Marea Unire de la 1918 nu era posibilă fără elita greco-catolică, principala forță care decidea Unirea Transilvaniei cu vechiul regat al României. Marea Unire a fost numită de episcopul greco-catolic Demetriu Radu ca „ziua învierii neamului românesc”.
Printe mulțimea de făuritori și promotori ai Unirii și fii ai Bisericii Greco-Catolice îî amintim pe:
Iuliu Hossu – parintele sufletesc al celor 600.000 de mii de credinciosi ai Diecezei sale ,din încredintarea „Marelui Sfat al Natiunii” va citi Marii Adunari „DECLARATIA UNIRII”.
Membrii Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria.
Începând cu vicepreședintele acestui organism, Ștefan Cicio-Pop și continuând cu cei doi viitori prim-miniștri ai României Mari, Alexandru Vaida-Voevod, ce făcea parte din familia extinsă a episcopului Ioan Bob.
Iuliu Maniu, adevăratul lider politic al românilor ardeleni, greco-catolic. S-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Șimleu Silvaniei, pe atunci în comitatul Sălaj (în județul Sălaj de astăzi), fiu al lui Ioan și Clara Maniu. Tatăl său, Ioan Maniu (1833-1895), a crescut în casa unchiului, Simion Bărnuțiu, urmând studiile juridice la Pesta și Viena. În 1865 Ioan Maniu s-a căsătorit cu Clara Maniu, născută Coroianu (fiica vicarului greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu), cu care a avut 9 copii: Scipio (decedat în anii studenției), Cassiu (1867-1943), Elena (1869-1935), Ionel (decedat în adolescență), Iuliu (1873-1953), Cornelia (1876-1956), Sabina (1883-1905), Emilia (decedată la 2 ani) și Iuliana (decedată de mică)
Romul (Romulus) Boilă, fost secretar de cancelarie al lui Maniu, căsătorit cu nepoata acestuia, tot greco-catolic. Chiar și Ion Flueraș reprezentant marcant al social-democraților din CNRC, era născut într-o familie greco-catolică. Și avocatul orădean Aurel Lazăr avea bunic preot greco-catolic, iar tată lui Emil Hațieganu era chiar preot unit.
Corifeii Scolii Ardelene, preotii greco-catolici Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior, prin operele lor, au trezit constiinta nationala a românilor transilvaneni.
Părintele Alexandru Borza, întemeietorul frumoasei Gradini Botanice din Cluj,a participant activ la pregatirea Marii Uniri. A fost secretar al Consiliului National Român din Blaj si delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie.
Reprezentanții Episcopiei greco-catolice de Oradea care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia:
Delegați de drept sau din oficiu:
Episcopul dr. Demetriu Radu, dr. Iacob Radu (din partea Capitlului), dr. Gheorghe Miculaș (din partea Seminarului), dr. Petre Tămâian (din partea Preparandiei), dr. Grigorie Pop (din partea Cancelariei episcopale), Pr. prof. Victor Borlan (din partea Liceului de băieți din Beiuș) și Pr. prof. Camil Sălăgean (din partea Școlii civile de fete din Beiuș).
Reprezentanţii protopopiatelor din teritoriu: Pr. Petru Popescu (Oradea)[1], Valeriu Hetco (Beiuș), Victor Pop (Holod), Vasile Tămaș (Popești), George Pteancu (Sfârnaș), Romul Buzilă (Mădăras –Satu Mare), Pamfil Ossian (Cărășeu-Satu Mare), Petre Cupcea (Supuru de Jos-Sălaj), Gheorghe Maior (Șeitin-Arad), Nicolae Flueraş (Şimand-Arad), Victor Ghitta (Şiria-Arad) şi Dimitrie Nistor (Bocsig-Bihor).
Delegați greco-catolici implicați în societățile culturale ale vremii:
Pr. dr. Augustin Maghiar (ASTRA-Oradea), Prof. dr. Vasile Chirvaiu (Reuniunea de cântări „Hilaria”-Oradea), pr. Alexandru Gera (Societatea pentru fond de teatru român), prof. Ioan Bușiția (Societatea de cântări „Lyra”), avocat Augustin Ciurdariu (Reuniunea de cântări „Armonia”), profesoarele Elena Muntean și Elena Ardelean (Reuniunea Femeilor române din Beiuș), student teolog Grigore Rițiu (Societatea Sf. Ioan Gură de Aur a studenților teologi români uniți din Oradea).
Delegați cu credențional:
țăranii din satele Finiș (Ioan Mândru și Gheorghe Pălcuțiu), Sânlazăr (Grațian Horgoș), Nojorid (Petru Criste), Bedeu (Gheorghe Mureșan), Chiniz (Ioan Goie, Gheorghe Șandor, Ioan Rocica, Ilie Zacota, Gheorghe Cuibuș), alături de preotul Coriolan Manu din Abrămuț.
Multi fii ai Bisericii Române Unite au fost condamnati la ani grei de temnita pentru dorinta lor de libertate; ei sunt memorandistii: Ioan Ratiu, Gheorghe Pop de Basesti si preotul din Sisesti, Vasile Lucaciu. Urmasii lor le-au continuat idealurile pâna la deplina împlinire, Unirea din 1918.