CENTENAR TERTULIAN LANGA

CENTENAR TERTULIAN LANGA

Vă prezentăm astăzi, când se împlinesc 100 de ani de la nașterea părintelui Tertulian Langa, documentarul realizat de doamna Liana Gota, de la Televiziunea Română, sub titlul de „Centenar Tertulian Langa”, un omagiu adus părintelui Tertulian Langa.

 

 

Părintele Tertulian Langa, s-a născut la 26 octombrie 1922 la Târgu Mureş. Este fiul lui Tertulian Langa şi al Elisabetei Nicola. Tatăl, originar din Făgăraş (Şercaia), şi-a făcut liceul şi teologia la Blaj. Mama, originară din Sibiu, descendentă directă din Horia (din fiul Luca al lui Nicola Ursu stabilit la Măierii Sibiului), a făcut Liceul la Surorile Ursuline din Sibiu. O dată cu ocuparea Ardealului, împreună cu părinţii care se stabiliseră la Târgu Mureş, se refugiază la Sibiu, unde urmează Liceul Gh. Lazăr (1940).

Hotărăşte să-şi continue studiile la Bucureşti. Se înscrie la Drept, Filosofie şi Litere. După licenţă, se înscrie la doctorat, pe care nu îl va încheia nici după ieşirea din închisoare. A avut parte de mari personalităţi printre profesori: pe Ion Petrovici şi pe Mircea Florian la Filosofie, pe Istrate Micescu la Drept, pe Tudor Vianu, Nicolae Cartojan, Dumitru Caracostea, Alexandru Rosetti şi pe italienistul Alexandru Marcu, la Filologie.

A funcţionat o vreme ca bibliotecar şi asistent la catedra profesorului G. G. Antonescu de la Pedagogie, în Bucureşti. Între timp (1944-1948) urmează cursuri de Teologie şi filosofie creştină la Bucureşti şi la Blaj, cu monseniorul Vladimir Ghika, cu pr. Tit Liviu Chinezu şi pr. Prof. Ioan Miclea.

Un contact deosebit a fost cel cu mons. Vladimir Ghika pe care, timp de 7 ani, l-a avut duhovnic. Spre întâlnirea cu el a fost pregătit de episcopul Ioan Suciu, care anual mergea la Târgu Mureş pentru a ţine exerciţii spirituale.

La 11 ianuarie 1948 se căsătoreşte la Bucureşti cu Doina Ana Ştefan, studentă la Arte Plastice – Artă Decorativă şi la Litere, cununia fiind oficiată de mons. Vladimir Ghika şi de (viitorul episcop martir) Tit-Liviu Chinezu, la Bucureşti.

Trei luni mai târziu, la 23 aprilie 1948 este arestat şi condamnat, pentru crima de uneltire împotriva ordinii sociale de stat, la 20 ani muncă silnică. Iese din închisoare după mai bine de 16 ani, la 26 iunie 1964, după ce a cunoscut penitenciarele şi lagărele de muncă ale regimului comunist de la Malmaison, Ministerul de Interne, Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud, Lugoj, Galaţi, Salcia-Grădina (Balta Brăilei).

În octombrie 1948 (la trei luni după arestare) se naşte fiica Maria Manuela, iar după ieşirea din închisoare se nasc Cristian Maria Vladimir (1965) şi Emanuel Marian Iosif (1967).

După eliberarea din 1964 va fi succesiv şomer, hamal, muncitor necalificat, muncitor terasier, magazioner de şantier, contabil de materiale, traducător (franceză, italiană, engleză, spaniolă, maghiară), dactilograf, documentarist, psiholog industrial, a înfiinţat primul laborator din Cluj de psihologie industrială şi ergonomie, membru al Asociaţiei internaţionale de psihologie (Bruxelles), Cercetător ştiinţific psihosociolog (ICP- Cluj).

