„„Gaudeamus igitur” a rasunat vineri, în sala festiva a Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, unde printre emotii, lacrimi si zâmbete elevii claselor a XII – A si B condusi de catre doamnele Monica Blaga si Sorina Mihes, au avut festivitatea de sfârsit a ciclului liceal.
Pe lânga parintii si rudele elevilor, prezenti la festivitate au fost si Preasfintia Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, doamna director a Liceului, Antonia Monica Nica, doamna director adjunct, Rodica Muresan si profesorii Liceului.
În cadrul festivitatii au fost premiati elevii cu rezultate deosebite la învatatura, cei care au participat la diferite activitati scolare si extrascolare, de asemenea primind o diploma simbolica si elevii care si-au început drumul de formare înca din clasele primare în scoala noastra.
Bucuria momentului a fost dubla, aceasta generatie fiind cea care termina Liceul Greco-Catolic, la aniversarea celor 25 de ani de la redeschiderea celei mai vechi unitati de învatamânt din Oradea.

La acest moment festiv, doamna director, Monica Antonia Nica a tinut urmatorul discurs:

Buna ziua!
Laudat sa fie Isus!

Preasfintia Voastra, stimati parinti, dragi elevi absolventi, distins auditoriu,

Este ziua absolvirii! Ultimul sunet de clopotel ce ar trebui ascultat! Este vorba despre acel clinchet de clopotel pe care, de cele mai multe ori, îl consideram muzical. Astazi, el este mai mult de atât. Este emotie. Emotia trecerii noastre prin viata, trecerea de la o treapta la alta, de la o etapa la alta, de la trecut spre viitor.
Momentul acesta are, în însemnatatea sa, o valoare. Este acea clipa pe care atât de multe generatii au serbat-o în felul lor. Astazi, dragii mei absolventi, este momentul vostru. Simtiti-l, traiti-l frumos, imprimati-l adânc în memoria voastra, caci viata va sterge diverse episoade, acesta însa trebuie pastrat. Sunteti frumosi si buni, sunteti curajosi, destepti si descurcareti. Aveti în fata libertatea! Libertatea mult visata, aceea de a face alegeri, de a visa, de a calatori, de a trai.
Tot ce au momentele de cotitura din viata noastra în comun sunt emotiile si oamenii care ne marcheaza existenta. Toate acestea la un loc sunt cele care genereaza schimbari în viata noastra, în functie de intensitatea cu care au fost traite si acceptate.
Emotiile însa pot genera suferinta.
Suferinta genereaza motivatii.
Motivatia aduce performanta.
Performanta creeaza noi si noi emotii.
Noi, dascalii vostri, într-o masura mai mare sau mai mica, v-am dat o parte din noi. Cu fiecare generatie ce trece, ne mai dam câte putin. Dar stiti care e frumusetea? Ca a te darui pe tine nu te saraceste, ci te-mbogateste! În concluzie, noi ne gândim sa continuam ceea ce am început: modelarea, îndrumarea, educarea si sustinerea tinerelor suflete. V-am vazut crescând. Ati intrat în aceasta scoala în vremea când înca nu stiati citi, cel putin 23 dintre voi. Ceilalti v-ati alaturat pe parcurs, iar astazi sunteti o echipa; echipa absolventilor generatiei 2017. Ati parcurs pasii pentru formarea voastra intelectuala si spirituala. Ati avut la dispozitie timp, resurse, sustinere si daruire. Unii dintre voi ati consumat din plin aceste sanse, ceilalti, partial. Dar fiecare dintre voi are un destin bine definit, o cale numai a lui si sta în putinta fiecaruia sa parcurgeti elegant drumul. Noi ne-am straduit sa slefuim frumoasele pietre pretioase puse la dispozitie de parintii vostri. Credem ca am reusit.
Stimati parinti, încrederea oferita de dumneavoastra scolii noastre ne da puterea sa speram ca ceea ce noi, astazi, aici savârsim este cu adevarat de folos societatii si chiar lumii de astazi. Încrederea de a ne încredinta copiii dumneavoastra constituie temelia devizei noastre, aceea de a pregati pentru viitor generatiile ce ne urmeaza. Ne-am straduit sa parcurgem cu profesionalism actul didactic, dar si toate etapele din formarea, copiilor dumneavoastra, însa, momentele când am avut scapari, treceti-le cu vederea. Suntem doar oameni.
Ieri, a avut loc în scoala noastra o întâlnire de 54 de ani de la absolvirea liceului. M-a pus, oarecum, pe gânduri, hai sa-i spunem, maretia, grandoarea unei asemenea vârste. Cum si ce au simtit la timpul lor acesti oameni? Cum privesc spre trecutul vietii lor? Când s-a transformat viitorul în prezent, iar prezentul în trecut? Suntem noi astazi parte din viitorul lor trecut? Dar în viitorul nostru cine se va afla?
Dragii mei, doresc sa va las, în toata modestia mea, câteva îndemnuri. As sublinia cuvintele de aur ce stau în prima linie în constiinta mea: emotie, perseverenta, curaj, munca, disciplina, daruire si iubire.
Îmi amintesc si acum cum îmi batea inima în aceasta sala acum 15 ani când recitam un alt discurs. Era momentul meu si al colegilor mei. Îmi amintesc de îndemnurile dascalilor mei de atunci; o parte dintre ei se afla aici. Eu ma aflu în fata lor, iar voi în fata noastra. Trecutul, prezentul si viitorul, asadar, se întâlnesc din când în când. Spuneam în acel discurs urmatoarele:
Uitati-va în jur! Acesta este liceul meu; o parte din Biserica, o parte foarte importanta pentru ca este formata din suflete. Si nu orice fel de suflete, ci suflete iubitoare de Cristos. Pot sa afirm aceasta cu certitudine, dupa patru ani petrecuti aici, pe bancile acestei scoli dragi mie, alaturi de toti colegii mari si mici, alaturi de profesori si preoti. Si acesta a fost familia mea!
Dragii mei, va îndemn sa aveti propria voastra deviza! Astazi însa, cu riscul de a ma repeta, luati aminte la cea pe care noi, dascalii vostri, v-o propunem: Iubesc ceea ce fac! Ma dedic în totalitate, ma consum, ard ca o flacara uneori. Însa asta nu ma saraceste, dimpotriva, cred ca a te darui pe tine însuti, te îmbogateste.
(Cautatori de vise si dorinte, emotii si momente generatoare de schimbare, oare v-ati întrebat si voi, la fel ca mine, care este rostul nostru aici pe pamânt?)