„”Migrantii si refugiatii, oameni cautatori de pace”, este tema Mesajului papei Francisc pentru Ziua mondiala a pacii 2018. Mesajul, purtând data de 13 noiembrie, comemorarea liturgica a patroanei migrantilor, Sf. Francisca Saverio Cabrini, a fost prezentat în Sala de Presa a Sfântului Scaun vineri, 24 noiembrie 2017. Va oferim aici, în traducerea noastra de lucru, mesajul Sfântului Parinte pentru Ziua mondiala a pacii 2018:

Migrantii si refugiatii, oameni cautatori de pace

O urare de pace
Pace tuturor persoanelor si natiunilor pamântului! Pacea pe care îngerii o vestesc pastorilor în noaptea de Craciun (Luca 2,14) este o aspiratie profunda a tuturor persoanelor si tuturor popoarelor, mai ales a celor care sufera mai mult pentru lipsa ei. Printre acestia, pe care îi am în gândurile si rugaciunile mele, vreau sa-i amintesc înca o data pe cei peste 250 de milioane de migranti din lume, dintre care 22 de milioane si jumatate sunt refugiati. Acestia din urma, cum a spus iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea, ”sunt barbati si femei, copii, tineri si batrâni care cauta un loc în care sa traiasca în pace” (Angelus, 15 ianuarie 2012). Ca sa-l gaseasca, multi dintre ei sunt dispusi sa-si puna viata în pericol într-o calatorie care, în cele mai multe cazuri, este lunga si periculoasa, sa îndure eforturi si suferinte, sa înfrunte garduri si ziduri ridicate pentru a-i tine departe de tel.

Cu spirit de milostivire, îi îmbratisam pe toti cei care fug de razboi si de foame sau care sunt constrânsi sa-si paraseasca tarile din cauza discriminarilor, persecutiilor, saraciei si degradarii mediului.

Suntem constienti ca a ne deschide inimile la suferinta celuilalt nu este îndeajuns. Vor fi multe de facut mai înainte ca fratii nostri si surorile noastre sa poata trai din nou în pace într-o casa sigura. A-l primi pe celalalt cere un efort concret, un lant de ajutoare si bunavointa, o atentie vigilenta si întelegatoare, gestiunea responsabila a noilor situatii complexe care, uneori, se adauga la alte si numeroase probleme existente, precum si a resurselor care sunt întotdeauna limitate. Practicând virtutea prudentei, guvernantii vor sti sa primeasca, sa promoveze, sa ocroteasca si sa integreze, stabilind masuri practice ”în limitele permise de binele comun înteles în mod drept, pentru a permite acea integrare” (Ioan XXIII, scris. enc. ”Pacem in terris”, 57). Ei au o precisa responsabilitate fata de propriile comunitati, pentru care trebuie sa asigure drepturile juste si dezvoltarea armonioasa, pentru a nu fi ca un constructor nechibzuit care a gresit calculele si nu a reusit sa duca la capa turnul pe care a început sa-l zideasca (cf. Luca 14, 28-30).

De ce atât de multi refugiati si migranti?
În vederea Marelui Jubileu pentru cei 2000 de ani de la vestirea pacii de catre îngeri la Betleem, sfântul Ioan Paul al II-lea a cuprins numarul tot mai mare de refugiati interni printre consecintele ”unei interminabile si oribile secvente de razboi, conflicte, genocide, epurari etnice”, care au marcat secolul XX (Ioan Paul al II-lea, Mesaj pentru Ziua mondiala a pacii 2003, nr. 3). Noul secol nu a înregistrat înca o adevarata schimbare: conflictele armate si celelalte forme de violenta organizata continua sa provoace deplasari ale populatiei în interiorul granitelor nationale si chiar dincolo de acestea.

Dar persoanele emigreaza si din alte motive, primul dintre toate fiind ”dorinta unei vieti mai bune, unita de multe ori la încercarea de a lasa în urma ’disperarea’ unui viitor imposibil de construit” (Benedict XVI, Mesaj pentru Ziua mondiala a migrantului si refugiatului 2013). Se pleaca pentru a reîntregi propria familie, pentru a gasi oportunitati de munca si de educatie: cine nu se poate bucura de aceste drepturi nu poate sa traiasca în pace. În plus, cum am subliniat în enciclica Laudato si, ”este tragica cresterea migrantilor care fug de mizeria agravata de degradarea mediului” (nr. 25).

Majoritatea emigreaza urmând un parcurs regular, în timp ce unii iau alte cai, mai ales din cauza disperarii, când patria nu le ofera securitate si oportunitati si orice cale legala pare impracticabila, blocata sau prea lenta.

