„Predica Sanctitatii Sale Papa Francisc la Liturghia din Duminica Floriilor, Vatican, duminica, 9 aprilie 2017
Aceasta celebrare are parca un gust dublu, dulce si amar, este bucuroasa si dureroasa, pentru ca în ea îl celebram pe Domnul care intra în Ierusalim si este aclamat de discipolii sai ca rege; si în acelasi timp este proclamata solemn relatarea evanghelica a Patimirii sale. Pentru aceasta inima noastra simte contrastul sfâsietor si simte vreo minima masura ceea ce a trebuit sa simta Isus în inima sa în ziua aceea, zi în care s-a bucurat cu prietenii sai si a plâns asupra Ierusalimului.

De 32 de ani dimensiunea bucuroasa a acestei duminici a fost îmbogatita de sarbatoarea tinerilor: Ziua Mondiala a Tineretului, care anul acesta este celebrata la nivel dieceza, dar care în aceasta Piata va trai peste putin timp un moment mereu emotionant, de orizonturi deschise, cu trecerea Crucii de la tinerii din Cracovia la cei din Panama.
Evanghelia proclamata înainte de procesiune (cf. Mt 21,1-11) îl descrie pe Isus care coboara de pe Muntele Maslinilor calare pe mânzul unei magarite, pe care nimeni nu urcase vreodata; da importanta entuziasmului discipolilor, care îl însotesc pe Învatator cu aclamatii de sarbatoare; si este verosimil sa ne imaginam cum acest fapt i-a contagiat pe copiii si pe tinerii din cetate, care s-au unit la cortegiu cu strigatele lor. Isus însusi recunoaste în aceasta primire bucuroasa o forta de neoprit voita de Dumnezeu, iar fariseilor scandalizati le raspunde: „Eu va spun ca, daca acestia vor tacea, vor striga pietrele” (Lc 19,40).
Dar acest Isus, care conform Scripturilor intra chiar în acel mod în Cetatea sfânta, nu este un înselator care împrastie iluzii, nu este un profet „new age”, un vânzator de fum, dimpotriva: este un Mesia bine determinat, cu fizionomia concreta a slujitorului, slujitorul lui Dumnezeu si al omului care merge la patimire; este marele Rabdator al durerii umane.
Asadar în timp ce si noi facem sarbatoare Regelui nostru, sa ne gândim la suferintele pe care El va trebui sa le patimeasca în aceasta saptamâna. Sa ne gândim la calomnii, chinuri, la curse, la tradari, la abandonare, la judecata nedreapta, la lovituri, la biciuiri, la coroana de spini…, si în sfârsit sa ne gândim la via crucis, pâna la rastignire.
El spusese asta clar discipolilor sai: „Daca vrea cineva sa vina dupa mine, sa renunte la el însusi, sa-si ia crucea si sa ma urmeze” (Mt 16,24). N-a promis niciodata onoruri si succese. Evangheliile vorbesc clar. I-a avertizat mereu pe prietenii sai ca drumul sau era acela si ca victoria finala avea sa treaca prin patimire si cruce. Si pentru noi este valabil acelasi lucru. Pentru a-l urma cu fidelitate pe Isus, sa cerem harul de a face asta nu în cuvinte ci în fapte, si sa avem rabdarea de a suporta crucea noastra: de a nu o refuza, de a nu o arunca, ci, privindu-l pe El, s-o acceptam si s-o purtam, zi de zi.
Si acest Isus, care accepta sa primeasca osanale desi stia bine ca îl asteapta acel „rastigneste-l”, nu ne cere sa-l contemplam numai în tablouri sau în fotografii, sau în materiale video care circula în retea. Nu. Este prezent în atâtia frati si surori ai nostri care astazi îndura suferinte ca El: sufera datorita unei munci de sclavi, sufera datorita dramelor familiale, sufera datorita bolilor… Sufera din cauza razboaielor si a terorismului, din cauza intereselor care misca armele si le fac sa loveasca. Barbati si femei înselati, încalcati în demnitatea lor, rebutati… Isus este în ei, în fiecare dintre ei, si cu acea fata desfigurata, cu acel glas stins cere – ne cere – sa fie privit, sa fie recunoscut, sa fie iubit.
Nu este un alt Isus: este acelasi care a intrat în Ierusalim în mijlocul fluturarii ramurilor de palmier si de maslin. Este acelasi care a fost pironit pe cruce si a murit între doi raufacatori. Nu avem alt Domn în afara de El: Isus, umil Rege al dreptatii, al milostivirii si al pacii.

Autor: Papa Francisc
Traducator: pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.magisteriu.ro