De partea binelui…

Jumătatea săptămânii în curs ne-a adus încă o realizare, încă o bucurie care însumează grijă, eforturi, empatie și dărnicie. Suntem mai aproape cu un pas de cei la care va ajunge ajutorul pentru care Asociația Caritas Eparhial Oradea, la îndemnul Episcopiei Greco-Catolice Oradea, și-a asumat răspunderea că îl va oferi celor care au nevoie, la rândul lor, de sprijin pentru a putea fi alături de semenii noștri ucraineni.

Astfel, în cursul după-amiezii de 6 aprilie 2022, a fost pregătit și trimis al doilea transport pentru localitatea Apșa de Jos, Ucraina. Susținem, în acest mod, eforturile pe care părintele paroh al Parohiei Greco-Catolice „Sfântul Ierarh Nicolae”, Țuțuraș Daniel-Olimpiu le face, împreună cu cei care-i sunt aproape, pentru miile de persoane care ajung din estul Ucrainei și care au nevoie urgentă de hrană, de încălțăminte și de haine. Și acest transport ne-a fost oferit de domnul Gheorghe Scorțe.

Ajutorul nostru – reprezentat prin cele 2 tone de alimente neperisabile, produse de igienă, dulciuri, încălțăminte și îmbrăcăminte – nu ar fi putut fi concretizat fără mărinimia credincioșilor din Parohia Greco-Catolică, Beiuș, Congregația Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus din Oradea, a credincioșilor din Perugia, Italia și fără generozitatea nemărginită a micuților școlari ai Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea. În egală măsură, alți oameni care au trecut pragul centrului de colectare situat pe str. Ioan Cantacuzino nr. 56 din Oradea au oferit din puținul lor, dorind parcă să mângâie pe cei care sunt atât de greu încercați, timp de 6 săptămâni, deja…

Responsabili și dornici să ajute au fost, și de această dată, voluntarii asociației dar și voluntari de la Facultatea de Asistență Socială din Oradea. Au ales să rămână alături de noi inclusiv după intervalul orar programat în cursul unei zile pentru această colectă, au renunțat la planurile lor pentru timpul liber și au revenit, cu entuziasm și implicare. Ne-au ajutat la sortarea alimentelor, a hainelor, dar și la verificarea termenelor de valabilitate ale produselor primite. Am reușit, în acest fel, nu doar să pregătim cutiile pentru transport, ci și să ne cunoaștem mai bine, să lucrăm în echipă și să dezvoltăm relații interpersonale pe care urmează să le consolidăm cu fiecare revedere.

Sperăm ca tot ceea ce am reușit să facem împreună în ultimele săptămâni să ajungă sub formă de bucurie la semenii noștri ucraineni, pentru care singura formă de supraviețuire o reprezintă demnitatea de a cere și de a accepta ajutor.

Providența a făcut ca Preasfinția Sa Virgil Bercea să fie în vizită la Sighet când Caritas a trimis al doilea camion cu ajutoare. L-am rugat să ne împărtășească câteva gânduri:

”Ieri am fost la Sighet pentru că, de două săptămâni, seminariștii noștri sunt la Casa Congregației Surorilor Maicii Domnului, Congregație care a pus, încă din primele zile, la dispoziția Primăriei Sighet, casa pentru găzduire refugiaților din Ucraina. Sora Adriana mi-a spus că, pe acolo au trecut deja peste 1.200 de persoane și că au un grup care s-a oprit și vor rămâne pentru încă o perioadă acolo.

Seminariștii noștri, nu doar cei de la Oradea ci și cei de la Blaj și de la Cluj, sunt prezenți acolo ca să ajute surorile să gestioneze această situație destul de grea, deoarece trebuiau gestionate probleme de primire, de cazare, de asigurarea meselor, apoi de a-i ajuta să plece pe cei care doreau să meargă mai departe.

Eu am mers acolo pentru a-i încuraja pe seminariști, să le reamintesc că noi ținem foarte mult ca să îl ajutăm pe cel ce este la ananghie și mai ales pe aceste persoane care acum au trebuit să își lase casele și patria și să fugă din calea războiului.

Imediat după începerea războiului, o prietenă apropiată sufletului meu, doamna Carmen Pantiș, mi-a dat un telefon și m-a întrebat: «Părinte, unde putem să dăm ceva?» Și, atunci l-am chemat pe părintele Olimpiu și i-am zis: «Părinte, trebuie să ne organizăm.» Așa s-a reușit ca la Caritas Eparhial să se adune tot ceea ce oameni de bună voință și de bună credință au voit să adune și să ajute prin Biserica noastră.

Întâmplarea a fost că ieri, când am plecat la Sighet, Caritas Eparhial Oradea a trimis un alt transport pentru refugiați în Apșa de Jos, Ucraina. Părintele din Apșa mi-a spus că acolo sunt vrei 3.000 de refugiați care au nevoie de ajutor. S-au oprit acolo pentru a fi mai aproape de frontieră în cazul în care războiul se apropie, iar dacă nu, să se poată întoarce mai ușor la casele lor.

Odată ajuns acolo am găsit fețe triste și eu am venit trist de acolo pentru că nu poți veni altfel. Este o tragedie ce se întâmplă, văzând aceste femei și acești copii care sunt găzduiți la Sighet. Femeile aproape toate au izbucnit în lacrimi când m-au văzut și am încercat să trec foarte discret ca să nu provoc mai multă durere. Am fost impresionat foarte tare, mai ales când am văzut copii care rămân cu bucuria lor acolo, în sala de mese, mâncau, alergau, se jucau, se dădeau pe leagăne în curtea surorilor.

Este mare lucru această disponibilitate a românilor. Nu am crezut niciodată că pot fi atât de disponibili cu semenii noștri. Vreau să îi felicit și Bunul Dumnezeu nu îi va uita niciodată pentru că El însuși a spus: «am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost fără adăpost și mi-ați dat un loc să dorm». Dragii mei români ați făcut-o pentru ucraineni de data asta, dar ați făcut-o pentru Cristos care este în suferință.

Vă mulțumesc tuturor celor care v-ați implicat și mulțumesc și familiei din Ucraina care a dorit să rămână în orașul nostru, în spațiile Episcopiei noastre, care ne-a dat o lecție despre cum să înțelegem valoarea binelui pe care noi îl avem. Ori de câte ori îi întâlnesc sunt cu surâsul pe buze și cu lacrimi în ochi.

Mereu și în fiecare zi la Liturghie mă rog pentru încetarea războiului în Ucraina și pace în lume. Bunul Dumnezeu să ne asculte rugăciunile la toți și Maica Sfântă să ne ocrotească pe noi și pe poporul ucrainean care astăzi este la mare ananghie.”

Pr. Olimpiu Todorean

Președinte