„”Casa voastra sa fie un cenaclu în care Spiritul Sfânt sa formeze misionari de speranta, purtatori molipsitori ai prezentei Celui înviat, curajosi în creativitate si niciodata descurajati în fata problemelor si a lipsei de mijloace”: este urarea pe care papa Francisc a adresat-o comunitatii Colegiului Pontifical ”Pio Romeno” din Roma, primita în audienta vineri, 5 mai 2017, în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic, cu ocazia împlinirii a 80 de la înfiintare. ”Duhul Sfânt sa trezeasca în voi si dorinta de a cauta si promova, cu inima purificata, calea armoniei si a unitatii între toti crestinii”, a mai spus Sfântul Parinte alumnilor Colegiului, însotiti de rectorul acestuia, pr. Gabriel Buboi, si de secretarul Congregatiei pentru Bisericile orientale, arhiepiscopul Vasil Cyril. În discursul sau, pontiful a îndemnat studentii din Colegiu ”sa pastreze memoria si sa cultive speranta”. La audienta au luat parte si studentii din Colegiul Pontifical Sfântul Efrem, cei mai multi fiind irakieni, gazduiti în ultimii ani în Colegiul ”Pio Romeno”.
Va prezentam în continuare, în traducerea noastra de lucru, discursul Sfântului Parinte.
«Dragi frati si surori, va salut cu afectiune, fericit sa va întâlnesc la cea de-a 80-a aniversare a întemeierii sediului vostru. Este o ocazie de a fi recunoscatori lui Dumnezeu si tuturor celor care, în decursul anilor, s-au straduit ca Colegiul Pio Romeno sa contribuie bine la formarea viitorilor Pastori. Drumul pe care îl faceti se încadreaza într-o istorie care începe înaintea voastra si, în acelasi timp, este plina de asteptari pentru viitorul Bisericii greco-catolice române. As vrea, de aceea, sa va urez doua lucruri: sa pastrati memoria si sa cultivati speranta.
A pastra memoria. Colegiul vostru a aparut într-o perioada de crestere pentru Comunitatile catolice orientale. Mai târziu a resimtit evenimentele tragice legate de persecutia ateista pentru a asista apoi la o frumoasa renastere si la deschiderea din ultimii ani spre noile provocari. Aceasta istorie, facuta din mari marturisitori ai credintei si din momente de încercare, din ierni grele si primaveri înfloritoare, va apartine. Este bine sa o pastrati, nu pentru a ramâne ancorati în trecut, ci pentru a trai evenimentele pe care fiecare epoca le prezinta cu sprijinul unei memorii evanghelice vii, care îmbratiseaza o istorie mai mare decât noi si ramâne mereu deschisa la lucrarea Spiritului. A fructifica, prin rugaciune si studiu intensiv, ceea ce Domnul a împlinit în Poporul sau, este o frumoasa oportunitate în anii pe care îi petreceti la Roma, unde puteti respira si universalitatea Bisericii.
Întarind memoria voastra ecleziala, veti fi ajutati sa învingeti o ispita periculoasa care se va putea prezenta: aceea de a se acomoda în mediocritate, de a se multumi cu o viata normala în care totul merge înainte fara elan si fara înflacarare si unde, mai degraba sau mai târziu, se sfârseste prin a deveni custozii gelosi ai propriului timp, ai propriilor sigurante, al propriei bunastari. În schimb, stimulati de exemplul marilor vostri marturisitori ai credintei, aspirati la un ministeriu înflacarat de Evanghelie care sa aiba gustul puternic si genuin al darului. Un Pastor, ca discipol conformat lui Cristos care si-a dat viata ”pâna la sfârsit” (In 13,1), nu-si poate permite sa coboare la întelegeri cu o viata mediocra sau sa se adapteze la situatii fara sa riste nimic. Colegiul vostru sa fie tot mai mult un ”antrenament” în care sa va pregatiti la daruirea vietii cu disponibilitate; studiile voastre, instrumente de slujire pentru Biserica astfel încât sa îmbogateasca si vasta traditie culturala a scumpei voastre Tari. A pastra memoria, asadar, nu înseamna doar o simpla amintire a trecutului, ci punerea bazelor pentru viitor, pentru un viitor de speranta. Daca nu se pastreaza memoria, vom ajunge în mediocritatea clericalismului.
A cultiva speranta este cea de-a doua urare a mea. Este atât de mult nevoie de a alimenta speranta crestina, acea speranta care daruieste o privire noua, capabila sa descopere si sa vada binele, chiar si atunci când este întunecat de rau: ”Daca speranta învigoreaza ochii nostri, vom vedea ceea ce este ascuns”, a scris Sfântul Efrem (Carmen Nisib., 70). Faptele Apostolilor, pe care Liturgia o propune pentru noi în acest timp al Pastelui, arata cum Biserica, care traieste cu încredere în Cel înviat si persevereaza în rugaciune, în comuniune si caritate, nu pierde niciodata din vedere aceasta speranta si o daruieste lumii, chiar si când este fara mijloace, neînteleasa si combatuta. Casa voastra, este urarea mea, sa fie un cenaclu în care Spiritul sa formeze misionari de speranta, purtatori molipsitori ai prezentei Celui înviat, curajosi în creativitate si niciodata descurajati în fata problemelor si a lipsei mijloacelor. Spiritul Sfânt sa trezeasca în voi si dorinta de a cauta si promova, cu inima purificata, calea armoniei si a unitatii între toti Crestinii.
Dragi frati si surori, în timp ce, prin intermediul vostru, salutul meu îsi doreste sa ajunga la Arhiepiscopul vostru major si la Episcopii Sinodului, as vrea sa ma adresez cu afectiune si studentilor Colegiului Pontifical Sfântul Efrem aici prezenti si pe care comunitatea voastra îi primeste. Întâlnindu-va, ma gândesc la situatia în care se afla numerosi credinciosi din tinuturile voastre, numeroase familii care sunt obligate sa-si paraseasca casa în fata navalirii violentei si a suferintei. Pe acesti frati si surori doresc sa-i îmbratisez în mod special, împreuna cu Patriarhii si Episcopii lor. Împreuna cu ei invoc darul pascal al pacii: Isus, adapostul care încurajeaza si aduce mângâiere, ”speranta celui fara speranta” (cf. Sf. Eferm, A doua venire a Domnului Nostru, 24-25), sa inspire inimile si mintile pentru ca, în sfârsit, sa se deschida cai de reconciliere si de bine. Va multumesc si va cer, va rog, sa nu uitati sa va amintiti de mine în rugaciunile voastre”.
La finalul audientei, Sfântul Parinte a invocat asupra alumnilor Colegiului Pontifical ”Pio Romeno” binecuvântarea sa apostolica, ce ajunge prin mass-media la toti cei care o primesc în spirit de credinta.
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
