„Un milion de stele pentru Ucraina”

COMUNICAT

 

Asociația Caritas Eparhial Oradea și Asociația Caritas Catolica Oradea, în parteneriat cu Asociația Kiwanis Art Oradea, au organizat evenimentul ”Un Milion de Stele pentru Ucraina” în Oradea, Piața Ferdinand I, în fața Teatrului Regina Maria, între orele 17.30 – 19.00, luni, 24 octombrie 2022.

Evenimentul din acest an, cu tema: ”Războiul aduce sărăcie”, s-a organizat la 8 luni de la începutul războiului în Ucraina (24 februarie 2022 – 24 octombrie 2022).

Programul evenimentului a debutat cu vizionarea expoziției de pictură realizată de artista plastică Iliana Romanchak și de copiii și tinerii ucraineni coordonați de prof. Natalia Filatkina.

PSS Laszlo Bocsei, PSS Virgil Bercea, Carmen Polman, reprezentatul Kivanis Art, pr. Jozsef Raina, directorul Caritas Catolica și Ramona Paltin, managerul fundraiser Caritas Eparhial au aprins o lumânare ca gest de solidaritate pentru persoanele din Ucraina.

A urmat un moment muzical susținut de Ansamblul Claselor de operă, Facultatea de Arte, Universitatea din Oradea și Universitatea Creștină Partium Oradea. Profesori coordonatori: Conf. univ. dr. Florina Maris Hinsu, Conf. univ. dr. Carmen Vasile, Lect. univ. dr. Ariadna Zenaida Mircescu; Corepetitori: Lect. univ. drd. Szekely Attila Balint, Universitatea Creștină Partium, Studenta în anul I la master Oros Cristina Petra, Universitatea Oradea.

După momentul muzical au vorbit Carmen Polman, reprezentantul Kivanis Art, József Dunai, directorul general Caritas Catolica, pr. Olimpiu Todorean președintele Caritas Eparhial, PSS Laszlo Bocsei și PSS Virgil Bercea.

Rugăciune pentru pace a fost rostită în limba română, maghiară și ucraineană de: PSS Virgil Bercea, PSS Laszlo Bocsei și pr. Alexandru Buzalic.

Mărturiile au fost date de Mariia Zalizniak și Olha Taranukhah, urmate de un moment muzical susținut de Angelina Ivancha.

Binecuvântarea dată de episcopi, urmată de invitația ca toți participanții să ducă acasă o lumânare ca simbol al solidarității noastre, au încheiat evenimentul ”Un milion de stele pentru Ucraina”.

Pr. Olimpiu Todorean

 

Cuvânt PSS Laszlo Bocsei:

“Este o seară mai specială, pentru că avem întotdeauna provocări, noi și neașteptate, la care suntem chemați în calitatea de oameni și de creștini să găsim un răspuns potrivit. Vorbim despre ororile războiului din Ucraina, despre refugiați, despre victime și despre un deznodământ pe care îl așteptăm să fie cât mai rapid și cât mai pozitiv. Aprindem aceste lumini ca semn al solidarității noastre cu toți cei afectați de război, dar și cu toți cei care se confruntă cu situații dificile în viața lor. Mă gândesc că, privind la aceste pâlpâieli, ale acestor mici luminițe, putem să ne punem întrebarea: „Cât valorează lumina pentru noi?”. Și nu mă gândesc la facturi, ci la ce înseamnă lumina în viața noastră, în viața comunității. Dar, de multe ori, nu știm cât valorează și vedem că cedăm în fața întunericului, pentru că aceasta se întâmplă acum în lumea aceasta când întunericul e mare, întunericul războiului, întunericul urii, întunericul egoismului, întunericul puterii și al intereselor. Noi aprindem o mică luminiță, semn că noi vrem la lumină și facem acest lucru cu credința că noi putem aduce lumina în viața oamenilor. Și de aceea mulțumesc tuturor acelor care și azi, dar și în zilele trecute, în lunile trecute, rămân deschiși față de nevoile cu care ne confruntăm, atunci când nu trecem fără o sensibilitate pe lângă problemele cu care se confruntă societatea și lumea noastră. Mulțumesc tuturor celor care se implică, tuturor celor care au inițiative, tuturor care oferă timp, energie, și, da, și o contribuție materială pentru  a putea să ajutăm pe alții. Bunul Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei care simt împreună cu cei suferinzi și îi invit și pe toți cei aici prezenți să rămânem statornici în a face binele și a lupta pentru pace, bună înțelegere și adevăr!”

