„Iubiti frati si surori,
Va salut cu ocazia celebrarii acestui Congres international al Actiunii Catolice, care are ca tema: "Actiunea Catolica în misiune cu toti si pentru toti". Mi-ar placea sa împartasesc cu voi câteva preocupari si consideratii.
Carisma – recreare la lumina lui Evangelii gaudium
Din punct de vedere istoric Actiunea Catolica a avut misiunea de a forma laici care sa-si asume propria responsabilitate în lume. Astazi, în concret, este formarea de discipoli misionari. Multumesc pentru ca ati asumat cu hotarâre Evangelii gaudium ca magna charta.
Carisma Actiunii Catolice este carisma Bisericii însasi întrupate profund în prezentul si în aici al fiecarei Biserici diecezane care discerne în contemplatie si cu privire atenta viata poporului sau si cauta noi drumuri de evanghelizare si de misiune pornind de la diferitele realitati parohiale.
Actiunea Catolica a avut în mod traditional patru pilastri sau picioare: Rugaciunea, Formarea, Jertfa si Apostolatul. În functie de momentul istoriei sale a pus mai întâi un picior si apoi celelalte. Astfel, într-un anumit moment, a fost mai puternica rugaciunea sau formarea doctrinala. Date fiind caracteristicile momentului, apostolatul trebuie sa fie trasatura distinctiva si este piciorul care se pune mai întâi. Si asta nu este în detrimentul celorlalte realitati, ci, tocmai contrariul, este ceea ce le provoaca. Apostolatul misionar are nevoie de rugaciune, formare si jertfa. Asta apare clar la Aparecida si în Evangelii gaudium. Exista un dinamism integrator în misiune.
Formati: oferind un proces de crestere în credinta, un parcurs catehetic permanent orientat spre misiune, adaptat la fiecare realitate, bazându-va pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a însufleti o prietenie fericita cu Isus si experienta de iubire fraterna.
Rugati-va: în acea sfânta extroversiune care pune inima în necesitatile poporului, în suferintele sale si în bucuriile sale. O rugaciune care sa mearga, care sa va duca foarte departe. Astfel veti evita sa stati ca sa va priviti încontinuu pe voi însiva.
Jertfiti-va: dar nu pentru a va simti mai curati, jertfa generoasa este aceea care face bine celorlalti. Oferiti timpul vostru cautând cum sa faceti pentru ca altii sa creasca, oferiti ceea ce este în buzunare împartasind cu aceia care au mai putin, oferiti cu generozitate darul vocatiei personale pentru a înfrumuseta si a face sa creasca bugetul comun.
A reînnoi angajarea evanghelizatoare – diecezanitate – parohii
Misiunea nu este o îndatorire printre multele în Actiunea Catolica, este îndatorirea. Actiunea Catolica are carisma de a duce înainte pastoratia Bisericii. Daca misiunea nu este forta sa distinctiva, se denatureaza esenta Actiunii Catolice si pierde motivatia sa de a fi.
Este vital de a reînnoi si a actualiza angajarea Actiunii Catolice pentru evanghelizare, ajungând la toti, în toate locurile, în toate ocaziile, în toate periferiile existentiale, cu adevarat, nu ca o simpla formulare de principii.
Asta implica sa regânditi planurile voastre de formare, formele voastre de apostolat si chiar însasi rugaciunea voastra pentru ca sa fie în mod esential, si nu ocazional, misionari. A abandona vechiul criteriu: pentru ca mereu s-a facut asa. Exista lucruri care au fost cu adevarat foarte bune si meritorii, care astazi ar fi în afara contextului daca am vrea sa le repetam.
Actiunea Catolica trebuie sa asume totalitatea misiunii Bisericii în apartenenta generoasa la Biserica diecezana pornind de la parohie.
Misiunea Bisericii universale se actualizeaza în fiecare Biserica particulara cu propria culoare; la fel Actiunea Catolica dobândeste viata autentica raspunzând si asumând ca proprie pastoratia fiecarei Biserici diecezane în inserarea sa concreta pornind de la parohii.
Actiunea Catolica trebuie sa ofere Bisericii diecezane un laicat matur care cu disponibilitate sa slujeasca proiectele pastorale din orice loc ca un mod pentru a realiza vocatia sa. Trebuie sa va întrupati concret.
Nu puteti sa fiti ca acele grupuri atât de universale încât nu au o baza în niciun loc, care nu raspund nimanui si cauta ceea ce le convine mai mult din orice loc.
