„Anul 2017 este bogat în aniversari! În Eparhia Greco-Catolica de Oradea avem doua evenimente memorabile: sarbatorim 240 de ani de la fondarea Episcopiei si Jubileul celor 225 de ani de la înfiintarea Seminarului Teologic de la Oradea. Concomitent, întreaga Biserica Catolica este în sarbatoare, comemorând Centenarul aparitiilor de la Fatima, adica 100 de ani de când Maica Sfânta le-a aparut pastorasilor Lucia, Iacinta si Francisc, în localitatea portugheza.
Aflat la poalele muntilor Serra d’Aire, nu departe de orasul Leiria din Portugalia, satul Fatima a fost ales de Sfânta Fecioara, în 1917, ca loc pentru sase aparitii. Prin acestea, a dat nastere unui amplu fenomen spiritual în vederea întoarcerii omenirii spre Dumnezeu. Ea s-a îndreptat spre trei suflete nevinovate de copii, care se ocupau cu pastoritul turmelor familiilor lor: Lucia, de zece ani, precum si verisorii ei, Francisc, de opt si, respectiv, Iacinta, de numai sapte.
Deja cu un an înainte, în 1916, ei au avut experienta vederii Îngerului Pazitor al tarii lor, care i-a îndemnat sa se roage mult, spunându-le ca „Inimile lui Isus si a Mariei asculta glasul rugaciunilor lor”. Semnificatia profunda a acestor cuvinte aveau sa o descopere doar în anul urmator.
Pe 13 mai 1917, toti trei se jucau împreuna, în timp ce se gaseau cu oitele la pascut pe o pasune care apartinea parintilor Luciei si care era denumita de localnici „Cova da Iria” (Valea Pacii). Doua fulgere succesive, venite pe cerul absolut senin, le-a întrerupt jocul, facându-i sa îsi strânga turma si sa o ia spre casa, de teama ca îndaratul muntelui sa nu se ascunda vreo furtuna. Dar fuga le-a fost întrerupta când, deasupra unui stejarel, au vazut „o Doamna îmbracata toata în alb, mai stralucitoare decât soarele, raspândind o lumina mai clara si mai puternica decât un vas de cristal umplut cu apa limpede si pe care-l strabat razele soarelui cel mai arzator”. Dupa ce i-a îndemnat sa nu le fie frica, Ea le-a spus ca vine din Cer si i-a îndemnat sa se întoarca acolo pentru a o revedea în ziua 13 de a lunilor care urmau, pâna în octombrie, când avea sa le spuna cine este. I-a avertizat ca îi astepta foarte multa suferinta, însa ca orice chin putea sa îi fie oferit lui Dumnezeu, pentru întoarcerea pacatosilor. De asemenea, le-a recomandat sa se roage în fiecare zi Sf. Rozar.
Curând au început, pentru ei, suferintele pe care Doamna cea stralucitoare le prevestise: vestea aratarii s-a raspândit, dar putini erau cei dispusi sa le dea crezare si sa nu îi ia în batjocura.
Pe 13 iunie, Doamna ce venea din Cer le-a dezvaluit ca, în curând, urma sa îi ia în Cer pe cei doi mai mici, Iacinta si Francisc. Pentru ca Lucia se temea de perspectiva de a ramâne singura pe pamânt, Aparitia si-a deschis bratele, aratându-i o Inima arzatoare înconjurata de spini si spunându-i: „Inima mea Neprihanita nu te va parasi niciodata! Însa Isus doreste ca tu sa ramâi pentru a ma face iubita între oameni”.
Aparitia din 13 iulie a fost foarte importanta. Dupa ce i-a îndemnat din nou la rugaciunea Rozarului si sa faca jertfe pentru pacatosi, Doamna le-a aratat trei viziuni diferite cu privire la destinul omenirii. În cea dintâi, le-a dezvaluit în mod înfricosator Iadul, în care sfârsesc sufletele bietilor pacatosi. În cea de-a doua, Doamna le-a explicat ca, daca omenirea nu se întoarce catre Dumnezeu, pacatele urmau sa atraga cel de-al Doilea Razboi Mondial. Aceleasi pacate duceau la raspândirea comunismului si a altor ideologii totalitare, care urmau sa provoace Bisericii persecutii si suferinte: toate aceste dureri au fost aratate în mod simbolic, în cea de-a treia viziune. Misterioasa Doamna le-a cerut sa nu spuna nimanui aceste lucruri, constituindu-se, astfel, celebrul Secret de la Fatima în trei parti, care a fost revelat abia mai târziu, pe bucati, în 1941 si în 2000.
În aparitiile urmatoare, Doamna le-a cerut, din nou, sa nu omita recitarea zilnica a Rozarului si sa ofere sacrificii pentru întoarcerea pacatosilor, adaugând ca „multe suflete ajung în Iad, pentru ca nu este nimeni care sa se jertfeasca si sa se roage pentru ele”. De asemenea, a repetat fagaduinta ca în octombrie avea sa faca un miracol pentru ca întreg poporul sa creada.
Pe data de 13 octombrie 1917, s-au adunat la Fatima zeci de mii de oameni doritori sa vada minunea promisa. Doamna s-a aratat din nou, spunând ca este Fecioara Sfântului Rozar, a îndemnat iarasi la rugaciunea Rozarului si a terminat zicându-le pastorasilor: „Oamenii trebuie sa se îndrepte si sa ceara iertare pentru pacatele lor. Sa nu-L mai vateme pe Dumnezeu, Domnul nostru, pe care, acuma, prea mult L-au ranit!” A urmat semnul promis: Miracolul de la Fatima a constat într-o tripla rotire a soarelui, care s-a învârtit în mod neobisnuit pe cer, aruncând lumini colorate si uscând instantaneu pamântul si hainele patrunse de ploaie ale oamenilor. A fost cea mai mare minune publica din istoria Bisericii, la care au luat parte aproape 70.000 de persoane de diferite apartenente culturale, sociale si religioase.
Dupa încheierea aparitiilor, cei trei ciobanei au continuat sa raspunda în mod eroic invitatiei Fecioarei la rugaciune si la pocainta, trebuind sa faca fata nenumaratelor interogatorii venite din partea comisiei de ancheta bisericeasca si a curiozitatii pelerinilor. Asa cum prezisese Sfânta Fecioara, Francisc a murit în anul 1919, iar Iacinta în 1920.
În 1930, dupa 13 ani de studii si discernamânt, Biserica a recunoscut oficial ca aparitiile de la Fatima sunt adevarate si ca erau vrednice de crezare.
Începând din 1921, Lucia a devenit calugarita, initial în Congregatia Surorilor Dorotee, iar din 1947, a intrat la Coimbra în Ordinul Carmelitan. În viata de manastire, ea a continuat sa primeasca aparitii ale Maicii Domnului si ale lui Isus, fiindu-i date indicatii ce au completat mesajul primit la Fatima. În 1925, Fecioara i s-a aratat spunându-i sa recomande lumii devotiunea „Primelor cinci sâmbete din luna” în cinstea Inimii Ei Neprihanite, iar în 1929, a cerut ca Sf. Parinte, împreuna cu toti episcopii, sa consacre lumea si Rusia la Inima Neprihanita.
Lucia a scris mai multe carti de memorii si a redactat mii de scrisori. A trecut la Domnul în anul 2005.