lucrăm cu cele care merg bine”, iar cu această „formă de a contempla începe fiecare zi”.

Părintele Vasile duce în întâlnirea dumnealui cu pacienții ceea ce trăiește la Sfânta Liturghie: „O transpune în viaţă, aducând Cuvântul în ascultarea persoanei”, aspect esențial pentru capelanul spitalului, precum și pentru ceea el numește „spiritualitatea clinică”. Aceasta înseamnă „a intra în viața celuilalt cu puțină artă”. Mai exact, prin intermediul poeziei, creaţia lirică nefiind deloc străină părintelui. Odată, i-a scris o poezie unui pacient oncologic, care se întorcea la Domnul: „Mă pierd în faţa zilelor, anilor pe care i-am trăit, dar Tu mă aștepți în noaptea întunecată a vieții mele”… „Vocea Ta mă cheamă ca pe un copil, ca să descopăr odihna în brațele Tale iubitoare”. Versurile sale sunt dătătoare de speranță, lumină și credință în fața durerii: „în sfârșit iarna pare să dispară”; „astăzi am văzut în grădina interioară primul ghiocel care a răsărit în univers»; „… să te naști din nou ca un copil cu vocația  primăverii”.

În acești patru ani de pastorație sanitară la Spitalul „La Princesa”, părintele Vasile și-a câștigat recunoașterea conducerii spitalului. Poezia sa de Crăciun de anul trecut, intitulată „A fi lumină” (Ser Luz) a fost publicată de Asuntos Generales: „Între cuvinte și frici fără chip și fără voal, alege ca visurile și mâinile tale să fie mereu vii”.

Poezia de anul acesta a fost premiată de conducere și a fost amplasată lângă ieslea Nașterii Domnului, aceasta amintind că „este Crăciun și mă îndrăgostesc de prezența Ta, care dă atât de multă căldură în această iarnă pentru a-mi aminti că viața ta este un dar”.

Pespectiva iubirii
Părintele Vasile este adeptul ideii de „a se îngriji de ceilalți din perspectiva iubirii”, pentru că „doar iubirea învinge frica”, a „înțelegerii inimii” pentru a-i ajuta să „își deschidă sufletele pentru a descoperi sensul”, a „ieşirii în întâmpinarea aparţinătorilor”. Cu toate că, în mod evident,  administrează sacramentele în fiecare zi: Sfânta Euharistie, Taina Sfântului Maslu… și ocazional Sacramentul Căsătoriei, totuşi părintele nu este partizanul discursurilor religioase stereotipe şi repetitive. Odată a căsătorit un cuplu în salon. „Medicii îi dăduseră tânărului o săptămână de trăit. «Părinte, nu-mi pasă de timp în comparație cu bucuria nunții», mi-a spus el. O asistentă și un medic au fost martori. Am improvizat verighetele cu un rozariu. Băiatul a mai trăit 20 de zile.” Părintele Vasile este în continuare impresionat când își amintește, conștient fiind că, dincolo de frică, dragostea învinge tristețea”. „În acel context de durere era prezentă speranța acestui băiat care dorea să se căsătorească;  am văzut acele lacrimi de fericire când s-au căsătorit, am văzut multă lumină în întuneric”, mărturisește părintele.

Sau, exemplul părinților unei fetițe de 11 ani cu tulburări cognitive, care fiind „destul de triști”, i-au spus după ce fetiţa i-a desenat un portret: „În tine Îl vedem pe Isus”. „Înveţi de la fiecare pacient”, concluzionează părintele.

Eu sunt o «lumină care strălucește în întuneric»”, îl citează părintele Vasile Buda pe Evanghelistul Ioan, însuşindu-și motto-ul din acest an al Campaniei pentru Bolnavi, care se va încheia în data de 5 mai: „A da speranță în tristețe”.

A. Aragonese (Infomadrid) – Mihaela Caba-Madarasi (Biroul de Presă EGCO)
****

Părintele dr. Vasile Bogdan Buda s-a născut în anul 1976 la Dej, județul Cluj. A studiat teologia la Oradea (România), Paray-le-Monial (Franța) și Roma (Italia), obţinând ulterior şi o diplomă de masterat în Drepturile omului şi biodrept (Madrid). A fost hirotonit preot în anul 2001 la Oradea, iar în prezent este arhimandrit și capelan pentru credincioşii greco-catolicii români din capitala Spaniei. Din anul 2020, deține dreptul de a coordona doctorate la Școala doctorală Inovație și științe sociale din cadrul Universității Pontificale din Salamanca. A publicat împreună cu alți autori Tipicul Bisericesc – Studiu asupra Tipicului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică (Galaxia Gutenberg, 2007). Este de asemena coordonatorul editării Liturghierului – Liturghikon, în ediție bilingvă (română-spaniolă), de către Conferința Episcopală Spaniolă (Biblioteca de Autores Cristianos, 2015, Madrid). Este membru al Fraternității Sfântul Ilie și al Comisiei de Etică pentru Asistență Sanitară (Comité de Ética para la Asistencia Sanitaria) din Madrid.