„Marti, 30 ianuarie 2018, în jurul orei 8.30, în conventul franciscan din Galati, pr. Eugen Blajut (senior) OFMConv. a plecat în casa Tatalui ceresc, dupa câteva zile de suferinta în care starea sanatatii i s-a agravat foarte mult.
Parintele Eugen a slujit ca vicar parohial si ca paroh în mai multe comunitati parohiale din Dieceza de Iasi si din Arhidieceza de Bucuresti, iar dupa pensionare a fost cooptat de superiorii Provinciei Franciscane în activitatea de profesor, formator si director spiritual în casele de formare ale Provinciei.
Din anul 1998 s-a retras în conventul din Galati unde a continuat sa-l slujeasca pe Dumnezeu mai ales în scaunul de Spovada si la biroul parohial unde era cautat zilnic de credinciosi pentru consiliere spirituala.
A închis ochii pentru aceasta lume înconjurat de confratii sai din conventul din Galati, de care a fost îngrijit în ultimii ani, recunoscator Domnului pentru ca l-a binecuvântat cu atâtea daruri dupa cum scrie în Testament: "Multumesc lui Dumnezeu pentru viata ce mi-a dat-o, asa cum a fost, si cer iertare pentru tot ce am gresit" (Testament 1991).
Mai multe date despre viata si activitatea parintelui se afla în bibliografia alaturata.
Înmormântarea va avea loc sâmbata, 3 februarie 2018, începând cu ora 12.00, în biserica romano-catolica din Galati!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
* * *
Biografia parintelui raposat pr. Eugen Blajut sr.
(1925-2018)
S-a nascut la 7 septembrie 1925 în satul Halaucesti (Iasi), fiind primul dintre cei patru copii ai sotilor Iosif si Maria Blajut.
Dupa încheierea primelor 4 clase primare, la vârsta de 11 ani a fost primit în Seminarul Franciscan din Halaucesti, unde va urma mai întâi cursul gimnazial (1936-1940) si apoi pe cel liceal (1940-1944).
În anul 1945 a fost admis în Noviciatul Franciscan unde-l va avea magistru pe pr. Mateo Ghiuzan.
În toamna anului urmator, 1946, începe studiile teologice la Luizi-Calugara, iar în anul 1947 va fi transferat la Oradea cu un grup de alti 7 frati teologi din anii 2 si 3 pentru a continua formarea franciscana si teologica.
Dupa interzicerea Bisericii Greco-Catolice se va întoarce la Luizi-Calugara, unde va ramâne pâna în ianuarie 1949 când Facultatea de Teologie a fost închisa de regimul comunist.
Dupa o scurta încercare de continuare a formarii teologice în casa parohiala din Adjudeni, la sfaturile superiorilor, în septembrie 1949 a dat examen si a fost admis la Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti, pe care însa a fost nevoit sa o întrerupa în luna decembrie a aceluiasi an, din cauza îmbolnavirii de ulcer duodenal perforat si interventiei chirurgicale la care a fost supus. La recomandarea medicilor, a revenit în casa parinteasca din Halaucesti, unde avea sa ramâna pâna la 16 ianuarie 1950, când a fost arestat pe motiv ca ar fi uneltit, în calitate de student teolog, împotriva ordinii sociale.
Dupa doua luni de anchete, Tribunalul Militar din Galati l-a condamnat, la 30 august 1950, la 4 ani de închisoare corectionala, pe care a executat-o pâna în 1951 în Penitenciarul din Galati, iar apoi la canalul Dunarea-Marea Neagra, unde a lucrat în lagarul de munca fortata de la Poarta Alba. A fost eliberat la 19 ianuarie 1954, cu obligatia de a ramâne în domiciliu obligatoriu la Halaucesti si de a se prezenta lunar la postul local de militie.
Sub îndrumarea parintelui Alois Herciu, comisar provincial, si-a reluat formarea teologica pe care a încheiat-o la Alba-Iulia.
La 13 iunie 1954 a facut profesiunea solemna intrând definitiv în Ordinul Fratilor Minori Conventuali, iar la 8 decembrie acelasi an, a fost hirotonit preot în catedrala romano-catolica din Oradea, de catre PS Stefan Fiedler.
Dupa hirotonire a slujit atât în cadrul Diecezei de Iasi, cât si al Arhiepiscopiei de Bucuresti, mai întâi ca vicar parohial la Halaucesti (1954-1955), Prajesti (1955-1956), Onesti (1956-1957), Galati (1957-1960), Iasi (1960-1964), Husi (1964-1968), Galati (1972-1976), Focsani (1976-1977) si ca paroh la Traian (Neamt) (1968-1972), Câmpina (1977-1979), Cioplea, (1979-1990).
În august 1990 s-a pensionat si a fost repartizat de conducerea Provinciei franciscane în activitatea de predare si formare dupa cum urmeaza: 1990-1991: profesor suplinitor la diferite obiecte si director spiritual, la Nisiporesti; 1991-1992: formator al fratilor religiosi la Luizi-Calugara (1991) iar în 1992: vicemagistru de novici la Prajesti; 1992-1994: profesor de limba latina la Seminarul Liceal Franciscan din Roman si responsabil al fratilor religiosi; 1994-1995: vicar parohial la Nisiporesti; 1995-1996 vicar parohial si formator la Oradea.
Din 1998 s-a retras în conventul din Galati unde a continuat sa slujeasca cu multa disponibilitatea mai ales la biroul parohial unde primea zilnic foarte multe persoane carora le-a acordat un pretios ajutor si suport spiritual.
Între anii 1993-1996 a exercitat si oficiul de secretar provincial.
În 1983 a redactat cele doua volume foarte cunoscute ale Vietilor Sfintilor publicate de Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti. De asemenea, a mai tradus cartile Drum spre noi însine si volumul Prietenia si dragostea.
Dumnezeu sa-l primeasca în rândul sfintilor si alesilor sai!
Pr. Virgil Blaj
secretar provincial
Sursa: http://www.ercis.ro
