,,Ziua Școlii Ardelene”- 11 octombrie– este ziua în care aducem omagiul nostru mișcării iluministe românești, ,, Școala Ardeleană”, care a pus bazele culturii române moderne, curent de gândire care a schimbat lumea transilvăneană.

Această mare mișcare culturală a luat ființă în Biserica Greco-Catolică, născută datorită Unirii, la 1700, a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, în frunte cu Mitropolitul Atanasie Anghel, cu Biserica Romei: ,,Noi, Vlădica și Protopopii și Popii Bisericii Românești dăm știre tuturor că de buna voia noastră ne unim cu Biserica Romei și ne mărturisim mădularele acestei Biserici Sfinte a Romei”, Unire realizată în parametrii Conciliului florentin (1439).

Importanța Unirii cu Roma este excepțională, momentul este crucial, împlinindu-se rugăciunea Mântuitorului: ,,Ca toți să fie una, pe cum Tu, Părinte, întru Mine și eu întru Tine, ca și ei întru noi una să fie, ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis”. Unirea ne-a readus în Biserica de care am fost rupți fără voia noastră.

Prin Unire, românii din Transilvania au obținut și drepturi sociale, economice și politice, au fost scoși din starea de iobăgie și recunoscuți ca națiune, iar dreptul românilor de a studia în școlile catolice mari ale Apusului a fost fundamental.

Nicolae Iorga subliniază toate acestea: ,,Fără Unire în credință cu Împăratul nu era libertatea, prețuirea, recunoașterea demnității umane. Fără Unirea cu Roma nu erau școlile mari din străinătate pentru ucenicii români aspri în ale învățăturii, nu era mai ales acea mare școală pentru inima poporului nostru care a fost Roma” (,,Episcopul Atanasie Anghel, făuritorul Sfintei Uniri”, Editura Buna Vestire, Blaj, 2013, p.181).

Unirea cu Biserica Romei a deschis unu popor, socotit pribeag și incapabil de cultură, calea spre o deosebită spiritualitate și înaltă învățătură.

,,Ziua Școlii Ardelene” — 11 octombrie – ne reamintește an de an ziua de 11 octombrie a anului 1754, când, la Blaj, Episcopul Petru Pavel Aron a deschis primele școli sistematice în limba română-fântâni ale darurilor: ,,fiindcă mai toți sunt însetoșați și flămânzi de hrana sufletească, pentru aceia, tuturor fiilor noștri oricarii vor cere, trebuie, după putință, a li se frânge sfânta pâine și a-i cuprinde la învățătură”. Școlile Blajului și toate școlile confesionale greco-catolice au fost deschise tuturor celor care au dorit, indiferent de naționalitate sau religie.

Importanta mișcare culturală generată de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, ,,Școala Ardeleană”, se conturează în Transilvania la scurt timp după Unire, în ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea, numit și secolul Luminilor, și continuă în primele decenii ale secolului următor. Mișcarea este înscrisă în contextul Iluminismâului iosefinist din Imperiu Habsburgic, iluminism care are ca trăsătură particulară efortul de emancipare a omului prin cultură grație monarhului luminat.

,,Subiectul >Scoala Ardeleană> este atât de apropiat conştiinţei naţiunii noastre, încât ne-am aştepta să-l întâlnim la tot pasul”, afirma profesorul Camil Mureşan. Si totuși, timp de mai bine de 40 de ani, în perioada de martiriu al Bisericii noastre, s-a făcut tot ce s-a putut ca Biserica Română Unită cu Roma, Citadela spirituală şi culturală a românilor, Blajul, oamenii lui fără asemănare, cultura creată de aceştia, inclusiv ,,Scoala Ardeleană”, să fie şterse din istorie, din gândul şi inima românilor. In anii de după 1989, prin tăcere sau prin incorectitudinea unor pretinși istorici, apar pagini care nu au nimic comun cu adevărata istorie a Bisericii Unite, se ignorează legile Istoriei: ,,Întâia lege a Istoriei este de-a nu îndrâzni să minți; a doua, de a nu-ți fi teamă să spui adevărul ” (Papa Leon al XIII-lea) . E adevărat că, în paralel, se aude şi vocea istoricilor, a literaţilor şi a scriitorilor care nu au reţineri în faţa adevărului, convinși că,, nimic nu va face ca trecutul să fie altceva decât ceea ce a fost”.

