„Acum 68 de ani, în seara zilei de 28 octombrie a anului 1948, episcopii greco-catolici au fost arestati rând pe rând de Securitate, pentru faptul ca se dorea cu orice pret scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice în afara legii, de catre regimul comunist. Ofensiva explicita a guvernului de a înlatura capii Biserici Greco-Catolice, a fost începutul a ceea ce avea pe urma sa fie una din cele mai negre perioade din istoria acestei Biserici. Primii episcopi arestati au fost: Valeriu Traian Frentiu (episcop de Oradea Mare), Iuliu Hossu (episcop de Cluj-Gherla), Alexandru Rusu (episcop de Maramures), Ioan Balan (episcop de Lugoj), Ioan Suciu (administrator apostolic al Arhidiecezei de Fagaras si Alba Iulia), Vasile Aftenie (episcop vicar la Bucuresti) si Tit Liviu Chinezu (episcop consacrat în arest la Caldarusani).
Este o certitudine faptul ca episcopii uniti au realizat în toamna anului 1948 ca arestarea lor este iminenta. Preasfintia Sa Vasile Aftenie declara în iarna anului 1948 ca temnitele si lagarele guvernului comunist nu îi sperie pe greco-catolici ci, „îi antreneaza în lupta contra regimului”. Astfel, episcopii si-au avertizat credinciosii de faptul ca semnarea listelor de adeziune la alt cult ar fi un pacat contra Spiritului Sfânt si au încercat sa dea instructiuni care sa permita o supravietuire a Bisericii în catacombe. Imediat dupa arestarea episcopilor a urmat preluarea catedralelor si a resedintelor episcopale. A urmat apoi preluarea locasurilor de cult greco-catolice, dar si a unor biserici care apartineau cultului latin.
Actiunea brutala de desfiintare a BRU se va legifera la 1 decembrie 1948 prin Decretul nr. 358 care preciza: „Ca urmare a revenirii la cultul ortodox român a comunitatilor locale ale cultului greco-catolic si în conformitate cu art. I al Decretului nr. 177 din 1948, organizatiile centrale ale acestui cult (mitropolie, episcopii, capitluri, fundatii, asociatii precum si orice alte institutii si organizatii de orice alta natura sau nume ar fi) înceteaza de a mai exista”.
Asadar, pe parcursul primilor 16 ani de persecutie, statul comunist si ierarhia ortodoxa puteau bifa „un succes remarcabil în actiune de lichidare a Bisericii Greco-Catolice”. Jumatate din ierarhii si clerul Bisericii Greco-Catolice murisera; cei mai multi din cauza chinurilor la care au fost supusi, altii pe cale naturala. La toti acestia trebuie sa adaugam faptul ca circa 25-30% din clerul obisnuit din parohii, vazând dezlantuirea prigoanei, au semnat înca atunci trecerea la Biserica Ortodoxa, ramânând astfel pe mai departe în parohiile în care slujisera înainte ca preoti greco-catolici.
Bineînteles, comentatorii greco-catolici au judecat foarte aspru participarea ierarhiei ortodoxe la drama Bisericii Unite, comparând împartirea bunurilor sale, dupa desfiintare, între BOR si stat cu episodul biblic al împartirii de catre ostasii romani a hainelor Mântuitorului, dupa crucificare. Chiar din toamna anului 1948 au aparut condamnari vehemente la adresa Bisericii Ortodoxe si a autoritatilor statului, referitoare la drama Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica. Spre exemplu, într-un manifest semnat de comitetul provizoriu de conducere al PNT (din clandestinitate) se spunea: „Astazi, Biserica Româna Unita trebuie sa dispara. Asa a hotarât guvernul comunist si conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Au fost confiscate de stat (bisericile, n.a.), a început procesul de lichidare a întregei Biserici Unite. E cea mai monstruoasa crima împotriva Biserici noastre, a drepturilor si aspiratiunilor noastre nationale. Calaii sunt, pe lânga guvernantii comunisti, spre durerea noastra: patriarhul Justinian, mitropolitul Nicolae Balan […], deveniti cu totii instrumente docile si constiincioase ale Partidului Comunist”.
Comemorarea episcopilor martiri a început în data de 27 octombrie 2016 în Aula Magna a Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, cu filmul ”Cardinalul”, care ne-a introdus în atmosfera si situatia Bisericii Române Unite din perioada 1948-1989. Pesonajul principal din film este parintele Alexandru Todea, care a fost ridicat la rangul de episcop în clandestinitate în anul 1950, pentru a putea, la rândul sau, sa hirotoneasca alti preoti. A fost arestat si a petrecut 14 ani în detentie, urmând ca dupa elibere sa se ocupe de pastorirea clandestina a enoriasilor greco-catolici din Reghin si împrejurimi. Odata cu caderea regimului comunist, la data de 11 mai 1991, Papa Ioan Paul al-II-lea a ridicat la rangul de cardinali 22 de episcopi, printre care era si episcopul Alexandru Todea.
Dupa terminarea filmului, ne-am îndreptat spre Biserica Seminarului, unde ne-am continuat programul cu o seara de veghe si rugaciune dedicata episcopilor, preotilor si credinciosilor morti pentru credinta lor. Veghea a început cu o scurta introducere a parintelui rector, Anton Cioba, care ne-a explicat importanta si însemnatatea acestei date în istoria contemporana a tarii, cât mai ales a Bisericii din care facem parte. Dupa aceasta, seminaristii ne-au prezentat pe scurt biografiile fiecarui episcop în parte. Astfel, din aceste relatari am putut afla lucruri pe care unii dintre noi nu mai auziseram, în legatura cu torturile, regimul de exterminare si chinurile la care au fost supusi episcopii nostri si pe care le-au acceptat cu atâta smerenie si iubire pentru Biserica Româna Unita. Dupa citirea fiecarei biografii, am avut momente de silentium si de cântare, în care am meditat la puterea, curajul si credinta neclintita si de neînvins a clerului si credinciosilor Bisericii Române Unite.
Aceasta seara de veghe si rugaciune a fost prilejul ideal pentru a întelege ce înseamna sa fim apostoli ai lui Hristos, urmând exemplul episcopilor nostri martiri. Papa Pius al XII-lea spunea cu veneratie: ”Isus a avut 12 apostoli dintre care unul a tradat, Biserica Greco-Catolica a avut 12 episcopi dintre care nici unul nu a tradat”.
Noaptea arestarilor. Comemorarea episcopilor greco-catolici martiri la Seminarul din Oradea,
