Papa Francisc a scris introducerea la o carte scrisă de Cardinalul Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Papale. Noua carte, intitulată „Francesco il guillare di Dio” (în traducere aproximativă „Francisc, bufonul lui Dumnezeu”) spune povestea fratelui Pacificus, un discipol al Sfântului Francisc de Assisi. Cartea este publicată de Edizioni Francescane Italiane.

Sfântul Părinte subliniază că lucrarea este scrisă pentru persoane căutătoare, „ca un dar” plin de „stimă și încredere” pe care îl încredințează tuturor tinerilor. Mai remarcă faptul că probabil mulți au citit și au pus la îndoială cuvintele lui Isus din Evanghelii: „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere primește și oricine caută găsește și cel ce bate este deschis „(Matei 7,7-8). „Acestea sunt cuvinte puternice, pline de o promisiune mare și exigentă”, afirmă Papa. „Dar ne-am putea întreba: trebuie să fie luate în serios? Dacă îi cer ceva Domnului, va asculta cu adevărat cererea mea? Dacă îl caut, îl voi găsi? Dacă bat, va deschide El ușa pentru mine?… Nu pare să invalideze uneori experiența această promisiune?… Pot fi sau nu de încredere aceste cuvinte?… Nu vor fi și ele, ca atâtea alte cuvinte pe care le aud în jurul meu, o sursă de iluzii și deci de dezamăgire?” Aceste întrebări ne amintesc de un alt pasaj din Scriptură care le luminează în toată profunzimea lor, a spus Papa: „Mă veți căuta și mă veți găsi, căci mă veți căuta din toată inima; Mă voi lăsa să fiu găsit de voi” (Ieremia 29,13-14). Tot așa, „Dumnezeu se lasă găsit, da, dar numai de cei care îl caută din toată inima”, scrie Papa Francisc.

Pontiful continuă ilustrând exemple de promisiuni împlinite atunci când Isus a întâlnit oameni. El spune că Domnul s-a lăsat găsit prin insistența văduvei insistente, prin setea de adevăr a lui Nicodim, prin credința centurionului, prin strigătul văduvei din Nain, prin dorința de sănătate a leprosului și prin dorul lui Bartimeu după vedere. Acești oameni, subliniază Sfântul Părinte, „sunt cei pentru care găsirea unui răspuns devenise o chestiune esențială… Oricare dintre ei ar fi putut pronunța pe bună dreptate cuvintele Psalmului 63: ‘Sufletul meu e însetat de Tine, pe Tine te dorește trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat și fără apă’.” Tot așa, „cel care caută găsește dacă întreprinde căutarea din toată inima, dacă Domnul devine la fel de vital pentru el ca apa pentru pustiu, ca pământul pentru sămânță, ca soarele pentru floare”. Acest lucru respectă libertatea noastră, deoarece credința nu este dată în mod automat, indiferent de participarea noastră, ci mai degrabă „îți cere să te implici la persoana întâi și cu întreaga ta ființă. Este un cadou care vrea să fie dorit. În esență, Iubirea vrea să fie iubită.”

„Poate că l-ați căutat pe Domnul și nu l-ați găsit. Permiteți-mi să vă pun o întrebare: cât de puternică era dorința voastră pentru El?” întreabă Papa. „Căutați-l cu tot imboldul inimii voastre, rugați-vă, cereți, invocați, strigați și El, așa cum a promis, va fi găsit”. Pentru că „Domnul dorește ca voi să îl căutați, ca El să vă poată găsi”. Reamintind cuvintele Sfântului Grigorie de Nazianz, „Deus sitit sitiri”, Papa Francisc explică în continuare că „Dumnezeu este însetat ca noi să însetăm după El”, pentru ca, găsindu-ne dispuși, să ne întâlnească.

„Ce ar fi dacă El v-ar bate astăzi la ușă?”, întreabă Papa. „Când Domnul ne cheamă la Sine, El nu vrea compromisuri sau ezitări din partea noastră, ci un răspuns radical.” Ilustrând importanța răspunsului la chemarea lui Dumnezeu, Papa Francisc povestește istoria unui renumit „Rege al versurilor” care s-a întâlnit într-o zi cu Sfântul Francisc în mănăstirea Colpersito din San Severino Marche. În mod similar cu Sfântul Paul, lovit de lumină pe drumul său spre Damasc, acest „rege al versurilor” a fost lovit de sfințenia Sfântului Francisc și și-a pierdut imediat toată ezitarea. În acel moment, „s-a născut un om nou”, explică Papa. „Nu mai era William de Lisciano, regele versurilor, ci fratele Pacificus, un om locuit de o nouă pace necunoscută până atunci. Din acea zi, a devenit cu totul pentru Dumnezeu, consacrat în întregime Lui, unul dintre cei mai apropiați tovarăși ai Sfântului Francisc, un mărturisitor al frumuseții credinței.”

Invitând în continuare tinerii să citească cartea, Papa Francisc le reamintește că „Dumnezeu nu a încetat să cheme” și nu se obosește să vină în întâmpinarea noastră, „precum păstorul își caută oile pierdute, precum femeia caută moneda pierdută, precum tatăl își caută copiii.” „Dacă veți reduce volumul altor lucruri și veți crește volumul celor mai mari dorințe, îl veți auzi tare și clar în interiorul vostru și în jurul vostru”, spune Pontiful. Dumnezeu continuă să cheme și așteaptă cu răbdare de la noi același răspuns pe care l-a dat Fecioara Maria: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Luca 1,38). „Dacă aveți curajul să renunțați la garanții și să vă deschideți spre El „, concluzionează Papa Francisc, „o lume nouă vi se va deschide; iar voi, la rândul vostru, veți deveni o lumină pentru ceilalți”.

Sursa: www.catholica.ro