Iluminismul românesc, ,,Scoala Ardeleană”, are ca notă distinctă faţa de iluminismul european şi componente religioase, exponenţii lui fiind preoţi şi călugări greco-catolici: Samuil Micu Clain, Gheorghe Șincai, Petru Maior şi Ioan-Budai Deleanu. Ei reprezintă generaţia de cărturari care a creat opere erudite de mari dimensiuni, opere de teologie, filozofie, istorie, lingvistică şi literatură. Tot ei au izgonit literele chirilice şi au introdus scrierea cu litere latine , au creat și dezvoltat învăţământul în limba română, au tipărit manuale şi scrieri de popularizare a ştiinţei, catehisme, calendare etc. Au ridicat imperativul unei culturi româneşti de esenţă latină în opoziţie totală faţă de tradiţia slavo-bizantină susţinută de Biserica Ortodoxă. Au demonstrat romanitatea poporului nostru, latinitatea limbii şi continuitatea autohtonilor pe vechiul teritoriu dacic.

Școala Ardeleană,, a însemnat în cultura română hotarul dintre ieri şi mâine, ea marchează începutul modernității noastre în toate domeniile spiritului”.

Episcopului Inochentie Micu-Klein (1692-1768) îi datorăm întemeierea Blajului, orașul episcopal românesc, lui și Episcopului Petru Pavel Aron (1709-1764) le datorăm Blajul spiritual și cultural, cu inegalabilele lui Școli — fântâni ale darurilor—, ,,inima și fala Blajului”, cum spunea Alexandru Odobescu, model după care se vor întemeia vestitele școli confesionale greco-catolice la Beiuș, Năsăud, Oradea și Lugoj.
Tot Episcopului Petru Pavel Aron i se datorează traducerea ,,Bibliei”, după versiunea ,,Vulgata” latină a Sfântul Ieronim, tipărită în 2005 de Academia Română într-o impunătoare ediţie, care aduce la lumină ,,pagini de splendidă limbă românească”. Inainte cu cinci ani, în anul 2000, prin efortul P.S.S. Virgil Bercea a Eparhiei de Oradea, a fost tipărită la Vatican, într-o ediţie de excepţie ,,Biblia de la Blaj”sau ,,Biblia lui Samuil Micu Clain” (1795). Episcopul ortodox Andrei Șaguna a tipărit-o pentru Biserica Ortodoxă cu titlul de ,,Biblia de la Sibiu”– a fost sursă şi model pentru traducerile ulterioare.

Eforturile erudiţilor preoţi-cărturari ai Blajului au creat singura şcoală biblistică din întreaga noastră cultură.Cum spiritul ,,Scolii Ardelene” are continuitate în Biserica noastră, traduceri ale ,,Bibliei” s-au făcut de Timotei Cipariu, de Episcopul Ioan Bălan şi de Episcopul Iuliu Hirţea, manuscrisele acestuia s-au pierdut la arestarea sa după 1948.

Petru Pavel Aron a deschis şi Tipgrafia de la Blaj, unde necontenit s-au tipărit cărţi de spiritualitate şi cultură.

Corifeii ,,Școlii Ardelene”, ,,severii călugări porniţi de pe băncile şolilor din Blaj şi crescuţi în asprele colegii catolice”din Apus: Samuil Micu Clain, Gheorghe Șincai , Petru Maior şi Ioan Budai-Deleanu, sunt cei pe care se cuvine să-i evocăm de ,,Ziua Școlii Ardelene”, pentru credinţa lor fermă , pentru caracterul lor înalt şi pentru tot ce au creat.

Primul dintre aceşti cărturari erudiţi este Samuil Micu Clain (1745-1806), primul, pentru că ,,s-a luptat cu toate greutăţile începutului”. Chipul ,,blândului călugăr”, cum îl numea Nicolae Iorga, este văzut alături de Gheorghe Șincai, Petru Maior şi Ioan Budai-Deleanu datorită străduinţelor comune pe tărâm spiritual şi cultural: ,,Ceea ce unul începe, ceilalți împlinesc, continuă, propagă”.

Samuil Micu Clain, preot şi călugăr greco-catolic, cu studii la Blaj şi Viena, la ,,Colegiul Sancta Barbara”, se afirmă ca teolog, filolog, lexicograf, filozof şi creator de beletristică – a scris poezii religioase, la noi, primele în versuri albe.

Traduce ,,Biblia” într-o limbă română ce întrece frumuseţea limbii ,,Bibliei de la Bucureşti”, cunoscuta ,, Biblie de la Blaj” (1795), sau ,,Biblia lui Clain”, sau ,,Biblia lui Bob”,operă ce îl defineşte ca erudit teolog. Dintre lucrările teologice, mai notăm ,, Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea morţilor” (1784), ,,Theologia moralicească” (1796) şi traducerea operei ,,Imitatio Christi”de Thomas a Kempis”, cea mai răspândită operă după ,,Sfânta Scriptură.

