În ziua de miercuri din săptămâna a 4-a a Paștilor se celebrează Înjumătățirea sărbătorii sau Înjumătățirea praznicului Învierii. Biserica a așezat această zi la jumătatea „distanței” dintre Marea Duminică a Învierii și Marea Duminică a Cincizecimii.
„Înjumătățirea” are fundament biblic; ea amintește de sărbătoarea evreiască a Corturilor: „După acestea mergea Isus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă. Și era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor” (In.7,1-2). În această sărbătoare a evreilor, Isus s-a suit la Ierusalim și în templu, și învăța, deși evreii căutau mereu momentul potrivit pentru a-L prinde, a-L acuza și a-L ucide, pentru că nu înțelegeau învățătura Lui: ”Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis” (In. 7,16). Poporul, însă, se mira de învățătura Lui: „Mulți din mulțime au crezut în El și ziceau: Hristosul, când va veni, va face El minuni mai multe decât a făcut Acesta?” (In 7, 31). Trezind mirarea și admirația tuturor, deși căpeteniile evreilor căutau să-L ucidă, Isus, stând între ei, a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (In 7, 37-38). Acestea le zicea Isus despre Spiritul care avea să-L primească cei care cred. De aceea, ziua Înjumătățirii sărbătorii este și o anticiparea a Duminicii celei mari a revărsării Spiritului peste Biserică.
Observăm, cercetând rânduielile Penticostarului, că, această zi a înjumătățirii este o sărbătoare care are o perioadă de după-serbare, care durează opt zile, fiind o sărbătoare cu după-serbare, în interiorul marii sărbători a Învierii (perioada dintre Învierea Domnului și Coborârea Sfântului Spirit fiind considerată o mare și neîntreruptă Duminică). În toate zilele, începând cu miercurea din săptămâna a 4-a a Paștilor și până miercuri, în săptămâna a 5-a a Paștilor, opt zile, imnurile liturgice subliniază importanța momentului prezenței lui Isus în templu, de sărbătoarea Înjumătățirii, subliniind și ilustrând cele spuse: „Sosit-a înjumătățirea zilelor, care se încep de la mântuitoarea Înviere și se pecetluiesc cu dumnezeiasca Cincizecime; și strălucește având strălucirile din amândouă părțile și unindu-le pe amândouă; și este prăznuită, arătând mai dinainte mărirea ca va să fie, a străpâneștii Înălțări”, sau „Apropiatu-s-a revărsarea cea îmbelșugată a dumnezeiescului Spirit peste toți, precum este scris. Sorocul nemincinoasei făgăduințe dată ucenicilor lui Hristos după moartea, îngroparea și învierea Sa, ajungând la înjumătățire, vestește adeverind, arătarea Mângâietorului” (Stihiri de la Vecernia Înjumătățirii, vers 4).
O particularitate a acestei perioade o constituie Catavasiile (care nu sunt ale Învierii; doar în Duminica Samarinencei se cântă cele ale Învierii) și Axionul Înjumătățirii, care este Axionul Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie): „Străin lucru este maicilor fecioria, străină este și fecioarelor nașterea de fii; dar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate semințiile pământului pe tine neîncetat te fericim”, care se cântă până la Încheierea sărbătorii înjumătățirii, exceptând Duminica Samarinencei, când se cântă: „Îngerul a strigat”, până la Încheierea Sărbătorii Învierii.
De asemenea, Cuminecarul zilei este: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru el, a zis Domnul. Aliluia”. Aceste opt zile de sărbătoare din interiorul perioadei penticostarului ne oferă posibilitatea de a reflecta și de a înțelege mai bine taina Învierii din morți a Mântuitorului precum și a așteptării venirii Mângâietorului, pentru a trăi și a manifesta mai intens comuniunea de viață și de iubire cu Preasfânta Treime.
Pr. Prof. Ioan Fărcaș