 

Cuvânt PSS Virgil Bercea:

“<<Plângeți cu cei ce plâng, bucurați-vă cu cei ce se bucură!>>

În alți ani, ne adunam pentru un ”Milion de stele” cu alt suflet. De data aceasta, suntem cu sufletul frânt pentru ceea ce se întâmplă aici, lângă noi. Sfântul Părinte Papa Francisc îndemna, pe la începutul războiului, după câteva zile, să avem grijă să nu ne obișnuim cu războiul. Și vedeți că, din aproape în aproape, ne-am obișnuit. Vedem aceleași lucruri, aceeași tragedie, noi suntem un pic mai departe, un pic mai speriați, dar începem să ne obișnuim. Aceste lumânări cred că sunt lacrimile celor care au trebuit să fugă, mai ales lacrimile pentru cei care nu mai sunt. Războiul nu poate să aducă altceva decât suferință, încercare, moarte, durere, lacrimi. Am aprins o lacrimă de iubire pentru cei care sunt în suferință și încercăm să fim și noi alături de ei. Bunul Dumnezeu să ne ajute să rămânem mereu aproape de cei care sunt în suferință! Bunul Dumnezeu să binecuvânteze Ucraina și toate părțile din lume unde este la ora actuală război! Dar, de data aceasta, noi ne rugăm pentru Ucraina. La Paști am avut o familie de ucraineni la masă. Opt erau. Și, în timpul mesei, doamna în vârstă, fostă profesoară de franceză în Ucraina, la Odesa, a fost tot timpul cu lacrimi în ochi. Nu mai aveau casă, nu mai aveau masă. Mare lucru! Știm cu adevărat, pentru ei, să oferim o lacrimă într-o lumânare cu toată sinceritatea și din tot sufletul și din toată inima noastră. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu, așa să ajute Dumnezeu pe toți cei care au responsabilitatea să ia decizii în favoarea păcii. Lăudat să fie Isus!”

Cuvânt Pr. Olimpiu Todorean, președinte Caritas Eparhial Oradea: ”Poate v-ați întrebat: ”Ce înseamnă persoanele refugiate din Ucraina pentru noi, cei din Asociația Caritas Eparhial Oradea?”

Înseamnă mama care adoarme plângând cu copiii lângă ea, nemaiavând viața obișnuită de acasă, devenită acum frânturi de amintiri ce par din altă viață, cu gândul la cei ai ei rămași ”acolo”, despre care aproape că nu mai știe nimic…

Înseamnă femeia însărcinată care naște aici și al cărei soț este pe front, neștiind dacă micuțul abia născut își va cunoaște vreodată tatăl…

Înseamnă tatăl care povestește cu glas înecat de emoție despre sclipirea de fericire din ochii copilului de doar câțiva ani care îi mărturisește că este fericit aici, în țară străină, pentru că nu mai trebuie să stea, zile întregi, ascunși în beci…

Înseamnă bunicii care și-au luat nepoții și, la o vârstă la care în mod obișnuit ne bucurăm de timp liber și de cei dragi ai noștri, ei încep o nouă viață, alegând să protejeze cu orice preț vlăstarele iubirii copiilor pentru care, poate, nu au avut niciodată destul timp…

Înseamnă familia care nu mai are glas să strige că se confruntă nu doar cu aceste consecințe ale războiului, ci și cu probleme de sănătate ale copiilor pentru care fiecare zi care trece este ireversibilă, în ceea ce privește evoluția bolii…

Înseamnă oameni care au pus toată viața lor într-un rucsac și au coborât dintr-un tren care i-a adus într-o gară străină, într-o țară străină, într-o lume străină, neștiind încotro să facă primii pași și nefiind așteptați de cineva cunoscut…