Din domeniul filozofiei a tradus după Fr.Ch.Baumeister ,,Loghica adecă partea cea cuvântătoare a filozofiei” şi ,,Legea Firei”, activitate care l-a obligat să creeze un limbaj filozofic românesc.

Dintre lucrările lingvistice subliniem ,,Elementa linguae daco-romanae sive valachiae”, Viena,1780, prima gramatică tipărită a limbii române, ,,Carte de rogacioni pentru evlavia homului creştin”, Viena,1779, prima carte scrisă cu litere latine de un român şi ,, Lexiconul de la Buda”,1825, primul nostru dicţionar. Începând cu lucrările lingvistice ale lui Samuil Micu şi datorită lui, ,,Școala lingvistică europeană” se edifică privitor la originea latină a limbii române şi Friederich Christian Diez  (1794-1876), fondatorul lingvisticii romanice, aşează limba noastră în rândul limbilor neolatine. De altfel, trebuie amintit că Papa Pius al II-lea (1405-1464), erudit istoric şi gânditor, a cules informaţii referitoare la Țările Române de la călugării dominicani şi franciscani şi ,,a influenţat ca niciun alt istoric al epocii, concepţiile privind originea latină a limbii şi a poporului român”. In lucrarea sa ,,Comentarii rereum memorabilium”, afirmă că ,, valahii vorbesc limba italiană, dar într-o formă imperfectă şi oarecum alterată”.

Gheorghe Șincai  (1754-1816), ,,aspru muncitor fanatic”, cum îl numea Nicolae Iorga, preot greco-catolic, filolog, istoric, poet şi traducător, a studiat la Blaj şi la ,,Colegiul De Propaganda Fide” din Roma. Opera sa istorică ,,Hronicul românilor şi a mai multor neamuri”, care nu a fost tipărită în Transilvania în timpul vieţii, o purta cu sine în desagi. Bogăţia izvoarelor şi încadrarea pentru prima dată a istoriei noastre în istoria universală, operă scrisă în română şi latină, ca să fie difuzată în Europa, face ca lucrarea să fie considerată,, cel mai complex edificiu de erudiţie al istoriografiei româneşti, până la opera lui Nicolae Iorga”.

Petru Maior (1756-1812), protopop greco-catolic la Reghin, istoric, filolog şi scriitor, este autorul operei ,,Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, Buda, 1812.

A studiat la Blaj, la ,,Colegiul De Propaganda Fide”din Roma şi la Viena. Ca Samuil Micu şi Gh.Șincai, respectul istoricului faţă de adevăr îl mărturiseşte în cuvinte ce-i sunt o deviză: ,,Anevoie este a nu grăi adevărul”. Opera tratează istoria tuturor românilor, inclusiv a celor din Sudul Dunării. P.Maior a introdus în istoria şi lingvistica noastră principiul critic ca bază a cercetării.

Ioan Budai-Deleanu (1760 sau 1763—1820), autorul ,,Tiganiadei”, singura epopee din literatura noastră, a studiat la Blaj şi la Colegiul,,Sancta Barbara”din Viena. Este scriitor, filolog, lingvist, istoric şi jurist şi , asemenea celorlalţi reprezentanţi ai ,,Scolii Ardelene”, a scris în toate aceste discipline. In literatura beletristică, cel pe care George Călinescu îl numeşte ,,om cu desăvârşire occidental”, marchează încheierea epocii feudale şi începutul epocii moderne.

Exponenţii ,,Școlii Ardelene” au fost aceia care au redactat declaraţia de emancipare a românilor transilvăneni: ,,Supplex Libellus Valachorum” (1791-1792).
Aceştia sunt erudiţii care au pus bazele culturii noastre moderne, înscriindu-ne totodată în circuitul valorilor europene.

,,Ziua Scolii Ardelene”– 11 octombrie– este ziua în care aducem omagiul nostru celor care au creat ,,Școala Ardeleană” și cultura ,,Școlii Ardelene “.
Și parafrazând cuvintele Canonicului și istoricului Augustin Bunea, aducem omagiul și recunoștința noastră Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, pentru binefacerile ce în curs de mai bine de trei veacuri le revarsă asupra poporului român.

Știm, spunem azi şi vom repeta mereu:,, Suntem moştenitorii unui tezaur şi nu am fi demni să ne numim fiii părinţilor noştri, dacă l-am pierde”.

Profesor Otilia Bălaş