În multe tari de destinatie s-a raspândit mult o retorica ce evidentiaza riscurile pentru securitatea nationala sau povara primirii noilor sositi, dispretuind astfel demnitatea umana care trebuie sa fie recunoscuta tuturor ca fii si fiice ai lui Dumnezeu. Cei care alimenteaza teama fata de migranti, poate în scopuri politice, în loc sa construiasca pacea, seamana violenta, discriminare rasiala si xenofobie, care sunt motive de mare preocupare pentru toti cei care doresc tutelarea oricarei fiinte umane (Discurs catre directorii nationali ai pastoratiei pentru migranti la Întâlnirea organizata de Consiliul Conferintelor Episcopale din Europa, CCEE, 22 septembrie 2017).

Toate elementele de care dispune comunitatea internationala arata ca migratiile globale vor continua sa marcheze viitorul nostru. Unii le considera o amenintare. Eu, în schimb, va invit sa le vedeti cu o privire impregnata de încredere, ca oportunitate pentru a construi un viitor de pace.

Cu o privire contemplativa
Întelepciunea credintei nutreste aceasta privire, capabila sa-si dea seama ca toti facem ”parte dintr-o singura familie, migrantii si populatiile locale care îi primesc, si ca toti au acelasi drept de a se folosi de bunurile pamântului, a caror destinatie este universala, dupa cum învata doctrina sociala a Bisericii. Aici îsi gasesc fundamentul solidaritatea si împartasirea” (Benedict XVI, Mesaj pentru Ziua mondiala a migrantului si refugiatului 2011). Aceste cuvinte ne propun din nou imaginea noului Ierusalim. Cartea profetului Isaia (cap. 60) si, apoi, cea a Apocalipsului (cap. 21) îl descriu ca pe o cetate cu portile mereu deschise, pentru a lasa sa intre oameni din orice natiune, care o admira si o coplesesc cu bogatii. Pacea este suveranul care o conduce si dreptatea, principiul care guverneaza convietuirea din interiorul ei.

Avem nevoie sa îndreptam si asupra cetatii în care traim aceasta privire contemplativa, ”adica o privire de credinta care sa-L descopere pe acel Dumnezeu care locuieste în casele ei, pe strazile ei, în pietele ei […] promovând solidaritatea, fraternitatea, dorinta de bine, adevar si dreptate” (exort. ap. ”Evangelii gaudium”, 71), cu alte cuvinte, realizând promisiunea pacii.

Observându-i pe migranti si refugiati, aceasta privire va sti sa descopere ca ei nu ajung cu mâinile goale: poarta cu sine un bagaj de curaj, capacitati, energii si aspiratii, în afara de comorile culturilor de origine, si în acest fel îmbogatesc viata natiunilor care îi primesc. Va sti sa descopere si creativitatea, tenacitatea si spiritul de sacrificiu din nenumarate persoane, familii si comunitati care, în toate partile lumii, îsi deschid usa si inima în fata migrantilor si refugiatilor, chiar si acolo unde resursele nu sunt abundente.

Aceasta privire contemplativa, în fine, va sti sa orienteze discernamântul celor responsabili cu realitatea publica, astfel încât sa duca politicile de primire pâna la maximum ”limitelor consimtite de binele comun înteles în mod just” (Ioan XXIII, ”Pacem in terris”, 57), adica luând în considerare exigentele tuturor membrilor unicei familii umane si binele fiecaruia dintre ei.

Cel însufletit de aceasta privire va fi în masura sa recunoasca germenii de pace care deja stau sa încolteasca si se va îngriji de cresterea lor. Va transforma, astfel, în santiere de pace orasele noastre, deseori dezbinate si polarizate de conflicte care au în vedere chiar prezenta migrantilor si refugiatilor.

Patru pietre de hotar pentru actiune
A oferi solicitantilor de azil, refugiatilor, migrantilor si victimelor traficului cu fiinte umane o posibilitate de a gasi acea pace pe care o cauta, cere o strategie care sa puna împreuna patru actiuni: primirea, protectia, promovarea si integrarea (Mesaj pentru Ziua mondiala a migrantului si refugiatului 2018, 15 august 2017).

”Primirea” recheama exigenta de a extinde posibilitatile de intrare legala, de a nu-i respinge pe refugiatii interni si migranti spre locuri în care îi asteapta persecutii si violente, si de a echilibra preocuparile pentru securitate nationala cu tutelarea drepturilor umane fundamentale. Scriptura ne aminteste: ”Nu uitati ospitalitatea, caci datorita ei unii, fara sa-si dea seama, i-au primit pe îngeri” (Evrei 13,2).

”Protectia” aminteste datoria de a recunoaste si tutela inviolabilitatea demnitatii celor care fug de un pericol real în cautare de azil si siguranta, de a împiedica exploatarea lor. Ma gândesc în particular la femeile si copiii care se afla în situatii în care sunt mai expusi la riscuri si abuzuri care ajung chiar sa-i faca sclavi. Dumnezeu nu face discriminari: ”Domnul îl ocroteste pe cel strain, el îl sprijina pe orfan si pe vaduva” (Psalm 146,9).