Înseamnă bătrâni singuri ajunși aici, care întrebau inclusiv prin privirea plânsă dacă fiica lor este aici, în stația asta de tren care îi sperie pentru că ei nu cunosc aici pe nimeni…

Înseamnă reîntregire de familii, cu emoție și neliniște, pe un peron luminat de un asfințit care parcă le îmbrățișa trupurile stoarse de oboseală și griji…

Înseamnă speranța unui nou început, mai ales pentru adolescenții care sunt abia la primii pași, speriați și îngroziți pe un drum impus de vremuri crunte și nemiloase, dar care au format aici, la Oradea, o comunitate care sfidează războiul prin demnitatea de a zâmbi, de a merge înainte…

Înseamnă provocarea continuă de a fi mai umani, mai atenți la greul semenilor noștri și înseamnă transformarea lacrimilor care nu demult curgeau din frică, neputință și disperare în recunoștință, îmbrățișări, zâmbet și curajul de a crede, totuși, că lumea aceea mai blândă unde iubirea, respectul, grija și solidaritatea nu sunt simple vorbe goale, ci există în continuare aici, la Oradea, și doar împreună putem ține această lume în viață!

Înseamnă…

Și de unde știm noi toate acestea și multe altele pe care nu le putem spune acum pe toate?

De la cele 83 de familii (325 de persoane, tineri și adulți și 25 de copii de clasele I-IV) înscrise în baza de date și cu anchetă socială realizată la Centrul de Informare și Consiliere pentru Refugiați Oradea, pe scurt CICRO.

Implicarea Asociației Caritas Eparhial Oradea a început cu colecta de alimente și alte bunuri de strictă necesitate, organizată la îndemnul Preasfințitului Virgil, produse ce au fost transportate la Apșa de Jos, în Ucraina, acolo unde erau adăpostite mii de persoane ucrainene care nu doreau să plece din țară, dar care au fugit din calea războiului.

Mai apoi, prin CICRO, ne ocupăm îndeaproape de refugiații din Ucraina, oferind serviciile de asistență socială ce includ: informare, însoțire și mediere la instituțiile abilitate să se implice în problematica refugiaților, facilitare a găsirii unei locuințe, a unui loc de muncă, a accesului la servicii medicale, sprijin material și financiar, sprijin și consiliere psihologică individuală.

Din 5 septembrie, CICRO a devenit, pentru copiii din clasele primare, echivalentul școlii ucrainene la Oradea. Astfel, mulțumită personalului didactic ucrainean, organizăm zilnic, pentru elevii din clasele I și II, un program educațional care respectă curricula ucraineană, într-un sistem tip after school. Copiii sunt înscriși în învățământul de Stat sau privat în Ucraina și participă zilnic la ore ținute de învățătorul nostru. Manualele și caietele de lucru pe care le folosim la centru corespund tuturor cerințelor din învățământul ucrainean. Pe parcursul anului, elevii participă la evaluări online la școlile la care sunt înscriși, iar după finalizarea cu bine a acestora, trec în următorul an școlar, pe care vor putea să îl urmeze fie în România, fie în Ucraina, în orașele lor natale.

Și nu doar atât. Caritas Eparhial a angajat șase persoane ucrainene la CICRO: translator, învățători, profesor și psiholog, iar la Centrul Rezidențial ”Casa Frențiu”, o altă persoană ca îngrijitor.

Astăzi, în această seară, aici, nu putem schimba lumea toată, dar putem să fim aproape de cei care trăiesc în comunitatea noastră, Oradea, prin acțiuni concrete.

Și, pentru a ne manifesta solidaritatea cu toate victimele acestui război, cu cei mutilați, cu cei strămutați, cu cei despărțiți, cu cei chinuiți, disperați și singuri, dar care continuă cu demnitate să lupte pentru valorile în care cred, v-am invitat în această seară, la 8 luni de la începerea războiului în Ucraina, să aprindem lumânările solidarității pentru a oferi un semn vizibil de conștientizare a situației acestora și de a lăsa o donație, dacă nu azi, chiar și în zilele următoare, sprijinindu-ne astfel în activitatea noastră.

Vă mulțumesc pentru participarea la acest eveniment de conștientizare a faptului că războiul întotdeauna aduce sărăcie și suferință!”