Agentii – Toti fara exceptii
Toti membrii Actiunii Catolice sunt în mod dinamic misionari. Copiii îi evanghelizeaza pe copii, tinerii pe tineri, adultii pe adulti, si asa mai departe. Nimic mai bun decât un propriu egal pentru a arata ca este posibil a trai bucuria credintei.
Evitati sa cadeti în tentatia perfectionista a vesnicei pregatiri pentru misiune si a vesnicelor analize, care atunci când se încheie deja nu mai sunt la moda sau sunt depasite. Exemplul este Isus cu apostolii: îi trimitea cu ceea ce aveau. Apoi îi aduna si îi ajuta sa discearna cu privire la ceea ce au trait.
Realitatea sa va dicteze timpul, sa permiteti Duhului Sfânt sa va conduca. El este învatatorul interior care lumineaza lucrarea noastra când suntem liberi de preconceptii si conditionari. Învatam sa evanghelizam evanghelizând, asa cum învatam sa ne rugam rugându-ne, daca inima noastre este bine dispusa.
Toti puteti sa mergeti în misiune chiar daca nu toti puteti iesi pe strazi sau în sate. Este foarte important locul pe care-l dati persoanelor în vârsta care sunt membri de mult timp sau care se încorporeaza. S-ar putea spune: pot sa fie sectiunea contemplativa si mijlocitoare în cadrul diferitelor sectiuni ale Actiunii Catolice. Ei sunt cei care pot sa creeze patrimoniul de rugaciune si de har pentru misiune. Precum si bolnavii. Aceasta rugaciune Dumnezeu o asculta cu duiosie speciala. Ei toti sa se simta partasi, sa se descopere activi si necesari.
Destinatarii – Toti oamenii si toate periferiile
Este necesar ca Actiunea Catolica sa fie prezenta în lumea politica, manageriala, profesionala, dar nu pentru ca sa se creada crestini perfecti si formati, ci pentru a sluji mai bine.
Este indispensabil ca Actiunea Catolica sa fie prezenta în închisori, în spitale, pe strazi, în cartierele de baraci, în fabrici. Daca nu va fi asa, va fi o institutie de exclusivisti care nu spun nimic nimanui, nici macar Bisericii însasi.
Vreau o Actiune Catolica printre oameni, în parohie, în dieceza, în sat, în cartier, în familie, în birou si la locul de munca, la tara, în propriile locuri ale vietii. În aceste noi areopaguri se iau decizii si se construieste cultura.
A înlesni modurile de inserare. Nu fiti vami. Nu puteti fi mai restrictivi decât Biserica însasi si nici mai papisti decât Papa. Deschideti portile, nu faceti examen de perfectiune crestina pentru ca facând astfel veti promova un fariseism ipocrit. Este nevoie de milostivire activa.
Angajarea pe care o asuma laicii care adera la Actiunea Catolica priveste înainte. Este decizia de a lucra pentru construirea împaratiei. Nu trebuie "birocratizat" acest har special pentru ca invitatia Domnului vine când ne asteptam mai putin; nici nu putem "sacramentaliza" oficializarea cu conditii care raspund unui alt domeniu al vietii credintei si nu la cel al angajarii evanghelizatoare. Toti au dreptul sa fie evanghelizatori.
Fie ca Actiunea Catolica sa ofere spatiul de primire si de experienta crestina celor care, din motive personale, se simt "crestini de ordinul al doilea".
Modul – În mijlocul poporului
Modul depinde de destinatari. Asa cum ne-a spus Conciliul si ne rugam adesea la Liturghie: atenti si împartasind luptele si sperantele oamenilor pentru a le arata drumul mântuirii. Actiunea Catolica nu poate sta departe de popor, ci vine din popor si trebuie sa stea în mijlocul poporului. Trebuie sa popularizati mai mult Actiunea Catolica. Nu este o chestiune de imagine ci de veridicitate si de carisma. Nici nu este demagogie, ci înseamna a urmari pasii Învatatorului care n-a simtit dezgust fata de nimic.
Pentru a putea urma acest drum este bine de primit un cartier popular. A împartasi viata oamenilor si a învata sa se descopere care sunt interesele lor si cautarile lor, care sunt dorintele lor si ranile lor cele mai profunde; si de ce anume au nevoie de la noi. Acest lucru este fundamental pentru a nu cadea în sterilitatea de a da raspunsuri la întrebari pe care nimeni nu si le pune. Modurile de a evangheliza se pot gândi de la un birou, dar numai dupa ce au fost în mijlocul poporului si nu invers.
