„Saptamâna de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor din acest an are ca si tema ”Dreapta Ta, Doamne, si-a aratat taria ”, luata din Cartea Exodului, capitolul 15, versetul 9.
A treia zi de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor a avut loc în Biserica Unitariana, situata pe fosta strada a Castanilor nr.72. Au fost prezenti reprezentanti ai Bisericii Greco-Catolice, Ortodoxe, Romano-Catolice, Penticostale, Reformate precum si a Comunitatii Evreilor Mesianici.
Gazda întâlnirii, doamna pastor Imola Molnar, a facut referire la anumite aspecte legate de istorie, foarte elocvente pentru colaborarea între culte. În anul 1568, când multe ruguri ardeau în Europa din cauza intolerantei religioase, pentru prima data în lume, în Transilvania s-a proclamat libertatea religiei si a constiintei. Este vorba despre Hotarârea Dietei de la Turda, proclamata de catre principele Transilvaniei Ioan Sigismund, urmând convingerile fondatorului Bisericii Unitariene, David Ferencz, Biserica Unitariana fiind cea care inclusiv prin denumirea sa face referire la unitate. Astfel, din punct de vedere religios, Transilvania a fost o oaza a pacii.
Din partea Bisericii Greco-Catolice, cuvântul de învatatura a fost rostit de catre parintele vicar general Mihai Vatamanelu :

Unitatea crestinilor poate fi conceputa în multe feluri si, de obicei, fiecare cult crede ca are dreptate, iar celelalte trebuie sa-i dea dreptate. De obicei, prin armonie noi întelegem faptul ca „eu am dreptate”, iar celalalt „este de acord cu mine”. Acest fel de „armonie” este opusul unitatii, fiind, de fapt, dominarea celuilalt.
În mod real, unitatea presupune iubire în diferenta: adica respectarea si acceptarea diversitatilor. Diversitatea celuilalt nu este un motiv de invidie sau de nivelare, de uniformizare, ci este o bogatie… Dupa cum mâna stânga nu se plânge ca exista si cea dreapta, iar mâinile nu se plâng ca exista, la fel nici picioarele sau ochii… Ci toate madularele alcatuiesc în diversitatea lor un singur trup. La fel noi formam în diversitate singurul trup al lui Cristos. Cine nu accepta diversitatile, nu accepta trupul lui Cristos. Nu-L accepta pe Dumnezeu care este Altul diferit de noi si nu accepta iubirea care uneste diversitatile. Deci neaga esenta credintei!
Când se vorbeste de unitate si uniune, nu se vorbeste despre ceva optional. E o dorinta ca toti credinciosii sa se uneasca… Scopul lumii este tocmai a atinge unirea, a realiza unitatea tuturor diversitatilor. Noi celebram unirea tuturor diversitatilor cu speranta si ne angajam sa o realizam în viata cotidiana, începând de la cei mai apropiati, adica prin acceptarea diversitatilor, prin respectarea celorlalti, prin a construi comuniunea…
Sf. Pavel în 1 Cor. 1, 9 ne spune: „Credincios este Dumnezeu de care ati fost chemati la comuniunea cu Fiul sau, Isus Cristos Domnul nostru.”Asadar „Dumnezeu e credincios, fidel”. Cu alte cuvinte, noi suntem necredinciosi, noi nu-L iubim în mod deplin pe Dumnezeu si nici pe aproapele, însa El ne iubeste si este credincios. Si pentru ca El ne-a chemat, va duce la împlinire, la bun sfârsit chemarea Sa.
Apoi specifica în ce consta chemarea: „noi suntem chemati la comuniunea cu Fiul Sau Isus Cristos”, suntem chemati sa fim în tovarasia lui Isus.
Toti suntem chemati în compania Fiului, pentru ca în tovarasia Sa suntem fii. Si aceasta-i marea chemare, adica sa fim cu El,ca El, identici cu El… Comuniunea cu Fiul ne face fii. Aceasta este sfintenia noastra! Altfel spus, cu Fiul devenim fii, deci suntem diferiti pentru ca avem constiinta ca suntem oameni liberi, iubiti infinit, care stiu sa traiasca precum fratii.
Asadar, întreaga noastra sfintenie, diversitate se reflecta în aceasta comuniune cu Fiul, în a fi în tovarasia lui Isus, care e Fiul. Acest fapt se întâmpla nu pentru ca eu sunt bun, ci pentru ca „El este credincios”… Pentru ca El îmi este Tata. Si ce vrea Tatal? Vrea ca eu sa fiu, sa exist ca fiu. În joc este esenta lui Dumnezeu, daca eu sunt sau nu în comuniune cu Fiul, pentru ca El este Tatal…
Un pastoras se ruga: „Doamne, Eu sunt oaia Ta. Nu ma pierde, caci daca ma pierzi, eu Te pierd pe Tine”.Si-i adevarat. Caci e mai rau pentru pastor daca pierde o oaie… Probabil el a pierdut vreo oaie si l-au pedepsit, deci spune: „Daca ma pierzi, e mai rau pentru Tine”, caci te pierzi pe Tine. Altfel spus, Dumnezeu îsi pierde paternitatea daca ma pierde, iar eu îmi pierd identitatea…
Deci, Dumnezeu nu poate sa nu fie credincios… chiar respectând libertatea mea, pentru ca sunt fiu si El nu constrânge pe nimeni… totusi, El mereu ramâne fidel, credincios. Caci de credinciosia Sa depinde esenta Sa de Dumnezeu si identitatea mea de fiu. Cu alte cuvinte, a intra în comuniunea cu Fiul e identitatea mea de fiu, de om liber, deci mântuit…
Sa cerem ca în saptamâna de rugaciune pentru unitatea crestinilor sa ne întoarcem nu atât la pozitiile uneia sau a alteia dintre confesiunile crestine, ci ca toate confesiunile crestine sa recunoasca faptul ca sunt conduse, îndrumate de singurul Pastor, Isus si în El sa afle radacina credintei si a faptului de a sta si de a calatori împreuna. De multe ori ne rugam sa se formeze un singur staul cu un singur pastor. Însa aceasta cerere este gresita pentru ca în staul oile sunt mulse, tunse si apoi mor de foame. Pastorul e cel care le conduce afara din staul, la pasune. Deci Isus a venit sa ne conduca afara din staul. În Io. 10, 3 se spune ca pastorul: „oile sale le cheama pe nume si le mâna afara”, iar în Io. 10, 16 adauga: „Am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le conduc afara”. Cu alte cuvinte, Isus este cel care darâma toate staulele, pentru a forma o singura turma libera, în pasunea vietii. El nu vrea sa faca un singur staul, în care toti sunt închisi, folositi si apoi ucisi…
Isus este Cel care conduce afara – spre libertatea vietii si spre viata Sa, deci spre libertatea lui Dumnezeu – fiecare oaie care se afla închisa în staulul ei. Daca însa oaia nu iese, aceasta moare acolo… Deci în rugaciune e corect sa cerem sa fie o singura turma si nicidecum un singur staul…