„Astazi se împlinesc 11 ani de la întoarcerea la casa Tatalui a celui care este considerat drept una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei secolului XX, Karol Jozef Wojtyla, cunoscut în toata lumea ca Papa Ioan Paul al II-lea.
S-a nascut pe 18 mai 1920, la Wadowice, Polonia, si a devenit primul papa de alta origine decât cea italiana de la Papa Adrian al VI-lea, adica din 1522.
Pontificatul sau de 26 de ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca durata din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 si 37 de ani) si a lui Pius al IX-lea (31 de ani). Rolul sau în ultimul sfert al veacului trecut, o perioada de profunde transformari, atât din punct de vedere politic, cât si religios, a fost unul covârsitor.
Prima miscare anticomunista din spatele Cortinei de Fier, Sindicatul „Solidaritatea”, s-a format imediat dupa alegerea sa ca suveran pontif – pe 16 octombrie 1978, în tara sa de origine, Polonia si a gasit în Papa Ioan Paul al II-lea un veritabil pilon al ideilor de democratizare.
A militat pentru concilierea între bisericile-surori, catolica si ortodoxa, fiind primul papa din istorie care a vizitat o tara ortodoxa, România, dar si primul suveran pontif care a ajuns în Israel si care a vizitat o sinagoga, dar si o moschee.
Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale pacii interne si internationale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc.
Desi declara ca predica Evanghelia, si nu Democratia, interventiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale.
La începutul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relatii diplomatice cu 84 de state. Pâna în 2003, numarul a fost marit la 172 de state. În acelasi timp, Vaticanul participa acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizatii internationale si regionale.
Înca din ziua inaugurarii pontificatului sau papa Ioan Paul al II-lea s-a dedicat si tinerilor, numindu-i speranta Bisericii si speranta sa. Profetica a fost si initiativa de a organiza Zilele mondiale ale tineretului, ca o mare sarbatoare a credintei Bisericii, care se revigoreaza si se reînnoieste cu fiecare generatie, în fiecare inima de om cucerita de Cristos si pentru Cristos.
Pe 13 mai 1981, pe când se pregatea sa îi salute pe credinciosii adunati în Piata Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capat de Mehmet Ali Agca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glont aproape l-a costat viata pe papa, care avea sa afirme despre accident: „o mâna a tras cu glontul, alta i-a modificat traiectoria”, facând referire la Fecioara Maria, pe care Papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983, papa l-a iertat în mod public pe agresor.
A fost cel mai iubit cap al Bisericii Catolice, dovada servind miile de oameni strânsi în Piata San Pietro din Vatican în ceasurile de dinaintea disparitiei sale, aplaudând minute în sir atunci când sufletul Papei Ioan Paul al II-lea a parasit corpul pamântesc.
În urma Decretului emis de succesorul sau, Papa Benedict al XVI-lea, la 14 ianuarie 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la 1 mai 2011, la Vatican. Slujba de beatificare a fost prezidata de Papa Benedict al XVI-lea. La 27 aprilie 2014, a avut loc canonizarea papei Ioan Paul al II-lea. Ceremonia în cadrul careia a fost proclamat sfânt împreuna cu Ioan al XXIII-lea a fost prezidata de papa Francisc în Piata Sfântul Petru. Au luat parte atunci aproximativ un milion de pelerini din lumea întreaga, dar cei mai multi dintre ei veneau din patria Sfântului Ioan Paul al II-lea.
Sfântul Ioan Paul al II-lea poate fi numit «Papa Milostivirii Divine», spunea în urma cu un an cardinalul Dziwisz. Aceasta trasatura a spiritualitatii si initiativelor sale pastorale ne-a fost amintita recent de papa Francisc în bula «Misericordiae vultus» pentru proclamarea Jubileului extraordinar al milostivirii. «Nu putem uita – scrie Sfântul Parinte – marea învatatura pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a oferit-o prin cea de a doua sa enciclica («Dives in misericordia»), care la vremea respectiva a venit pe neasteptate si i-a luat pe multi prin surprindere pentru tema care era abordata. (…) Sfântul papa evidentia uitarea temei milostivirii în cultura timpurilor noastre: „Mentalitatea contemporana, poate mai mult decât cea a omului din trecut, pare sa se împotriveasca Dumnezeului milostivirii si are tendinta de a marginaliza din viata si de a scoate din inima omului ideea însasi de milostivire” (nr. 11). Si cu toate acestea, fara milostivire, lumea noastra devine si mai inumana. De aici, cuvintele profetice si deciziile Sfântului Ioan Paul al II-lea de a pune în centrul vietii Bisericii de astazi realitatea milostivirii divine si umane.
Sursa: http://e-communio.ro