O Actiune Catolica mai populara, mai întrupata, va va provoca probleme, pentru ca vor vrea sa faca parte din institutie persoane care aparent nu sunt în stare sa faca asta: familii în care parintii nu sunt casatoriti în Biserica, barbati si femei cu un trecut sau un prezent dificil dar care lupta, tineri dezorientati si raniti. Este o provocare pentru maternitatea ecleziala a Actiunii Catolice; a-i primi pe toti si a-i însoti pe drumul vietii cu crucile pe care le poarta pe umeri.
Toti pot sa participe pornind de la ceea ce au si cu ceea ce pot.
Pentru acest popor concret ne formam. Cu acest si pentru acest popor concret ne rugam.
Ascutiti privirea pentru a vedea semnele lui Dumnezeu prezente în realitate, mai ales în exprimarile de religiozitate populara. De acolo veti putea întelege mai bine inima oamenilor si veti descoperi modurile surprinzatoare cu care Dumnezeu actioneaza dincolo de conceptele noastre.
Proiectul – Actiune Catolica în iesire – Pasiune pentru Cristos, pasiune pentru poporul nostru
V-ati propus o Actiune Catolica în iesire si acesta este un bine pentru ca va situeaza pe propria voastra axa. Iesire înseamna deschidere, generozitate, întâlnire cu realitatea dincolo de cele patru ziduri ale institutiei si ale parohiei. Asta înseamna a renunta sa se controleze prea mult lucrurile si sa se programeze rezultatele. Aceasta libertate, care este rod al Duhului Sfânt, va va face sa cresteti.
Proiectul evanghelizator al Actiunii Catolice trebuie sa faca urmatorii pasi: primerear, adica a lua initiativa, a participa, a însoti, a fructifica si a sarbatori. Un pas înainte în iesire, întrupati si mergând împreuna. acesta este deja un rod de sarbatorit. Contagiati cu bucuria credintei, sa se observe bucuria de a evangheliza în orice ocazie, potrivita si nepotrivita.
Nu cadeti în tentatia structuralismului. Fiti îndrazneti, nu sunteti mai fideli Bisericii daca asteptati la fiecare pas ca sa va spuna ce anume trebuie sa faceti.
Încurajati-ii pe membrii vostri sa apreciati misiunea corp la corp întâmplatoare sau pornind de la actiunea misionara a comunitatii.
Nu clericalizati laicatul. Aspiratia membrilor vostri sa nu fie aceea de a face parte din sinedriul parohiilor care-l înconjoara pe paroh, ci pasiunea pentru împaratie. Însa nu uitati sa fundamentati tema vocationala cu seriozitate. Scoala de sfintenie care trece în mod necesar prin descoperirea propriei vocatii, care nu înseamna a fi un conducator sau un preot diplomat, ci, si înainte de toate, un evanghelizator.
Trebuie sa fiti loc de întâlnire pentru restul carismelor institutionale si al miscarilor care exista în Biserica fara frica de a pierde identitatea. În afara de asta, dintre membrii vostri trebuie sa iasa evanghelizatori, cateheti, misionari, lucratori sociali care vor continua sa faca sa creasca Biserica.
De multe ori s-a spus ca Actiunea Catolica este bratul lung al ierarhiei si asta, departe de a fi o prerogativa care face sa fie priviti ceilalti de sus în jos, este o responsabilitate foarte mare care implica fidelitate si coerenta fata de ceea ce Biserica arata în orice moment al istoriei fara a pretinde sa se ramâna ancorati în forme trecute ca si cum ar fi singurele posibile. Fidelitatea fata de misiunea cere aceasta "plasticitate buna" a celui care a îndreptat o ureche spre popor si cealalta spre Dumnezeu.
În publicatia "La Acción Católica a luz de la teología Tomista", din 1937, se citeste: "Oare Actiunea Catolica nu trebuie sa se traduca în Pasiunea Catolica?". Pasiunea catolica, pasiunea Bisericii este sa traiasca bucuria dulce si mângâietoare de a evangheliza. De acest lucru avem nevoie de la Actiunea Catolica.
Multumesc.
Traducere de pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.ercis.ro