„În anul 2005 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a hotarât ca în fiecare an la data de 27 ianuarie sa se comemoreze Ziua Internationala de Comemorare a Victimelor Holocaustului, în amintirea celor 6 milioane de evrei si alte câteva milioane de oameni de alte nationalitati si etnii au fost masacrate de regimul nazist.
Amintim de asemenea faptul ca din Oradea au fost deportati în lagarele naziste, un numar de 30.000 de evrei dintre care s-au întors câteva sute, dintre care majoritatea erau bolnavi.
Tot în Oradea în anul 2015, a fost amplasata o statuie a fetitei Eva Heyman, în Parcul Balcescu. Eva Heyman Eva s-a nascut în Oradea în 1931. Parintii ei au divortat când ea avea o vârsta frageda, lasând-o pe micuta în îngrijirea bunicilor sai materni si a guvernantei sale austriece. Mama ei, Agi, s-a recasatorit cu celebrul scriitor ungur evreu Bela Zsolt si s-a mutat la Budapesta. Nu a petrecut mult timp cu fiica ei în Oradea. Jurnalul Evei începe la 13 februarie 1944 si se încheie la 30 mai 1944. Jurnalul a fost scos pe furis din ghetoul din Oradea cu ajutorul Mariskai, bucatareasa crestina a familiei. În iunie 1944, Eva a fost deportata cu trenul la Auschwitz, unde a murit în camerele de gazare la 17 octombrie 1944. Avea 13 ani.
Monumentul a fost realizat de artista britanica Flor Kent, care a mai realizat si alte sculpturi care reprezinta evrei sub amenintarea deportarii, cum ar fi "Fur das Kind" si "Memorial of Nicholas Winton", care pot fi vazute în Viena, respectiv în Praga.
Vom prezenta în continuare câteva dintre metodele folosite de regimul nazist pentru exterminare, asa cum sunt ele prezentate în volumul „Memoria Holocaustului”, coordonat de catre Andrei Popete-Patrascu si Gheorghe Nichifor, , Editura Arves, 2010.
Ghetourile
Dupa invadarea Poloniei, nazistii au înfiintat ghetouri între anii 1941 si 1942 în care erau obligati sa traiasca evreii si unii romi, pâna când erau în cele din urma trimisi în lagarele de exterminare sau ucisi. Ghetoul Varsovia era cel mai mare, cu aproximativ 380.000 de oameni, iar ghetoul din Lódz era al doilea, cu 160.000 de evrei. Acestea erau, în fapt, închisori extrem de aglomerate, descrise de Michael Berenbaum ca „instrumente de ucidere lenta, pasiva”. Desi ghetoul din Varsovia continea 30% din populatia Varsoviei – ocupa doar 2.4% din suprafata orasului, cu 9.2 oameni în medie într-o camera.
Deportarile
În toata Europa deportarile au generat foarte multe probleme politice si administrative. În tarile aliate cu Germania, cum ar fi Slovacia si Croatia, s-au dus negocieri diplomatice pentru a se putea ajunge la deportari. Guvernul Vichy din Franta, care îsi extinsese deja legile antisemite, a început sa închida evrei înainte de primirea unei cereri în aceasta directie din partea Germaniei.
Lagarele de munca si de concentrare
Dupa 1939, lagarele au devenit din ce în ce mai mult locuri unde evrei si prizonieri de razboi erau fie ucisi, fie fortati sa traiasca o viata de sclav, malnutriti si torturati. Se Sesiunea de comunicari „Ziua Holocaustului – 9 octombrie” 2010 14 estimeaza ca germanii au înfiintat 15.000 de lagare în tarile ocupate, multe dintre ele în Polonia. Noile lagare erau plasate în regiuni cu populatii mari de evrei, romi, comunisti sau membri ai elitelor poloneze, inclusiv în Germania. Transportul prizonierilor se desfasura adesea în conditii îngrozitoare, în vagoane de marfa, în care multi mureau înainte de a ajunge la destinatie.
Lagarele de exterminare
Lagarele de exterminare au fost un tip de complexe construite de Germania nazista în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cu scopul uciderii sistematice a milioane de oameni în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holocaust. În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, lagarele de exterminare au fost construite într-una din fazele finale ale programului de anihilare. Cadavrele victimelor erau de regula incinerate sau îngropate în gropi comune. Grupurile de nazisti au încercat sa extermine în aceste lagare în primul rând evreii din Europa.
Camerele de gazare
În lagarele de exterminare cu camere de gazare, toti prizonierii soseau cu trenul si erau dusi direct de pe peron la o zona de receptie unde le erau luate toate hainele si obiectele personale. Erau apoi condusi în camerele de gazare. De obicei li se spunea ca acestea erau dusuri sau camere de despaduchere, iar pe usile lor scria „baie” si „sauna”. Uneori li se dadea un prosop si un sapun pentru a evita panica, si li se cerea sa tina minte unde îsi pusesera lucrurile, pentru acelasi motiv.
Auschwitz
Faimosul complex de lagare de exterminare din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a luat fiinta în aprilie 1940, din ordinele lui Heinrich Himmler, seful a doua organizatii naziste – garda nazista si politia secreta. Este situat în sudul Poloniei, la aproximativ 50 kilometri de Cracovia. Complexul cuprindea cele mai mari lagare de concentrare naziste, iar numele sau este pentru totdeauna asociat cu genocidul. Aici era lagarul central, unde se afla si evidenta birourilor tuturor acestor lagare.
Drama copiilor din lagare
Ne este deja destul de greu sa întelegem aversiunea Germaniei naziste fata de „rasa inferioara”, asa cum îi numeau ei pe evrei, rromi sau alte grupuri damnabile pentru nonprovenienta lor ariana. Ne este înca si mai imposibil de asimilat faptul ca acest motiv a fost suficient pentru a hotarî soarta a peste 6 milioane de evrei carora nu numai ca le-au curmat vietile, ci i-au dezumanizat prin instrumente de tortura de o cruzime dincolo de limitele imaginatiei noastre: foamete, umilinta, moartea celor dragi sub proprii ochi, privarea de libertate, pierderea identitatii si lipsa demnitatii.
Soarta copiilor în lagarele de exterminare poate fii clasificata astfel:
a) copii ucisi de îndata ce soseau în lagare;
b) copii ucisi la nastere sau în institutii;
c) copii nascuti în ghetouri si lagare care au supravietuit fiindca prizonierii îi ascundeau;
d) copii peste 12 ani care erau fortati sa munceasca sau erau folositi ca subiecti pentru experimente medicale;
e) copii ucisi în timpul actiunilor represive sau asa numitele manifestari anti-partizane.
