„Arătarea Domnului – Botezul Domnului, Epifania, Teofania – este un moment extraordinar și fundamental al credinței noastre, fiind momentul când Mântuitorul își face practic apariția publică. Merge către Iordan, cerurile se deschid, Spiritul Sfânt coboară în chip de porumbel, iar Tatăl mărturisește: «Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit»”: a subliniat Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur celebrată de sărbătoarea Botezului Domnului, pe 6 ianuarie 2024, în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea. Eparhul de Oradea, alături de diaconii și preoții catedralei, a celebrat rânduiala Sfințirii Mari a apei, asupra căreia a invocat harul mântuirii şi binecuvântarea Iordanului. Agheasma cea Mare, dar de sfințenie, a fost împărțită la final sutelor de credincioși veniți în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea de Bobotează.

„Vedem un moment extraordinar și realizăm cât este de mare misterul” –  a spus PS Virgil la începutul predicii. Biserica rezumă totul în Troparul sărbătorii care este extrem de sugestiv: «În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Căci Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Spiritul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Mărire Ţie.»”

În Iordan, închinarea Sfintei Treimi
„Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, vine să se închine în fața unui om: Ioan Botezătorul. Deopotrivă, în fața noastră, căci în locul lui Ioan am fi putut fi fiecare dintre noi. Nu doar că se închină, Isus se și arată, căci glasul Părintelui, prin Spiritul Sfânt, a mărturisit și l-a numit Fiul Lui Dumnezeu. Și spune mai departe Troparul «a adeverit întărire Cuvântului», ducându-ne cu gândul la Evanghelia după Ioan, potrivit căreia «La început a fost Cuvântul și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi». Acest Cuvânt se adeverește acum, la Iordan, iar Domnul se arată, se face cunoscut (Epifania). Ni se arată nouă și luminează lumea. Cu adevărat este o întreagă dogmatică a sărbătorii pentru că Spiritul Sfânt revine în Creație după păcatul origina și se deschid izvoarele Harului pentru fiecare dintre noi. De fapt, acest moment este începutul și fundamentul botezului creștin. De aici începe totul.”, a evidențiat ierarhul, explicând totodată cum „prin scufundarea lui Isus în Iordan, vine în același timp îngropat păcatul lui Adam – căci Isus este noul Adam. Apele Iordanului vin purificate și prin ele, întreaga Creație. Prin această coborâre a Spiritului Sfânt la râul Iordanului peste Isus Hristos este înlăturată puterea diavolului. Izvoarele Harului coboară cu adevărat peste Creație, peste tot ceea ce Bunul Dumnezeu a creat. Isus se smerește, se face mic, se umilește. El, care este Creatorul universului, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, lumină din Lumină, se face ca și noi și se pune în fața unui om. Nu doar că se smerește, ci ia asupra sa păcatele lumii, la modul generic. În mod concret, ia păcatele mele, ale tale, ale fiecăruia dintre noi. El le ia asupra Lui, acceptă Botezul pentru mântuirea noastră.”

Momentul Botezului Mântuitorului nostru Isus Hristos la Iordan a fost  prefigurat în Vechiul Testament, dacă ne gândim la potopul din timpul lui Noi, la trecerea poporului ales prin Marea Roșie, la stabilirea noului legământ, tăierea împrejur. „Aici la râul Iordan, îl vedem pe Ioan care strigă «Pocăiți-vă! Căci s-a apropiat Împărăția Lui Dumnezeu» și apoi apare efectiv Isus Hristos, care după Învierea Sa spune: «Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, a Fiului și a Sfântului Spirit», al Sfintei Treimi, care astăzi, la râul Iordanului s-a arătat. Există o reprezentare a Botezului Domnului și după aceea, prin botezul spovedaniei sau botezul pocăinței când, prin recunoașterea păcatelor, ne mărturisim în fața lui Isus Hristos, arătând smerenia noastră. Există apoi botezul sângelui, prin martirii mărturisitori ai credinței, precum Fericiții episcopi martiri, care au murit pentru Hristos și au văzut Cerurile deschise.  Fiecare dintre noi, dacă ne recunoaștem umili și smeriți în fața Tatălui avem o demnitate extraordinară. Omul, în genunchi în fața Crucii este mare. Acolo se deschid cerurile și Spiritul Sfânt mărturisește: «Tu ești fiul meu preaiubit». Fiecare dintre noi devenim, prin botez, fii ai Tatălui, frați ai lui Isus Hristos, prin puterea și lucrarea Spiritului Sfânt.”, a mai spus episcopul greco-catolic de Oradea.

În lucrurile mărunte, regăsim steaua credinței
Făcând referire la calendarul latin sau roman, episcopul greco-catolic de Oradea a subliniat că în aceeași zi de 6 ianuarie este celebrată în Biserica Catolică sărbătoarea Epifaniei – arătarea magilor: „despre aceștia  se spune că, mergând pe drum, la un moment dat nu au mai văzut steaua. S-au oprit, au făcut nenumărate calcule, crezând că au greșit. Unul dintre ei, s-a dus să aducă apă pentru cămilă. În timp ce o adăpa, vede în găleată steaua călăuzitoare… În lucrurile mici, noi reușim să vedem steaua noastră? Căci, în lucrurile neînsemnate, acolo lucrează Domnul și El este cel care ne arată drumul, inclusiv spre botezul spovedaniei, spre recunoașterea Fiului, spre ascultarea glasului Tatălui și mai ales atunci când Spiritul lucrează în noi și repetă «Acesta este fiul meu!».”

„Să ne ajute Maica Sfântă ca în fiecare zi a vieții noastre să regăsim steaua noastră ca să mergem pe urmele lui Hristos, în numele Sfintei Treimi, în toate zilele vieții noastre. Amin.”, a încheiat PS Virgil.

Biroul de Presă EGCO