Este hirotonit preot greco-catolic în clandestinitate în 20 decembrie 1964, având ca moto şi program de viaţă: Eu şi casa mea vom sluji Domnului (Iosua 24,15). În tot timpul de slujire în „catacombă”, (anii interdicţiei Bisericii Române Unite) a vizitat neostenit bolnavii, a fost duhovnic şi a format generaţii întregi de tineri şi copii, de viitori preoţi, a contribuit la păstrarea şi formarea conştiinţei româneşti şi greco-catolice, cu meditaţii, reculegeri, exerciţii spirituale, cuvântări ecumenice; l-a slujit neprecupeţit şi devotat pe Domnul în mica Biserică a Casei prin Taina Căsătoriei, în dăruire reciprocă alături de soţia Doina, timp de 65 ani, bucurându-se de un fiu preot, Cristian, de un ginere preot, Anton Goţia, de trei copii, şase nepoţi şi doi strănepoţi.

Succesiv va avea şi funcţii de răspundere în cadrul eparhiei de Cluj, vicar general şi ordinarius al Eparhiei de Cluj Gherla, profesor de teologie în clandestinitate, iar după 1989 vicar general eparhial, profesor în corpul didactic al Institutului Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul”, Conferenţiar universitar şi Decan al Facultăţii de Teologie Greco-catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, participând activ la procesul de reconstrucţie al Bisericii şi, alături de I.P.S. George Guţiu, pune şi piatra de temelie a actualei catedrale greco-catolice în construcţie, a Martirilor şi Mărturisitorilor secolului al XX-lea.

Emisar al Bisericii Române Unite la Parlamentul Europei, Sfântul Scaun, Viena, Paris, Madrid. Retras din activitatea publică a curiei în 1997, rămâne să asigure o slujire liturgică vizibilă doar la catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj, până în anul 2009, continuând să se manifeste ca scriitor bisericesc, conferenţiar şi orator de catedrală.

A celebrat zilnic sf. Liturghie acasă, în capela înfiinţată încă din anii clandestinităţii, până aproximativ în iarna anului 2011, când boala l-a împiedicat şi l-a constrâns de multe ori la pat, dar în fiecare zi de uşoară ameliorare căuta să nu piardă celebrarea Jertfei euharistice. Imposibilitatea deplasării şi dificultăţile tot mai accentuate în păstrarea echilibrului, agravarea, complicaţiile şi diversificarea bolilor, cu manifestarea multor sechele din anii de închisoare, au culminat cu internarea timp de mai multe luni de zile şi încheierea slujirii în Biserica luptătoare în dimineaţa zilei de 30 iulie, pentru a se uni rândurilor Bisericii triumfătoare şi mijlocitoare.

+++

Deasemenea recent a văzut lumina tiparului si volumul din Coleția „Mica Romă”  a cărții document „Trecând pragul tăcerii”, apărut la Editura Vremea în care părintele Cristian Langa amintește următoarele:

„Cititorului, care va simți nu o dată tentația întrerupe­rii lecturii, pentru a-și acorda un respiro, îi mărturisim un lucru: nu se pot cuprinde într-un singur volum, și nici în zece, șaispre­zece ani de trăiri intense în care se împletesc suprana­turalul cu decăderea și bestializarea spiritului omenesc, teroarea cu certitudinea prezenței Providenței, mojicia crasă cu tandrețea, brutalitatea insolentă cu rugăciunea și iertarea purificate prin foc și suferință.

«E mare cartea, e grozavă, dar nimeni nu va putea afla sau ima­gina tot ce am trăit noi acolo și oricum nimeni nu va crede că au fost cu putință atâtea în șaisprezece ani!» – Tertulian Langa. O spunea nu doar pentru ororile la care a fost martor sau victimă, dar și pentru calitatea de loc de sfințire și de întâlnire cu Dumnezeu care a fost închisoarea. Și a trecut prin zece închisori!” Din „tainița rusească”, la Malmaison, Pitești, Văcărești, FORTUL 13 din Jilava, cu „duba neagră” la Gherla, Aiud, Lugoj, Galați și Insula Mare a Brăilei 1948-1964.

 

Despre autor

...

Publicatii

ian.0 Posts
feb.0 Posts
mart.0 Posts
apr.0 Posts
mai0 Posts
iun.0 Posts
iul.0 Posts
aug.0 Posts
sept.0 Posts