”Promovarea” trimite la sprijinul dezvoltarii umane integrale a migrantilor si refugiatilor. Printre numeroasele instrumente care pot ajuta în aceasta îndatorire, doresc sa subliniez importanta de a asigura copiilor si tinerilor accesul la toate nivelurile de educatie: în acest fel ei nu doar ca vor putea sa cultive si sa fructifice propriile capacitati, dar vor fi mai mult în masura sa mearga în întâmpinarea celorlalti, cultivând un spirit de dialog în locul unui spirit de închidere si de ciocnire. Biblia ne învata ca Dumnezeu ”îl iubeste pe cel strain si îi da pâine si îmbracaminte”; de aceea, îndeamna: ”Iubiti-l pe cel strain, caci si voi ati fost straini în tara Egiptului” (Deuteronom 10, 18-19).

”Integrarea”, în fine, înseamna a permite refugiatilor si migrantilor sa participe din plin la viata societatii care îi primeste, într-o dinamica de îmbogatire reciproca si colaborare rodnica în promovarea dezvoltarii umane integrale a comunitatilor locale. Dupa scrie Sfântul Paul: ”Asadar, voi nu mai sunteti straini si nici oaspeti, ci sunteti concetateni ai sfintilor si oameni de casa ai lui Dumnezeu (Efeseni 2,19).

O propunere pentru doua Pacte internationale
Îmi doresc din inima ca acesta sa fie spiritul care sa însufleteasca procesul care, de-a lungul anului 2018, va conduce la definirea si aprobarea din partea Natiunilor Unite a doua pacte globale, unul pentru migratii sigure, coordonate si reglementate, celalalt cu privire la refugiati. Ca acorduri împartasite la nivel global, aceste pacte vor reprezenta un cadru de referinta pentru propunerile politice si masurile practice. De aceea este important sa fie inspirate de compasiune, clarviziune si curaj, astfel încât sa foloseasca orice ocazie pentru a face sa avanseze constructia pacii: numai în acest fel realismul necesar al politicii internationale nu va deveni o capitulare în fata cinismului si a globalizarii indiferentei.

Dialogul si coordonarea, într-adevar, constituie o necesitate si o datorie proprie comunitatii internationale. Dincolo de frontierele nationale, este posibil ca chiar tari mai putin bogate sa primeasca un numar mai mare de refugiati sau sa-i primeasca mai bine, daca prin cooperarea internationala se asigura acestora disponibilitatea fondurilor necesare.

Sectia ”Migranti si Refugiati” a Departamentului pentru slujirea dezvoltarii umane integrale a sugerat 20 de puncte de actiune (”20 de puncte de actiune” si ”20 de puncte de actiune pentru Pactele globale”, 2017; vezi si Documentul ONU A/72/528) drept piste concrete pentru actualizarea acestor patru verbe în politicile publice, precum si în atitudinea si activitatea comunitatilor crestine. Acestea si alte contributii doresc sa exprime interesul Bisericii catolice fata de procesul care va duce la adoptarea mai sus numitelor Pacte globale ale Natiunilor Unite. Atare interes confirma o solicitudine pastorala mai generala care s-a nascut odata cu Biserica si continua în operele ei multiple pâna în zilele noastre.

Pentru casa noastra comuna
Ne inspira cuvintele Sfântului Ioan Paul al II-lea: ”Daca ’visul’ unei lumi în pace este împartasit de atât de multi, daca se valorizeaza aportul migrantilor si refugiatilor, umanitatea poate deveni tot mai mult familia tuturor si planeta noastra, o adevarata ’casa comuna’ (Mesaj pentru Ziua mondiala a migrantului si refugiatului 2004, nr. 6). Multi, în decursul istoriei, au crezut în acest ”vis” si ceea ce au îndeplinit dovedeste ca nu este vorba de o utopie irealizabila.

Printre acestia trebuie inclusa si Sfânta Francisca Saverio Cabrini, de la a carei nastere pentru cer se împlinesc în 2017 o suta de ani. Astazi, 13 noiembrie, multe comunitati bisericesti celebreaza comemorarea ei liturgica. Aceasta mica mare femeie, care si-a consacrat viata în slujirea migrantilor, devenind mai târziu patroana lor cereasca, ne-a învatat cum îi putem primi, proteja, promova si integra pe acesti frati si surori. Prin mijlocirea ei, Domnul sa ne acorde tuturor sa simtim ca ”rodul dreptatii este semanat în pace pentru cei care fac pace” (Iacob 3,18).

Din Vatican, 13 noiembrie 2017,
Comemorarea liturgica a Sfintei Francisca Saverio Cabrini, patroana migrantilor

Sursa: http://ro.radiovaticana.va
(rv – A. Danca)